FOTO Certeze, cea mai bogată comună din România, a „explodat“ pentru o lună. Nunţile s-au ţinut în şir, seară de seară
0
Certeze, cea mai bogată comună din România, acolo unde se agaţă harta-n cui, a devenit pentru o lună oraşul opulenţei şi al mândriei. Acum, după ce oşenii s-au reîntors în ţările străine, spiritele s-au mai liniştit. Au rămas din nou bătrânii şi străzile goale.
Când intri în comună nu ştii pe care parte a drumului să te uiţi mai întâi şi ce construcţie să admiri mai mult. Case cu un etaj, cu două şi chiar trei, cu mansarde din lemn, acoperişuri de ţiglă sau tablă, cu fundaţii sau stâlpi din piatră, ferestre moderne sau uşi din lemn sculptat, balcoane cu o arhitectură neobişnuită şi garduri din beton sau fier forjat, toate construite în stiluri moderne şi rafinate.
Una dintre cele mai impozante case din comuna Certeze aparţine milionarului Dan Vasile, care s-a mutat la Bistriţa şi a lăsat palatul pe mâna femeilor de serviciu. Oricine trece prin faţa casei lui Dan Vasile rămâne cu gura căscată, pentru că are un aspect unic. Soţii Dan şi Maria Vasile locuiesc însă la Bistriţa- Năsăud, iar vila, cât e ea de mare, stă goală aproape tot anul. În august însă, proprietarii se întorc acasă, al fel ca şi cei plecaţi în străinătate.
Pe seama vilelor din certeze s-au născut numeroase legende. Încă de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, oşenii plecau la muncă pe cele mai grele şantiere ca să câştige cât mai mulţi bani. Sumele obţinute cu multă trudă erau investite în casele care fac fala proprietarilor. Locuitorii din această zonă au fost printre primii români care au plecat peste graniţă. Destinaţia lor a fost Franţa, unde oşenii au întemeiat adevărate colonii. Există nenumărate poveşti despre oşenii care au făcut avere prin vânzarea de ziare în metroul parizian sau care au muncit la ridicarea vilelor din "fouburguri", suburbiile capitalei franceze. Alţii au muncit să ridice zgârie-nori care să se întreacă în înălţime cu cei din cartierul parizian La Defense.
De asemenea, există poveşti legate de mafia oşenilor, care ar controla reţele de prostituate, bordeluri clandestine şi care fac trafic de droguri în Franţa. Însă, potrivit celor plecaţi la muncă în străinătate, realitatea este mult mai prozaică. Oşenii au muncit pe brânci şi au ales cele mai grele locuri pentru a câştiga bani.
„Nu e viaţa atât de simplă precum pare. Avem noi case şi maşini, dar numai noi ştim cât îndurăm pentru asta. Suntem plecaţi mai tot anul şi muncim zi de zi. Soţul în construcţii, iar eu la curăţenie. Numai o lună pe an ne bucurăm de bogăţiile care le-am strâns de 20 de ani încoace“, mărturiseşte Maria Ciorbă din Certeze.
În general, vilele din Certeze se înalţă pe parcelele pe care oşenii le stăpânesc din multe generaţii. Aceasta este explicaţia pentru faptul că noile vile cu vitralii se înalţă în curte cu casele bătrâneşti, care mai păstrează elemente din arhitectura tradiţională din Tara Oaşului.
Trei nunţi într-o seară
Nunta Alinei cu Vasile a fost cea mai spectaculoasă nunta din Ţara Oaşului, cel puţin din 2013. În ciuda fastului extraordinar cu care a fost pregătită, pentru ei este o nuntă obişnuită, ca şi oricare alta din zonă. Tinerii au îmbinat nunta tradiţională şi cea modernă, cu tot ceea ce presupune cultura occidentală. Doi copii, de doar 19 ani, abia ieşiţi de pe băncile şcolii au ales să-şi unească destinele, respectând tradiţiile şi obiceiurile oşeneşti. Spre deosebire de nunta modernă, în cea tradiţională „găteala” miresei presupune mult efort din partea tuturor, dar în special a protagonistei. De găteala Alinei, tânăra mireasa, s-a ocupat Maria mireselor, pe numele adevărat Maria Ciorba, din Certeze. Alina a fost a treia mireasă din ziua respectivă. Vara aceasta, femeia a împodobit nici mai mult nici mai puţin de 35 de mirese.
Împodobitul steagului de stegari şi găteala miresei reprezintă momentele cu cele mai pregnante caracteristici de despărţire, precum şi acel ultim dans al miresei cu fetele din sat, un dans în cerc, însotit de cântece speciale, sau acel ultim dans al mirelui în roata feciorilor, acompaniat de "ceteră" şi "zongora", de "tâpurituri" şi "strigăte. Exact prin acestea momente au ales şi cei doi tineri să treacă, pentru a da dovadă de buna credinţă faţă de părinţi şi de consăteni. Păstrători ai unor valori etno-culturale autentice, oşenii au reuşit să transmită din generaţie în generaţie ceea ce are mai de preţ un popor: limba, portul şi datinile strămoşeşti. Ţara Oaşului a devenit celebră prin portul popular, prin arta, muzica şi dansul specific oşenesc. „ Nunta oşenească reprezintă cel mai spectaculos moment din zona noastră. Ne pregătim din timp pentru ca momentul să fie unul fastuos. Nu e uităm la bani atunci când vine vorba de aşa ceva. E concurenţă mare la oşeni“, a declarat Ana, mama miresei.
Danţu’ la ciupercă, obligatoriu
Una dintre cele mai interesante şi pline de simbolism acte rituale din cadrul nunţii oşeneşti poate fi considerat danţu’ la ciupercă, acompaniat de ceteră sau zongură şi nelipsitele ţâpurituri.
Întregul alai s-a adunat la Primărie, pentru a-i sărbători pe cei doi miri şi de această dată totul s-a desfăşurat cu muzică şi joc. Ciuperca din centru comunei, construită special pentru aceste evenimente a devenit neîncăpătoare. Alaiul nupţial, în frunte cu Alina şi Vasile, nu păreau a fi deranjaţi de aşteptarea la care sunt supuşi de aparatul administrativ. S-a cântat, s-a dansat şi neapărat s-a ţâpurit. După starea civilă şi cununia religioasă a urmat, aşa cum le stă bine unor gazde înstărite, aşa-numita „masa mare”, mai bine zis, masa miresei, după care partea modernă a evenimentului, petrecerea, şi-a spus ultimul cuvânt.
„Mirii de aici îmbracă, înainte de nuntă cu circa o săptămână, hainele oşeneşti, mireasa cununa şi mirele “ueşoiul“. Merg la biserică împreună cu alaiul, fete şi băieţi, de asemenea, în haine oşeneşti, după care cheamă la nuntă. Apoi, cam acelaşi ritual are loc în ziua nunţii, acasă la mireasă“, mai adaugă mama mireselor, Maria Ciorba
Se încarcă comentariile...
