Magicianul Robert Tudor: „Când mi-am dat jos masca de clown eram ca Superman fără pelerină”

Cunoscut iniţial pentru momentul ”Call Baby”, unde ironiza într-o filmare de trei minute parvenţii care se lăudau cu maşinile lor sofisticate şi scumpe, astăzi Robert Tudor a devenit unul dintre cei mai apreciaţi magicieni din România

Puţini ştiu că în spatele carierei lui Robert Tudor se află un impuls, pe care l-a primit în liceu fiind, din partea unui actor profesionist. Premiul primit în clasa a XI-a i-a dat aripi şi l-a motivat să facă tot ceea ce îi stă în putinţă să afle lumea despre el şi despre minunile pe care le poate face mai ales în faţa copiilor.

Adevărul: De unde ai apărut tu în viaţa noastră?

Numele meu este Robert Tudor, am 35 de ani şi împlinesc, pe 7 decembrie, 36 de ani. Sunt din Bucureşti acum locuiesc în sectorul 1, dar am trăit şi am copilărit în Dragomireşti Vale, lângă Chiajna.

Cum de ai ajuns să porneşti pe drumul magiei. Ce sau cine te-a inspirat?

Nici nu ştiu de unde să încep. Oportunitatea s-a ivit în momentul în care lucram la McDonald’s ca simplu angajat şi aveau nevoie de un Ronald McDonald. Ştiţi clownul ăla? E, am dat o probă cu Doru Rancea, soţul lui Beatrice Rancea, şi apoi am început să fac spectacole de magie pentru copii prin restaurantele McDonald’s din toată ţara. Făceam cam 30, 40 de spectacole pe lună, mergând în toate oraşele. După cinci ani am plecat pentru că nu au vrut să-mi dea o mărire de salariu de 200 de lei. Îmi pregătisem eu spectacole de magie şi voiam să colaborez cu toate locurile de joacă din Bucureşti. Nu eram cunoscut, dar ceream o anumită sumă pe spectacolele mele, pentru că ştiam că sunt bune. M-am dus la o firmă de organizări evenimente şi mi-au spus: <<dar cine eşti tu de ceri atât de mult, eşti un nimeni>>. Am fost atât de motivat de dorinţa asta de a fi cunoscut, încât m-am pregătit timp de doi ani, ca să apar la TV, să arat cine sunt eu.

Magicianul Robert Tudor în timpul unui spectacol de magie FOTO magicianul Robert Tudor/Facebook

Cum ţi-a fost la începutul de drum, când te-ai desprins de McDonald`s?

A trebuit să muncesc cu mine mult pentru a obţine rezultate. Aveam cursuri de magie la Viena, unde învăţasem printre altele să lucrez cu copiii. Dar nu era suficient. Cele mai multe invitaţii la evenimente veneau din vorbă în vorbă. S-a dus vorba, pentru că toate spectacolele mele aveau glume la care se prăpădeau de râs părinţii, iar copiii erau în delir.

Îmi povesteai că pe tine te-a ajutat foarte mult masca de clown. Din spatele ei nu-ţi mai era ruşine

Având masca aceea pe faţă, eu, din spate, puteam să joc orice personaj, nu-mi era teamă, nu-mi era jenă de nimeni, puteam să fiu orice persoanj doream eu să fiu. După ce mi-am dat masca jos, eram ca Superman când îşi dă costumul jos, aşa a fost şi cu mine. Aveam o oarecare strângere de inimă, pentru că atunci când îmi dădeam masca jos, nu mă mai cunoştea nimeni, eram un nimeni. Mă simţeam aşa puţin trist.

Cum a fost trecerea de la masca aceasta care ţi-a adus succes în faţa copiilor la magicianul Robert Tudor?

FOTO Facebook/magicianul robert tudor  

Păi mi-a plăcut să arăt oamenilor cine sunt eu şi fără mască. Asta spunea şi Joe Girard, noi avem cam 500 de prieteni şi toţi trebuie să ştie cu ce te ocupi tu. De-asta şi pagina mea de Facebook nu e Robert Tudor, ci magicianul Robert Tudor. Când am fost la „Vocea României Junior”, ca prezentator, toţi mi se adresau cu Magicianul, Magi, înainte de toate. Dacă oamenii ştiu cu ce te ocupi, apoi îţi vine uşor să le stârneşti curiozitatea.

Cum a fost să participi la ”Românii au Talent”, show-ul care te-a propulsat spre marele public?

Daaa, m-am pregătit foarte mult pentru „Românii au Talent”. Atât mi-am dorit să ajung în finală! Ştiam că o să mă duc pe comedie, dar şi să fie ruptura mai mare între comedie şi seriozitate. La fel ca în America. Multe vedete din America au ajuns celebre prin şocul acesta. Oamenii te cunosc într-un fel şi apoi tu apari altfel. Asta am vrut să fac şi eu. M-am dus pe comedie şi apoi am fost serios, iar oamenii nu se aşteptau la aşa ceva. Aveam foarte mari emoţii, soţia mea era însărcinată, era în sală şi am început să plâng pe numărul acela de magie. Spuneam la un moment dat că dintre toate lucrurile pe care le trăim pe acest pământ cel mai important este ceea ce laşi în urma ta. Viaţa cere sacrificii, dar merită. Am spus atunci o poezie a lui Octavian Paler. Avem timp pentru toate, să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, şi la un moment, spune, nu avem timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta, murim.

