FOTO Povestea uluitoare a codului imposibil de decriptat de către nemţi şi japonezi în Al Doilea Război Mondial
0
Fiul unui misionar american care a militat pentru drepturile tribului amerindian Navajo a schimbat soarta celui de-Al Doilea Război Mondial.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata americană a reuşit să creeze un excelent cod pentru transmiterea mesajelor, folosind în acest scop limba tribului amerindian Navajo.
Povestea a plecat de la fiul unui misionar american - William Johnston - care a reuşit de-a lungul timpului să dezamorseze mai multe conflicte după ce i-a convins pe indienii Navajo să-l lase să-i ajute, mutându-se cu familia în rezervaţia acestora.
În timpul copilăriei, Philip Johnston - fiul - a avut şansa de a învăţa limba indienilor Navajo în timp ce se juca alături de copiii acestora.
La doar 9 ani, Philip făcea pe traducătorul la întâlnirea dintre noul preşedinte Theodore Roosevelt şi căpeteniile Navajo, de la Washington D.C., unde a mers împreună cu tatăl său pentru-l a-l convinge de mărirea teritoriilor Rezervaţiei Navajo.
Fiul misionarului a propus crearea codului
La 20 de ani, după ce a absolvit Şcoala Normală, astăzi Universitatea din Arizona de Nord, cu o diplomă academică, Philip s-a înrolat în Armata Americană.
Se bănuieşte că prin 1918, pe când se antrena în California, ar fi auzit prima dată că indienii Comanche erau folosiţi ca purtători de mesaje codate de către unităţile armatei americane. Cert este că după atacul japonezilor din Pearl Harbor, pe când lucra ca inginer civil în Los Angeles, a propus Corpului Marin al Armatei SUA dezvoltarea unui cod bazat pe limba tribului Navajo, în comunicaţiile militare, în cadrul teatrului operaţional din Pacific. Un cod care putea fi transmis şi decriptat rapid pe câmpul de luptă - şi care era practic imposibil de decriptat de către japonezi, fiind bazat pe limbajul triburilor de amerindieni, şi astfel de mare ajutor în păstrarea secretului comunicaţiilor.
Pentru susţinerea ideii sale a recrutat patru indieni Navajo care lucrau pe şantierele navale. Şi indienii Cherokee şi Choctaw, soldaţi în Primul Război Mondial, se folosiseră de limbile lor materne pentru a transmite mesaje codate pe Frontul de Vest.
Tot Philip Johnston a fost cel care a intuit că la nivel conversaţional, limbajul Navajo comporta limitări pentru comunicările militare, fiind inspirat să se folosească de litere şi metode de înlocuire a cuvintelor pentru a cripta Codul Navajo.
S-au făcut simulări la Camp Elliot în urma cărora Marina militară a acceptat propunerea lui Johnston şi a recomandat recrutarea imediată a 200 de indieni Navajo pentru a dezvolta codul. S-a primit autorizaţie doar pentru recrutarea a 29 de indieni, pentru demararea unui program-pilot pentru crearea unui cod în limba acestora.
În imagine apar cei 29 de creatori originali ai Codului Navajo la depunerea jurământului:
Indienii, creatorii originali ai Codului
Printre primii recruţi s-a numărat şi Chester Nez. Pe când era copil, acesta învăţase în şcolile – internat ale Biroului Afacerilor Indiene, perioadă în care numele de indian i-a fost înlocuit cu cel de Chester, după cel al preşedintelui Arthur Chester. Lui ca şi altora, i s-a interzis să vorbească limba maternă. Copiii care încălcau acest ordin erau bătuţi sau li se spăla gura săpun.
Ironia face ca după ani de zile să li se ceară ajutorul tocmai acestor copii cărora li se interzisese să mai vorbească limba Navajo. În primăvara anului 1942, Nez şi alţi 28 de recruţi s-au adunat la Camp Pendleton, în California, şi au început să lucreze la noul cod care se baza pe limba lor maternă.
A fost nevoie de 13 săptămâni pentru ca acest nou limbaj secret să fie dezvoltat. O perioadă în care codul a fost dezvoltat, experimentat şi memorat.
Operatorii de cod - comori nepreţuite
A luat naştere astfel un nou dicţionar secret, adaptat fiecărei situaţii privind comunicarea de secrete militare pe câmpul de luptă.
Codul varia de la litere simple: spre exemplu „A” putea însemna în Codul Navajo - furnică, măr sau topor; la vehicule - bombardier acvatic = „pui de şoim”, submarin = „peşte metalic” până la traduceri directe sau aproximative a sute de verbe, precum: a captura, a evada, a săpa, a flanca, a staţiona şi a ţinti.
Odată ce codul a fost complet, experţii - operatorii acestui cod - „code talkers” - au devenit active de comunicare nepreţuite. Pe măsură ce războiul a continuat, aproximativ 400 de indieni au fost recrutaţi şi instruiţi în acest nou limbaj codificat.
„Am acţionat precum nişte maşini de codare, doar că mesaje care în mod normal se transmiteau în câteva ore, noi le transmiteam în câteva minute”, avea să-şi amintească peste ani unul dintre creatorii originali ai Codului Navajo, Chester Nez.
Chester Nez, unul dintre creatorii originali ai indestructibilului Cod Navajo al americanilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial:
Rolul amerindienilor în câştigarea războiului
După ce codul Navajo a fost dezvoltat, Corpul Marinei a înfiinţat o şcoală de „Code Talking” - operatori / vorbitori de cod. Pe măsură ce războiul a progresat, mai mult de 400 de indieni Navajo au fost recrutaţi în cele din urmă pentru a fi „Code Talkers”.
Mulţi dintre ei nici nu aveau vârsta necesară, dar au minţit ca să fie recrutaţi. Unii nici nu împliniseră 15 ani. Ulterior, aveau să recunoască faptul că au crezut că vor fi echipaţi cu armament, dar abia apoi au aflat care era cu adevărat rolul lor în război.
Indieni din triburile Navajo, Comanche, Hopis şi alţii au fost nevoiţi să dezvolte cuvinte speciale pentru diverşi termenii militari folosiţi în Al Doilea Război Mondial, de la tipuri de avioane, la nave sau arme. Li s-au oferit diagrame cu imagini care le arătau elementele. După ce s-au uitat la poze, ei au venit cu cuvintele care păreau să se potrivească cu imaginile.
Vorbitorii de cod făceau mai mult decât să vorbească la radio sau pe un telefon portabil. Trebuiau să ştie cum funcţionează atât echipamentele dar şi să le care în spate.Trebuiau să ştie să configureze şi să menţină cablurile sau liniile de comunicaţie electronică. Uneori mesajele lor erau difuzate pe o arie largă, ajutând la direcţionarea operaţiunilor mai mari. În alte momente, mesajele se purtau într-un grup restrâns, precum un pluton.
„Code talkers”
Japonezii au răpit un indian Navajo ca să spargă codul, doar că acesta nu era operator
Pe câmpurile de luptă din Teatrul de operaţiuni al Pacificului, Codul Navajo s-a dovedit indestructibil, imposibil de spart.
Chiar şi când japonezii au reuşit să captureze şi să tortureze un sergent indian - Joe Kieyoomia, deşi acesta vorba limba Navajo, n-au reuşit să-l decripteze, fiindcă nu fusese instruit să-l opereze, astfel că mesajele s-au dovedit un şir indescifrabil de cuvinte şi litere.
Vorbitorii codului Navajo au jucat un rol crucial în fiecare ofensivă marină din Pacific, de la Guadalcanal, din 1942 până la Iwo Jima în 1945.
Transmisionişti din mai mult de o duzină de triburi indiene, precum Seminole, Comanche şi Meskwaki s-au aflat, ce-i drept în număr limitat, şi pe câmpurile de luptă din Europa şi Africa de Nord.
„Japonezii au încercat, dar nu au putut să-l descifreze ... Nici măcar un alt Navajo nu putea să-l descripteze dacă nu era operator de cod”, explica Chester Nez peste ani.
Rolul operatorilor indieni de cod, recunoscut abia în 2001
Mulţi dintre operatorii de cod au apucat să se întoarcă acasă din război, din păcate doar pentru a face faţă discriminării, greutăţilor şi traumelor persistente ale războiului. Nici măcar nu li s-a permis să vorbească despre rolul nepreţuit pe care l-au jucat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, până la declasificarea operaţiunii, în 1968.
Abia în 2001, cei 29 de creatori originali ai Codului Navajo au fost onoraţi cu Medalia de Aur a Congresului American. Chester Nez, ultimul dintre cei 29, a murit în 2014.
Se încarcă comentariile...
