Satul care se transformă în muzeu

Nevestele pemilor poartă şi astăzi în zi de sărbătoare costumele tradiţionale nemţeşti

Puţinii nemţi care mai populează localitatea ascunsă în Munţii Semenic nu renunţă la obiceiuri. Dintre cei 500 de etnici germani din localitatea cărăşeană Gărâna au mai rămas astăzi doar 25. Satul devine încet un muzeu al unei culturi pe cale de dispariţie.

Cântece vesele de fanfară nemţească inundând străzile, fuste multicolore ale tinerelor care ies, în pâlcuri, chicotind pe uliţele satului, ochi de gospodari tineri care le sorb timiditatea gălăgioasă, mirosul puternic al cârnaţilor proaspeţi.

Aşa arată amintirile puţinilor pemi (etnici germani - n.r.) rămaşi la Gărâna, unul dintre satele bănăţene în care, timp de sute de ani, se păstrase o Germanie în miniatură. Memoria unei civilizaţii conservate între munţi este cea care le permite oamenilor de aici să păstreze obiceiurile intacte. Motivele sunt simple: o fac din inerţie, conştientizând pe undeva că moştenirea lor se stinge odată cu bătrânii satului. Dar o fac şi pentru că asta atrage turişti, curioşi să vadă satul-muzeu.

Citiţi şi:

Kirchweih nemţesc, sărbătorit la Gărâna (GALERIE FOTO)

Cea mai cochetă localitate din Caraș-Severin mai are doar 26 de locuitori

Satul fără vecini

Astăzi, în Gărâna mai locuiesc doar 25 de pemi. Primarul comunei Brebu Nou, şi el unul dintre băştinaşii rămaşi aici, povesteşte că, în ciuda faptului că oamenii au plecat în număr mare din Gărâna, cei mai mulţi se întorc în vacanţe. „Înainte de 1990, aici trăiau peste 500 de pemi. Cei mai mulţi şi-au păstrat proprietăţile şi, anual, vin să viziteze locurile unde au crescut", povesteşte Carol Rank, primarul comunei Brebu Nou. Cei rămaşi aici nu regretă decizia luată şi sunt mulţumiţi că turiştii le vizitează comunitatea.

Viaţă cu tradiţie

Viaţa în Gărâna decurge normal, iar ceea ce-i uimeşte cel mai tare pe turiştii care vin aici este faptul că tradiţiile sunt păstrate cu rigoare. „În fiecare duminică, sătenii se îmbracă în costumele tradiţionale ale pemilor şi merg la biserică. Să nu mai vorbim de sărbători, când totul se transformă într-un basm autentic", spune Rank. Carol Mayer are 70 de ani şi este stabilit peste hotare, în Germania, dar de fiecare dată revine acasă cu mare drag. „Îmi place să revăd locurile unde am copilărit şi să-mi vizitez rudele rămase aici", spune Carol Mayer.

CLICK AICI PENTRU GALERIE FOTO

Localnicii au chiar şi un muzeu unde au expus costume populare şi obiecte vechi, adunate din comună. Acestea le amintesc în permanenţă de valorile vechii comunităţi. Chiar şi casa este vopsită în alb şi verde, culorile specifice etniei germane. „Este extraordinar că oamenii de aici s-au gândit să pună în valoare comuna şi prin aceste obiecte vechi şi inedite, pe care astăzi nu le mai găseşti nicăieri", spune Aurelia Bejan, unul dintre turiştii care a trecut recent pragul muzeului de la Gărâna.

Cine sunt pemii

Pemii au venit la Gărâna în 1828, din regiunea nemţească Boemia. Femeile erau şi sunt cunoscute pentru prepararea produselor lactate. Recunoscute pentru costumele lor tradiţionale cu fustele lor lungi, nevestele pemilor coborau de la munte zeci de kilometri, purtând în spate rucsacuri pline cu produse autentice.

„Satele pemeşti au constituit singurele comunităţi compacte de germani din sud-vestul ţării. Ceilalţi etnici germani au fost colonizati în localităţi deja populate", a spus Erwin Ţigla, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din Caraş-Severin.

SATUL TURIŞTILOR

Dintre cele 500 de case care mai sunt la Brebu Nou, aproximativ 40 la sută sunt ale vechilor proprietari care au plecat în Germania, dar care revin anual în ţară, pe perioada verii. Jumătate dintre imobile aparţin turiştilor care şi-au cumpărat o casă aici.

"Am rămas aici pentru că tot timpul am considerat acest loc ca fiind casa mea şi mi-e greu s-o iau de la început în altă parte."
Adolf  Richer
localnic

"Duminica, sătenii se îmbracă în costumele tradiţionale ale pemilor şi merg la biserică. De sărbători, totul se transformă într-un basm autentic."
Carol Rank
primar Brebu Nou

Pemul învins de dorul de casă

Carol Richer cântă la acordeon muzică tradiţională nemţească

Nu toţi nemţii care au plecat din Gărâna s-au putut adapta la stilul de viaţă german. Carol Richer are 70 de ani, s-a născut într-o familie de pemi şi a crescut în tradiţia ordonată a germanilor.

El se numără printre cei care, după Revoluţia din 1989, a decis să plece peste hotare. Carol şi-a luat întreaga familie şi s-a hotărât să plece din Gărâna, aşa cum au făcut vecinii lui.

„Am crezut că în Germania o să ne fie mai bine. Ştiam din start că cei de acolo nu ne vor accepta ideile sau stilul nostru de viaţă", îşi aminteşte Carol Richer. Cu toate că acolo avea tot ce-şi doreau, dorul de casă l-a împiedicat pe Carol Richer să ducă o viaţă liniştită, mai ales că omul a lucrat mulţi ani la un serviciu de salubrizare a localităţii.

„Când am stat în Germania, tot timpul mă gândeam la prietenii de aici, la momentele petrecute cu ei şi nu am stat pe gânduri şi am revenit acasă", spune Carol. Astăzi, pe Carol îl găseşti preocupat de gospodărie. În timpul liber cântă la acordeon şi se simte minunat fără să regrete nicio clipă că s-a întors din Germania.

„Nu am de ce să regret că m-am întors acasă. Am multe de făcut atât pentru familie, cât şi pentru Gărâna. Mă bucur mult atunci când foştii vecini vin în vacanţă şi împărtăşim amintiri frumoase", mai spune Carol Richer.

„Respectând tradiţia"

Cele mai frumoase momente pentru Carol sunt atunci când în comună se organizează kirwei-ul, iar localitatea primeşte din nou viaţă. „Este admirabil că respectăm tradiţia aşa cum am primit-o în dar de la strămoşii noştri", a mai spus Carol Richer.