De la acel moment, de la ”Românii au Talent”, a început lumea să vorbească despre tine şi mai mult

Vai de capul meu! Dar am folosit şi nişte tehnici de marketing în apariţia mea, recunosc. Cei din juriu trăgeau o carte şi cartea se regăsea pe pagina mea de Facebook. Ei atunci, cu cinci ani în urmă, mi-au venit o sută de mii de oameni pe Facebook, îţi dai seama.

Totuşi cine te-a momit să urci pe scenă? A fost clownul Roland McDonald primul tău rol?

A, nu, de la liceu mi se trage. Interpretând personajul Oswald din „O întâmplare” de Horia Lovinescu, am primit premiul de „Cel mai bun actor” din judeţul Ilfov la un concurs între trupele de teatru ale liceelor. Premiul mi l-a acordat actorul Marian Ghenea şi mi-au dat şi cinci milioane atunci. Apoi am participat şi la „Bravo Bravissimo”, unde am câştigat premiu după premiu. Ţin minte o întâmplare... Râd toţi când o povestesc. Mi-am invitat în gradenă, familia. Se câştigau două milioane de probă, iar dacă câştigai toată etapa, primeai trei milioane. Eu atunci am făcut vreo şapte milioane. La finalul concursului, frati-miu a sărit din gradenă, era toamnă, prin octombrie, a venit, m-a luat în braţe şi mi-a zis <<Este, măă, avem lemne de foc iarna asta>>.

Ţi-aduci aminte ce-ai făcut cu banii?

Nu mai ştiu, dar ştiu că din primul salariu de la McDonald’s mi-am pus termopane la casă. Eu am pus jumate, mama jumate. 52 de milioane au costat. Şi apoi, tot din salariu de la Mc Donald’s, adică acum 17 ani, mi-am făcut şi baie şi veceu în casă, că noi aveam în grădină.

De ce crezi tu că ai aşa mare succes? Te-ai gândit vreodată la asta?

Nu ştiu, cred că totul e natural sau poate că e libertatea pe care mi-a insuflat-o mama. Doar îmi zicea să nu ajung un vagabond. Aveam exemple în familia mea, şi îmi tot spunea să nu ajung ca ăla, ca ălaltul. Dar am avut şi fraţi mai mari de la care m-am inspirat şi vedeam şi eu la cei din jur cum e bine. E bine, mă, când ai fraţi mai mari şi te învaţă. Cred că e vorba şi de sita pe care o ai tu şi cerni, că poţi să alegi bune, dar şi rele

De unde te inspiri pentru numerele tale de magie?

De la marii magicieni pe care îi întâlnesc anual la Las Vegas, unde se organizează congresul de magie. Sunt producători care vin cu numere de magine. Tu, ca magician, îţi cumperi un anume număr de magie. Apoi stai o lună de zile să vezi care sunt tehnicile, le înveţi şi apoi contribui cu o poveste a ta. <<Uitaţi eşarfa străbunicului meu şi, de fiecare dată când vorbim frumos, eşarfa se bucură şi dansează prin aer>>, ca să le râmână copiilor în minte. Eu aşa fac. Eu le spun copiilor în spectacole că, dacă se comportă frumos, se întâmplă lucruri magice.

Robert Tudor alături de David Copperfield FOTO magicianul.com   

Cât costă un astfel de număr de magie pe care îl cumperi de la târgul din Las Vegas?

Sunt numere pe care le am eu şi de 12.000 de dolari. Depinde, dacă sunt originale. Sunt magicieni care apar la spectacol cu un pachet de cărţi, dar în spate este studiu. Înveţi cum să-l ţii, cum să-l manevrezi, sunt DVD-uri prin care înveţi de la marii magicieni tot ceea ce au făcut ei, pentru că unii au studiat o viaţă un pachet de cărţi sau sunt modalităţi de a investi în numere mai mari de magie, pe care să le faci pe scenă, dispariţii de persoane, levitaţii de persoane. Depinde ce buget ai, ce-ţi doreşti tu să faci şi ce ţi se potriveşte

Revenind în copilăria ta. De la 7 ani ai rămas fără tată. Tu, tată fiind acum, cum te comporţi cu cei doi copii ai tăi? Eşti un tată clown sau unul serios, poate chiar sever?

Mi-a fost foarte greu de la 7 ani să trăiesc fără tată. Mă uitam la cei din jur şi apoi, mai târziu, sub masca aia de Ronald McDonald mă uitam la copiii care veneau la spectacole însoţiţi de ambii părinţi şi-mi era greu pentru că vedeam ce înseamnă fericirea pe care eu nu am avut-o. Mă bucuram pentru ei, dar în acelaşi timp...La rândul meu, având acum copii, încerc să le dau toată dragostea pe care eu nu am avut-o. Acum văd cât de frumos este să ai tată, să ai părinţi, să te înveţe ce e bine şi ce e rău.

Robert Tudor alături de fiul său FOTO Facebook/Magicianul Robert Tudor  

Ce-ai face acum dacă l-ai vedea pe tatăl tău?

L-aş îmbrăţişa. Printr-o îmbrăţişare transmiţi mult mai multe, spui toată viaţa ta în îmbrăţişarea aia, înseamnă mult. Eu îl îmbrăţişez pe fi-miu în fiecare zi, când mă trezesc şi când îl las la grădiniţă, dimineaţa.

Până la urmă aici e magia, nu?

Da, mă, da, să ştii.