Legenda localităţii Breaza. Cine este băciţa stropită cu lapte şi cum este cinstită ea de localnici

Originea numelui localităţii prahovene Breaza se pierde în negura timpului şi nimeni nu poate atesta cu documente cine este „naşul“ adevărat al oraşului. În lipsa unor astfel de certificate, localnicii se laudă cu o legendă care spune că localitatea de pe Valea Prahovei a luat fiinţă odată cu poposirea întâmplătoare pe dealurile Frăsinetului a unui turme de oi, însoţită de un cioban şi de băciţa sa.

"În timpii de demult, pe când prin aceste locuri nu se afla nimeni, a poposit un pastor cu turma de oi. Plăcându-i poziţiunea şi având paşune îndeajuns, s-a hotarat să rămâna aici pentru totdeauna. Într-o dimineaţă, soţia pastorului, punând la fiert laptele muls de la oi spre a-l închega, fiind cuprinsa de oboseală - căci noaptea îi fusese făra somn din cauza drumului anevoios pe care-l străbătuse tocmai din Ţara Bârsei sau din Ţara Făgăraşului ori din cauza lupilor flămânzi ce dădusera târcoale turmei - adormise. Laptele se umflă, dădu în foc şi o atinse pe obraz, lăsându-i câteva semne, pricina pentru care de atunci toţi semenii ei i-au zis Breaza", este legenda pe care, în prezent, o promovează autorităţile locale.

În cinstea acestei băciţe cu pată albă în frunte care ar fi dat numele localităţii, dar şi în încercarea de a păstra şi duce tradiţia oieritului mai departe, începând cu acest an autorităţile locale au decis să organizeze, în fiecare primăvară, un concurs cu un specific acestui meşteşug: tunsul oilor, un obicei străvechi prin care ciobanii anunţă că a venit vremea să plece cu turmele la munte unde vor rămâne până toamna târziu.

“Fiind o zonă montană, pe raza localităţii Breaza mai sunt acum aproximativ 5000 de ovine, deci sunt ceva crescători care trebuie apreciaţi pentru ceea ce fac, pentru că, din păcate, obiceiul se pierde la noi. Acum este o perioadă de transhumanţă, iar ciobanii se pregătesc să urce cu oile în golul alpin, aşa că am considerat că este momentul potrivit să arătăm şi tinerilor în ce constă acest meşteşug, să încercăm să-l promovăm într-un fel, iar tunsul oilor este probabil unul dinte cele mai spectaculoase momente ale acestei îndeletniciri străvechi”, a declarat Dragoş Bercăroiu, consilier local şi preşedintele Comisiei Agricole din Breaza.

Radu Buzeţeanu, cel mai tânăr concurent la competiţia de tuns oi de la Breaza   FOTO Diana Frîncu

La concursul de tuns oi nu mulţi au fost cei care au răspuns prezent, semn că tradiţia oieritului şi legenda băciţei breze nu mai atrag de ceva vreme tinerii, care se îndreaptă acum spre cu totul alte meserii. Dintre cei 12 concurenţi înscrişi, cel mai tânăr a fost un adolescent de 15 ani, acum elev la liceu, premiant la şcoală, dar pentru care stâna reprezintă o a doua casă. Radu Buzeţeanu, provine dintr-o familie de oieri, el fiind mezinul familiei. În timpul anului şcolar îşi vede de carte, dar vacanţele şi le petrece fie în saivan, fie la stână. Are doi fraţi mai mari, iar unul dintre ei este în prezent student la Faculatea de Agronomie din Bucureşti, hotărât să ducă tradiţia familiei mai departe. Deşi încă un copil, Radu a concurat cot la cot cu meseriaşi cu experienţă, iar tehnica lui a fost apreciată de cunoscători.

“Să tunzi o oaie pare uşor, dar este nevoie de multă îndemânare, iuţeală de mână şi putere. Importantă este calitatea lânii, care nu trebuie ciopârţită, de asemenea oaia nu trebuie rănită, înţepată cu foarfeca, dar contează şi viteza cu care se tunde. Gândiţi-vă că un cioban trebuie să tundă chiar şi o sută de oi într-o singură zi ”, povesteşte unul dintre ciobanii participanţi.

Oaia nu trebuie rănită atunci când este tunsă, iar lâna trebuie să rămână într-o masă compactă  FOTO Diana Frîncu

Marele of al oierilor din localitatea băciţei breze este că lâna, considerată odată o mare valoare, acum se aruncă pentru că nimeni nu mai cumpără.

“Am organizat acest concurs tocmai pentru a-i determina pe tinerii din zona noastră să nu uite că trăim pe meleaguri în care oieritul a avut un rol important şi trebuie dus mai departe, dar în acelaşi timp să nu uite legenda băciţei care dă numele localităţii. Din păcate lâna oilor nu mai este atât de aprieciată, iar acum se aruncă la gunoi. Vom încerca să aducem din nou în atenţia tuturor măcar acele pulovere lucrate din lângă, care sunt foarte călduroase iarna. Pote aşa vom reuşi să conştientizăm ce importanţă are cu adevărat lâna”, a declarat Marian Goga, purtător de cuvânt al Primăriei Breaza.

Buciumaşii sunt cei care anunţă de pe dealuri că începe urcatul oilor la munte FOTO Diana Frîncu

Concurenţii au fost motivaţi de organizatori cu premii simbolice, dar care pentru comunitatea de ciobani din zona Brezei contează mult. Câştigătorul, care va reuşi să tundă cel mai rapid o oaie, dar care va oferi şi o calitate a lânii şi va reuşi să rănească cât mai puţin animalul, va primi premiul cel mare: Foarfeca de aur.

Foarfeca de aur, cel mai dorit trofeu la concursul de tuns oi de la Breaza    FOTO Diana Frîncu