Ploieşti: Corina Stoian are grijă de “sănătatea” pieselor de muzeu

Cu piesele de artă trebuie să te porţi cu mănuşi

Putem admira şi astăzi, la Ploieşti, tablouri de Grigorescu datorită muncii neştiute a conservatorilor.

Pentru a sfida timpul şi a ne încânta după atâtea zeci şi chiar sute de ani, tablourile, sculpturile, piesele de îmbrăcăminte sau cele de ceramică trebuie întreţinute cu mare atenţie.

Ca nişte copii sensibili, piesele de artă sunt pretenţioase la condiţiile de luminozitate şi temperatură şi pot fi uşor atacate de microorganisme dăunătoare.

"Ţi se taie respiraţia doar la gândul că piese din patrimoniul naţional ar putea fi pierdute sau deteriorate din neglijenţă", ne introduce în meseria de conservator Corina Stoian, specialist la Muzeul de Artă din Ploieşti.

Cum poţi face trecerea de la meseria de inginer în petrol la cea de conservator în muzeu?

"Am terminat facultatea de petrochimie, iar întâmplarea a făcut să mă împrietenesc cu o angajată a Muzeului de Artă, care a devenit profesorul meu de istorie a artei, în adevăratul sens al cuvântului. Aplecare pentru estetic am dobândit şi în cei patru ani de pian urmaţi la Liceul de Artă. Iar meseria de bază, cea de inginer, şi pasiunea pentru frumos s-au împletit în ceea ce fac acum, conservarea pieselor de patrimoniu", ne-a explicat Corina Stoian.

Pentru a face conservare este nevoie de cunoştinţe de fizică, chimie şi biologie.

Piesele de artă se simt foarte bine într-un mediu cu o umiditate de 50-60%, o temperatură de 22 de grade şi lumină albă pentru că cea roşie are o cantitate mare de radiaţii infraroşii, foarte dăunătoare.

"Verificăm zilnic parametrii din sălile de expoziţie şi din depozite şi luăm măsuri dacă se impun. În plus, obiectele din patrimoniul textil şi cel de grafică, cele mai expuse şi mai vulnerabile la atacurile biologice, le aerisim, le scuturăm şi le punem puţin la soare, toamna şi primăvara", ne-a spus conservatorul.

Muzeele sunt vii

Corina Stoian a vrut să demonstreze că muzeul nu este un spaţiu îngheţat.

Şi-a pus în cap să popularizeze lucrurile frumoase care se întâmplă în instituţie, cum ar fi şcolile de vară pentru copii, de olărit şi de pictură, a preluat relaţia cu presa şi a inclus muzeul într-un experiment on-line.

"Dacă eşti flexibil şi dinamic, dacă ai voinţa să faci şi altceva poţi să depăşeşti limitele meseriei şi să faci mai mult atât pentru tine, ca om, cât şi pentru muzeu", ne-a spus Corina Stoian.

Crede că a avut noroc atunci când a ajuns la muzeu, în primul rând pentru că a cunoscut oameni extraordinari, dar şi pentru că a dobândit altă percepţie despre obiectele de artă.

Şi de la ele a învăţat lucruri importante: să fie pretenţioasă cu ceea ce face şi să aibă responsabilitatea lucrului făcut aproape de perfecţiune.

Peste 3.000 de piese sunt în grija Corinei Stoian şi a colegilor de la Muzeul de Artă: tablouri semnate de cei mai importanţi artişti români, dar şi anonimi de la începutul secolului XIX, sculpturi semnate de Paciurea, Jalea, Irimescu, lucrări grafice semnate de Tonitza, tapiserii şi obiecte ceramice.

Profil

Născută. 26 noiembrie 1969

Familie. Căsătorită, are un băieţel de 12 ani

Studii. Facultatea de prelucrare a petrolului şi petrochimie

Aveţi o piesă de artă preferată?

Ar fi foarte greu pentru că fiecare este unică în frumuseţea ei. Şi gusturile mele evoluează tot timpul. Înainte poate nu-mi plăcea, poate, decât Grigorescu, dar acum am învăţat să "înţeleg" un tablou de Petraşcu sau unul de Tonitza. Ca să poţi aprecia un lucru ai nevoie să ştii de ce îţi place, adică de cunoştinţe.

Cum ţin muzeele pasul cu vremurile?

Chiar activitatea noastră, cu unelte foarte ştiinţifice, înseamnă progres. Aparatele de aer condiţionat, calorifele electrice, instrumentele precise de măsurare sunt de mare ajuror şi ne uşurează munca de conservare a obiectelor de patrimoniu. Este, de fapt, o activitate de profilaxie a artei prin tehnologie.

Ce-i place

Îi place să cânte la pian şi să asculte muzică, cât mai multă. Să simtă în jur un mediu pozitiv şi deschis pentru a construi, să regăsească şi în ceilalţi dorinţa de a face ceva constructiv. "Îmi place să văd şi la ceilalţi o pornire spre răspundere, responsabilitate şi asumare", spune muzeograful.

Ce nu-i place

"Detest prostia tupeistă, din păcate cred că este amprenta societăţii româneşti de astăzi. Îmi dau seama de asta de la ceea ce vedem pe stradă, în viaţa de zi cu zi, până la ceea ce ne este oferit ca model la televizor", a constatat cu regret Corina Stoian.