„Lupoaică”de naţională. Mihaela Merlan a luat drumul fotbalului din dragoste pentru Petrolul Ploieşti

Mihaela Merlan, o tânără de 17 ani din Prahova, s-a apucat de fotbal şi a ajuns la lot, inspirată de dragostea imensă pentru echipa Petrolul Ploieşti

Cu un zâmbet larg pe faţă, optimistă şi mereu în galben-albastru, Mihaela Merlan este cea mai clară dovadă a faptului că Petrolul Ploieşti chiar este „echipa cu cea mai frumoasă galerie din ţară“. Urmată de suporteri chiar şi în cantonamente, aplaudată şi susţinută de zeci de mii de persoane la fiecare meci de acasă, Petrolul a devenit o adevărată sursă de inspiraţie.

Stadionul de la Ploieşti este locul în care se căsătoresc cei mai înfocaţi suporteri, echipa are un poet care îi dedică versuri atât la succese cât şi la eşecuri, iar culorile galben şi albastru sunt sinonime cu spiritul oraşului.

Aşa cum mulţi dintre piticii din Ploieşti s-au apucat de fotbal pentru că bunicii şi taţii lor sunt suporteri de zeci de ani ai Petrolului, şi Mihaela Merlan a apucat-o pe acest drum din dragoste pentru echipă. Doar că, în cazul ei, situaţia a fost mai complicată.

Adolescenta nu locuieşte în Ploieşti, ci la Coţofeneşti, o comună din apropierea Slănicului, unde şi învaţă la liceu, iar fotbal face la Brazi, localitate aflată la aproape 40 de kilometri de casă. De aceea, este mai tot timpul pe drumuri. O zi obişnuită aduce pentru Mihaela navetă obositoare între casă, şcoală şi antrenamente.

„De obicei, mă scol foarte devreme, în jur de 6.00. Merg câteva zeci de minute până la Slănic, la liceu, iar la prânz plec spre Ploieşti, încă o jumătate de oră. De aici merg la Brazi, la antrenamente. Ajung târziu seara acasă şi mă apuc de teme. Asta se întâmplă de două-trei ori pe săptămână“, povesteşte fără să se plângă Mihaela.

Mihaela, dreapta, cu numărul 2 pe şort la meciurile FC Brazi. FOTO arhiva personală

Mama e microbistă, tatăl nu

Joacă fotbal pe maidan de când se ştie, o pasiune despre care spune că „a venit pur şi simplu“ şi, deşi este scundă, compensează prin forţă şi mult talent. Venind mereu la stadion, la meciurile de acasă ale Petrolului Ploieşti, a decis să devină fotbalistă „cu acte în regulă“, astfel că, în urmă cu trei ani, s-a legitimat la FC Brazi, echipă aflată în Superliga feminină.

„Părinţii mei au fost de acord de la început să mă apuc de fotbal şi mă susţin întotdeauna. Cu mama vin mereu la stadion, este şi ea o mare suporteră a Petrolului. În mod ciudat, tata nu este cu fotbalul“, spune Mihaela Merlan.

La FC Brazi, unde evoluează ca mijlocaş dreapta, a fost remarcată imediat şi, deşi face 18 ani abia în octombrie, a primit încă de anul trecut o convocare la echipa naţională. „Am refuzat prima convocare pentru că am avut impresia că nu o să mă descurc şi cu antrenamentele şi cu şcoala. Am fost şi surprinsă, de obicei la naţională evoluează fetele de la Cluj, sunt cele mai bune din ţară. Dar ultima convocare, primită la finalul sezonului, am decis să o accept. Din toamnă voi evolua la echipa naţională şi sunt sigură că aşa cum am terminat anul acesta şcoala cu media aproape 9 voi reuşi şi anul viitor“, spune Mihaela cu entuziasm.

Fetele, mai bune ca băieţii

Mereu pe drumuri, la meciurile din ţară ale echipei FC Brazi, sau la antrenamentele care se desfăşoară de trei ori pe săptămână, adolescenta şi-a făcut din echipă o a doua familie. „Suntem de vârste foarte diferite, de la 17 până la 32 de ani. Unele vin din Bucureşti, Craiova şi multe alte localităţi din Prahova. Iar regimul de antrenamente, deplasări şi joc este, deseori, mai dur ca în cazul băieţilor. Dar nu am auzit pe nimeni să se plângă, chiar dacă stă câteva zile în autocar sau este faultată şi are picioarele pline de vânătăi“, spune micuţa fotbalistă care dă şi un verdict clar despre naţionala feminină a României. „Suntem de departe mai buni ca băieţii, atât ca formă cât şi ca rezultate“.

