Ce pot face părinţii pentru a comunica mai bine cu copiii: cum abordăm „crizele de răsfăţ“, frica de grădiniţă şi reacţiile exagerate - explicaţia specialiştilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tot mai mulţi părinţi se plâng de faptul că cei mici preferă să stea numai pe gadgeturi, în timp ce copiii spun că părinţii nu îşi fac timp destul pentru ei. Conectarea părinte-copil a devenit un subiect sensibil care îşi găseşte de multe ori rezolvarea în lucrurile simple pe care părinţii trebuie să le facă impreună cu cei mici.

Mulţi părinţi se întreabă ce pot face atunci când copiii dau dovadă de un comportament exagerat când merg la cumpărături sau în vizită la prieteni. Adulţii ajung să spună despre cei mici că sunt răsfăţaţi sau folosesc sintagma "Eşti un copil!", lucru total greşit, spun psihologii. De asemenea, un copil neastâmpărat sau mult prea dependent de părinţi ajunge să fie un factor de stres pentru membrii familie care nu reuşesc să îi corecteze comportamentul. Apare atunci întrebarea: Ce pot face eu ca părinte pentru a-i oferi celui mic o educaţie frumoasă şi cum îi pot eu cunoaşte nevoile pentru a-i corecta comportamentul greşit?

Specialiştii în parenting şi psihologii susţin că nu este atât de greu să rămânem conectaţi cu cei mici, mai ales când aceşti nu au ajuns încă la vârsta adolescenţei. Încă de la grădiniţă putem vedea cu ce nevoi se confruntă copilul nostru şi care sunt direcţiile pe care trebuie să ne orientăm pentru a veni în sprijinul lui. 

"Răsfăţul apare de obicei atunci când copilul nu are o limită. Spre exemplu, mergem în magazin şi cel mic spune vreau asta şi cealaltă. Părintele trebuie să spună atunci că nu îi poate lua decât un singur obiect. În cele mai multe cazuri apar plânsul şi reacţiile nedorite, însă acestea nu sunt decât o exteriorizare a emoţiilor celui mare, o refulare. Cei care sunt experţi în parenting spun că cel mic plânge atunci când simte nevoia să se conecteze cu părintele, să fie pe aceeaşi lungime de undă. El, prin faptul că plânge, îşi exprimă stresul, temerile şi sunt momente când caută motive pentru a plânge pentru a transmite un mesaj adulţilor pe care noi îl înţelegem uneori greşit", spune psihologul Irina Tămăşan. 

Reacţia unui părintre la astfel de refulări, la astfel de crize trebuie să fie una calmă, neutră şi fermă, chiar dacă cel mic nu merge încă la grădiniţă şi noi considerăm că nu pricepe ceea ce îi spunem. Speciţiştii spun că relaţia cu cel mic nu este decât o provocare şi oricât de tentaţi am fi să răspundem cu sentimente negative, nu trebuie să dăm curs acestor emoţii, care după un timp se vor acumula şi la adulţi. 

"Este suficient să spui o singură dată copilui că nu cumpărăm o sută de jucării pentru că astfel de jucării mai avem şi acasă. Trebuie să se aştepte părinţii la plâns din partea copilului, însă depinde doar de ei dacă situaţia se va amplifica sau îl vom face pe copil să înţeleagă de ce am venit în magazin şi cum trebuie să ne comportăm în acest spaţiu sau în altele asemănătoare, însă fără a pune presiune pe el", explică psihologul.

Prima zi la grădiniţă, o provocare

Faptul că iese din zona lui de confort, că trece printr-o schimbare care presupune nu doar schimbarea orarului, cât şi a grupului de joacă, a obiectelor pe care trebuie să le împartă cu ceilalţi este pentru cei mai mulţi copiii o provocare pe care o pot depăşi doar cu ajutorul părinţilor, spun specialiştii în parenting. 

"În momentul în care plânge copilul, trebuie să înţelegem că el simte o deconectare de mamă, de bunici, de familie. Lucru care nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere că până la vârsta respectivă el a interacţionat doar cu acele persoane. El simte că pierde afecţiunea mamei, că mama pleacă şi îl lasă singur, plus că mai e şi frica de necunoscut. Mai apar şi reacţii ca faptul că nu se mai cere la toaletă, nu controlează nevoia şi face în pantalonaşi. Este de fapt un disconfort, un semnal pe care adultul ar trebui să îl înţeleagă ca o nevoie a celui mic de a primi asigurări că totul va fi bine, că mama se întoarce. Situaţia nu va dura la nesfârşit, comportamentul se va rezolva când el va dobândi siguranţa şi la grădiniţă, se va simţi acceptat şi plăcut şi de cei de acolo", mărturiseşte Irina Tămăşan. 

Copiii nu fac întotdeauna faţă stresului datorat unui colectiv nou şi comportamentul lor devine dezorientat. Important este ca părintele să îi ofere suport şi înţelegere şi să evite pedepsirea copilului.

"Nu sunt de acord cu pedepsele şi cu zicala că cel mic trebuie să ştie de frică. În momentul în care emoţiile copilul sunt multe şi temerile se adună, cel mic reacţionează. Adulţii trebuie să înţeleagă contextul. Chiar şi adolescenţii sunt pedepsiţi de părinţi, cu toate că adulţii pot să comunice altfel cu ei. În cele mai multe cazuri pedepsele nu sunt potrivite, mai ales atunci când nu cunoaştem ce este în spatele comportamentului adecvat care are de cele mai multe ori cauze emoţionale", spune psihologul. 

Ce poate face un părinte pentru relaţia cu copilul lui? 

Conectarea cu părintele este pentru creierul copilului ca hrana pentru corp. În momentul în care nu hrănim corpul, ne îmbolnăvim. Asta se va întâmpla şi cu relaţia dintre copil şi părinte. Din păcate, părinţii nu mai au timp să prepare o hrană sănătoasă copiilor lor. În loc să rămânem la serviciu până peste program pentru a face faţă unor presiuni economice sau profesionale, ar trebui să ne gândim la cât de importantă este relaţia noastră cu cel mic şi cât valorează ea, subliniază majoritatea experţilor în parenting în publicaţiile apărute pentru a veni în sprijinul părinţilor. 

Pentru a avea o relaţie sănătoasă şi stabilă emoţional cu copiii, trebuie să le acordăm timp şi să le oferim afecţiune, să îi acceptăm cu plusuri şi cu minusuri. Pentru a rămâne conectaţi la nevoile lor, psihologii ne recomandă să desfăşuram activităţi zilnice împreună, chiar dacă ne simţim obosiţi. 

"Jocul este o modalitate bună de conectare, ne conectăm prin timp special, luăm cina împreună, comunicăm, ne interesăm de nevoile lui, lăsăm deoparte telefoanele, mă implic în ceea ce faci tu. chiar dacă cel mic se joacă pe playstation putem să ne oferim să ne jucăm în echipă, iar în timpul jocului îi întrebăm despre eroii preferaţi, despre caracteristicile jocului, ce din comportamentul lui se aseamănă cu cel al eroului. Copilul trebuie să aibă timp să ne cunoască şi noi trebuie să îi alocăm timp să îi cunoaştem nevoile", încheie Irina Tămăşan.

Satu Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite