Video FOTO VIDEO Lucruri mai puţin ştiute despre dispariţiile din România. „Ia să vină factura de plată fiecărei familii”
0
Se discută foarte mult despre fenomenul dispariţiilor din România, dar rar se menţionează amploarea şi eforturile care se depun pentru rezolvarea cazurilor, mai ales că de cele mai multe ori este vorba despre plecări voluntare.
După „cazul Caracal” s-a creat o adevărată isterie în jurul fiecărei dispariţii, fiind pusă o mare presiune pe cei care se ocupă de soluţionarea unor astfel de cazuri, alocându-se în fiecare situaţie zeci de echipaje de căutători, din mai multe structuri ale MAI şi fonduri despre care nimeni nu pomeneşte niciodată.
În ultimii ani numărul sesizărilor privind dispariţia unor copii aproape s-a dublat. Potrivit Direcţiei Investigaţii Criminale din cadrul IGPR, dacă în 2015 numărul acestora era în jur de 3.700 de cazuri, între 30.04.2018 – 20.05.2019 au fost puşi sub urmărire 5.078 de minori dispăruţi, dintre care 5.072 au fost găsiţi, iar între 30.04.2019 – 20.05.2020 au fost semnalate 6.475 de dispariţii de minori, dintre care cea mai mare parte, peste 4.500, cu vârste peste 14 ani.
GALERIE FOTO CU COPII DISPĂRUŢI ŞI CEI CARE-I CAUTĂ
Peste 95% dintre cazurile de dispariţie reprezintă plecări voluntare, cele mai multe înregistrate în rândul adolescenţilor, rezultă tot din datele IGPR oferite organizaţiei „Salvaţi Copiii”.
Minorii pleacă voit din centrele de plasament (40% din cazuri), sau de la domiciliu (60% din cazuri).
În ciuda numărului mare de sesizări, din care peste 3.000 sunt doar în acest an, pe site-ul Poliţiei Române, în acest moment, există informaţii doar despre 73 de copii. O parte dintre aceştia reprezintă dispariţii mai vechi.
Cum este cazul lui Alexe Lucian, un băiat născut în 2002 în Slatina, iar apoi înregistrat ca abandonat în Spitalul Municipal Drăgăşani, deşi mamei i s-a spus că a murit. Despre acesta nu se ştie nimic de 18 ani, nici măcar cum arată, deşi pe site-ul Poliţiei Române există un portret robot despre cum se crede că ar putea arăta, portret făcut pe baza trăsăturilor membrilor familiei sale.
„Nota de plată”, pe numele fiecărui contribuabil
„Părinţii / tutorii se plâng că nu îşi mai pot ţine copiii sub control şi ne cer nouă să facem acest lucru în locul lor”, explică poliţiştii de la Investigaţii Criminale care se ocupă de dispariţii. Tot ei amintesc şi faptul că un minor care a apucat să fugă o dată de acasă, îşi va repeta experienţa, uneori şi de mai multe ori în acelaşi an. Astfel se explică, spun aceştia şi numărul destul de mare de dispariţii – plecări voluntare.
La rândul lor, copiii motivează că fug de acasă voluntar din cauza lipsei de atenţie, iubire şi comunicare din partea părinţilor, sau a tutorilor, după caz. Susţin că sunt neglijaţi, constrânşi să aibă rezultate bune la învăţătură, asistă la conflicte repetate în familie, sunt abuzaţi fizic şi/sau emoţional, lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude cât părinţii pleacă în străinătate, motive pentru care ajung să abandoneze şcoala, sub influenţa ori presiunea unui anturaj nefast, să consume de alcool şi substanţe halucinogene etc..
În cele mai multe dintre cazuri, copiii sunt găsiţi bine mersi, fără să fi suferit vreo formă de abuz. Unii ajung să plece fascinaţi efectiv de atenţia care li se oferă. Cei mai mulţi însă nu conştientizează suferinţa pe care o provoacă şi nici volumul mare de muncă ce se depune ori cheltuielile pe care le implică găsirea lor. Cheltuieli care sunt suportate din buzunarul fiecărui contribuabil.
„Ia să vină factura de plată fiecărei familii în parte, să vedem, nu reuşim cumva aşa să responsabilizăm părinţii, să aibă mai multă grijă de copii?”, este o întrebare pe care o auzim deseori în cadrul cazurilor de dispariţie care se dovedesc în final plecări voluntare.
Operaţiuni de căutare, cu elicopterul MAI, a unui tânăr de 25 de ani, cu retard accentuat, din Oteşani - Vâlcea, care s-a jucat două zile „de-a pituluşul” cu forţele de ordine:
Joaca de-a pituluşul, timp de două zile, cu echipajele de căutători
Căutările scot la lumină tot soiul de situaţii ciudate, în contextul în care numărul dispariţiilor este în creştere, iar cel al specialiştilor, în scădere.
În Vâlcea, spre exemplu, sunt zile în care se înregistrează şi câte cinci dispariţii pe zi. În cadrul Serviciului Investigaţii Criminale, din care face parte şi Compartimentul Dispăruţi, nu lucrează decât doi oameni: o situaţie, legată de lipsa de personal specializată, care se regăseşte în întreaga ţară, nu doar la Vâlcea. Iar pe lângă numărul crescut de astfel de cazuri, redus de specialişti, destul de numeroase sunt cazurile în care căutătorii au senzaţia că muncesc în van.
În luna august, spre exemplu, un tânăr de 25 de ani, din Oteşani - Vâlcea, cu un retard accentuat, a fost dat dispărut. A fost căutat de zeci de echipaje de Poliţie: din structurile judeţene, de la Horezu, dar şi locale, de pompieri, jandarmi şi salvamontişti, chiar şi cu un elicopter al MAI şi un câine de urmă.
Zeci de ore, zeci de oameni au mers inclusiv prin râpe, pe dealuri, prin păduri, prin locuri în care cu greu s-ar putea crede că a călcat vreun picior de om, pentru ca în final tânărul să fie descoperit într-un loc de unde chiar porniseră căutările, la nici 10 metri de drumul principal şi 100 de metri de casă.
„Terenul a fost periat. Nu avea cum să fie acolo unde a fost găsit, pentru că nu ar fi putut trece neobservat. Şi unul dintre fraţi l-a căutat în zona respectivă. Practic, de acolo au început căutările. Toată lumea a trecut prin zona aceea. El a venit acolo abia în ziua în care a fost găsit. Se ascundea”, au recunoscut poliţiştii care au participat la căutări.
„A fost găsit chiar în locul unde ne-am început noi căutările”
La fel susţine şi şeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera: „Nu vă spun pe unde nu l-am căutat, împreună cu colegul meu Marius Străulea, un pădurar şi şeful Secţiei 7 de Poliţie, prin râpe şi prin pâraie. N-am găsit decât urme de mistreţi, capre... Când am coborât, am spus că, dacă nu sunt urme deloc pe sus, înseamnă că el este pe lângă drum. Le-am spus de la început că nu a plecat de lângă casă, să-l caute prin porumbi, pe la vecini, prin fânar, mai aproape, că la starea lui psihică, nici nu avea unde să plece, prea departe, şi s-a dovedit că am avut dreptate. Ulterior, aveam să aflu că a fost găsit chiar în locul unde ne-am început noi căutările. Ceea ce mă face să cred că în tot acest timp, de două - trei zile, s-a jucat cu noi de-a v-aţi ascunselea”, este de părere şeful Salvamont.
Salvamontiştii au cutreierat toate zonele greu accesibile. Era clar că ”băiatul cu minte de copil de cinci ani”, cum l-au catalogat căutătorii, se ascundea, pentru că acolo unde a fost descoperit s-au găsit urme că-şi făcuse şi nevoile. „În plus, din câte am înţeles, era îmbrăcat diferit faţă de ziua în care a fost dat dispărut, semn că s-a întors la un moment dat acasă şi s-a schimbat de haine”, mai spune Lera, dar această informaţie nu a fost confirmată şi de poliţişti. „Într-adevăr, l-am găsit aproape de casă, dar nu avea alte haine”, ne-au spus aceştia.
„Fratele lui a fost implicat...”
Lera, în schimb, este convins că familia a ştiut pe tot parcursul zilelor în care s-au derulat cercetările unde era tânărul şi bănuieşte că „joaca de-a pituluşul” i-a fost sugestionată chiar de către unul dintre fraţii mai mari: „Eu am vorbit personal şi cu tatăl şi cu sora, care au refuzat să participe la căutări şi nici unul nu părea afectat de ce se întâmplă. Sora era chiar veselă, parcă amuzată de tot ce se întâmplă. Chiar am întrebat-o dacă nu e supărată că i-a dispărut fratele şi mi-a spus că nu, iar când i-am spus că probabil se bucură, că rămâne cu averea, a plecat de lângă mine. Mi s-a părut ciudat comportamentul”.
Informaţia ne-a fost confirmată şi de surse apropiate anchetei: „Fratele lui a fost implicat. Restul... Sora lor a şi afirmat asta”.
Râpele prin care a fost căutat tânărul dat dispărut Foto Mircea Lera
„A stat ascuns în podul casei”
Şeful Salvamont susţine că ultima dată, când a fost la Oteşani, a aflat că: „Mi s-a spus că de fapt ar fi stat ascuns în podul casei. Sunt convins că membrii familiei ştiau ceva, dar le-a fost frică să spună... Aşa se întâmplă de multe ori când conştientizează câţi oameni au pus pe drumuri pentru căutări, cred că păţesc ceva dacă recunosc adevărul.”
Lera se numără printre cei care sunt de părere că astfel de cazuri ar trebui taxate direct din buzunarul celor care pun pe drumuri autorităţile: „Pe de altă parte instituţiile ce să facă? Dacă nu-l cauţi şi se întâmplă o nenorocire? De aceea, austriacul, francezul, neamţul au băgat taxă. Dacă cineva ar face socoteala la cele 8 – 9 maşini de poliţie câte au fost acolo, cu jandarmi, pompieri, pădurari, noi, elicopterul... se tot adună nota de plată”.
S-a răzbunat pe mătuşă pentru că l-a adus acasă
Un alt caz este al copil de 12 ani, din Ocnele Mari, care nu se află la prima plecare voluntară. În luna august se afla într-o piaţă din Râmnicu Vâlcea, împreună cu tatăl său, când s-a evaporat de lângă părinte. Avea să fie găsit două zile mai târziu plimbându-se cu trenul, de către poliţiştii de la Transporturi Feroviare din Roşiorii de Vede. Circula pe ruta Bucureşti - Cluj Napoca. Nu părea cât de puţin afectat, ci mai degrabă amuzat că a fost găsit.
Din cauza obiceiului său de a pleca fără să ceară acordul ori să spună destinaţia, a şi fost mutat de la o şcoală la alta, mai aproape de casă, în speranţa că în acest fel se va linişti, când tentaţiile vor fi mai puţine. Băiatul face parte dintre copiii cu un părinte plecat la muncă în străinătate, lăsat în grija unui tată dornic, dar incapabil să suplinească rolul şi importanţa mamei. Un părinte care, atunci când se vede depăşit de situaţie, recunoaşte că mai recurge şi la violenţa fizică pentru a-şi controla copilul, mai ales când se află sub influenţa alcoolului. Iar violenţa reprezintă o scuză pentru copil de a pleca de fiecare dată de acasă.
Cei care cunosc însă situaţia băiatului şi a familiei, recunosc că povestea nu este pe deplin aşa cum o descrie minorul care pare mai degrabă că profită de rolul său de victimă. „Prima dată când a plecat, l-a găsit o mătuşă, care l-a dus acasă cu maşina. Că i-o mai fi dat nişte bani de buzunar, că l-o fi certat pe drum, cert este că ulterior, a declarat la poliţie că a fost sechestrat de către aceasta. Femeia s-a trezit că este chemată să dea declaraţii la Poliţie. Păi, în asemenea condiţii, îţi mai vine să faci un bine? Şi dacă a minţit, cel mai probabil ca să se răzbune, că a fost dus acasă sau certat, cam câtă bază poţi să mai pui pe alte spuse ale sale?”, se întreabă cunoscuţii.
„Dragostea i-a luat minţile”
Tot dornică de aventură s-a dovedit şi o adolescentă de 18 ani, dar „cu minte de 12 ani”, potrivit celor care s-au ocupat de anchetă, care s-a născut în Italia, dar locuieşte în Râmnicu Vâlcea şi care a plecat de acasă la începutul lunii septembrie.
„Cei care s-au ocupat de căutări au muncit timp de trei zile, pe brânci, ca să dea de ea, iar ea zăcea în nesimţire. Dacă aţi fi văzut cum le vorbea poliţiştilor... şi asta doar pentru că „dragostea îi luase minţile”, ca să fim cât de cât îngăduitori, în privinţa sa”, ne-au mărturisit surse apropiate anchetei.
Tânăra a fost găsită după trei zile în Ploieşti - Prahova, la prietenul ei şi s-a arătat extrem de supărată de faptul că a fost deranjată.
Munca în van şi cheltuielile decontate de stat
Am amintit doar câteva dintre cele mai recente dosare de dispariţie, dar cazurile de acest gen sunt de ordinul miilor în fiecare an, în toată ţară. De câte ori se semnalează câte o dispariţie există oameni care nu-şi văd familiile cu zilele. Unii ajung noaptea târziu acasă, pentru ca la primele ore ale dimineţii să o ia de la capăt cu căutările. Ei sunt „invizibilii”, cei de a căror muncă depinde succesul operaţiunilor de căutare/salvare, cei care audiază zeci de persoane, încearcă să reconstituie întregul traseu pe unde a trecut sau ar fi putut să treacă copilul dispărut/plecat de acasă voluntar, care îşi simte munca mult prea puţin apreciată sau valorizată.
În plus, aşa cum amintea şi şeful Salvamont, pe lângă munca celor implicaţi, niciodată nu se vorbeşte despre cheltuielile pe care le implică astfel de operaţiuni, deşi multe dintre sesizări par mai degrabă nişte farse.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