Şi, cum majoritatea fetelor de la FC Brazi sunt şi suporteriţe ale Petrolului, inclusiv petrecerile se desfăşoară în două culori, galben şi albastru. „La petrecerea de final de sezon am venit echipate în culorile echipei. Eu şi la Revelion mi-am facut o rochie galben-albastră“, spune amuzată Mihaela care, de altfel, se îmbracă mai mereu sport şi evident, în culorile echipei Petrolul.

Mihaela Merlan la meciurile FC Brazi. FOTO Arhiva personală

Nu-i place de Mutu

Dragostea pentru echipă merge atât de departe încât nu lipseşte niciodată de la meciurile de acasă ale Petrolului. În deplasare nu merge pentru că nu are cine să o însoţească, dar şi pentru că, de multe ori, etapele din deplasare ale echipei sale se suprapun cu cele ale echipei ploieştene.

Mihaela urmăreşte cu sufletul la gură jocul petroliştilor, întotdeauna din tribuna II a stadionului „Ilie Oană“ din  Ploieşti, şi are doi jucători preferaţi: Juan Albin, pe care îl admiră pentru stilul de joc şi faptul că este stângaci, şi Filipe Teixeira. „Probabil că toată lumea se aştepta să-mi placă de Mutu sau de unii dintre fotbaliştii români ai echipei, dar nu este aşa. Eu poate îi văd şi altfel, mai tehnic“, spune Mihaela.

Un alt motiv pentru care merge la meciuri este să îi întâlnească, după meci, pe jucătorii pe care-i adoră. Are multe autografe, conversează cu ei pe Facebook, iar pentru Albin a pregătit şi un cadou special. „În curând va fi ziua lui şi îi pregătesc un tricou cu o fotografie cu băieţelul său, pe care vreau să i-l dau personal, la primul meci. Am rămas plăcut surprinsă că nu sunt îngâmfaţi, îşi găsesc mereu timp pentru fotografii cu fanii, şi răspund pe reţele de socializare. Aceasta este, cred, relaţia normală dintre suporteri şi fotbalişti“, spune Mihaela.

Cu Filipe Teixeira, unul dintre preferaţii de la Petrolul. FOTO arhiva personală

Poezii pentru Petrolul: „Cu Filipe şi Albin/ Titlul vrem să cucerim!”

Tot din dragoste pentru echipă, micuţa fotbalistă s-a apucat de poezii „A început ca o joacă, întâi mă prosteam în pauze, apoi am început să compun mai serios. Nu am pretenţia că au cine ştie ce valoare, însă este modul meu de a-mi exprima unele emoţii“, spune fotbalista care dă şi un exemplu din versurile sale: „Fizicul lui Juan de-aveam / Atacant poate jucam / Dar n-a fost să fie aşa / Şi am postul lui Teixeira … / Este preferatul meu / Şi marchează mai mereu! / De când «lup» a devenit / Titlul de cel mai bun jucător a şi primit / Nici Juan nu-i mai prejos / Cu adversarii e nemilos! / Cu Filipe şi Albin / Titlul vrem să cucerim!“.

Albin, celălalt jucător preferat de la Petrolul Ploieşti. FOTO arhiva personală

Şi, revenind la un registru mai serios, Mihaela ştie deja foarte bine ce vrea să facă în viitor. „Voi continua să joc fotbal până când voi putea, iar după liceu o să urmez o facultate de educaţie fizică şi sport. Apoi îmi doresc să fac şcoala de antrenori“, spune fata cu hotărâre.

Vă mai recomandăm

Sacrificiile sportivilor neştiuţi. O campioană naţională la atletism se antrenează pe maidan. Cu multă ambiţie şi perseverenţă, Oana Florentina Gheorghe, o tânără de 16 ani din Prahova, campioană naţională la aruncarea discului, se antrenează pentru competiţii pe maidan sau pe stadionul de ţară din satul natal.

Ploieşteanca Diana Maria Şerban, absolventă de 10 la Bacalaureat. Performanţa ca obişnuinţă. Performanţa obţinută de Diana la examenul maturităţii este doar un pas firesc în parcursul şcolar al elevei, unul despre care vorbeşte cu modestie, deşi rezultatele ar putea spune oricând contrariul.