George Enescu şi Prahova. La Sinaia, „oraşul visurilor sale“, a realizat o treime din opusurile create în întreaga viaţă (I)
0
Începând din vara anului 1898 şi până la ultima sa plecare din ţară, octombrie 1946, George Enescu a susţinut anual în Prahova, şi îndeosebi la Sinaia, recitaluri sau concerte. La Castelul Peleş, marele muzician avea întotdeauna la dispoziţie un apartament special, mobilat după dorinţa sa
Fascinat de personalitatea lui George Enescu – a participat la cele 20 din cele 21 de ediţii ale Festivalului Enescu, inclusiv cea în plină desfăşurare în septembrie la Bucureşti - profesorul ploieştean Alexandru Bădulescu, doctor în muzicologie, a cercetat legăturile marelui muzician cu Prahova – Sinaia, în special, Ploieşti şi Câmpina.
Concluziile, pline de surprize şi de amănunte mai puţin cunoscute din viaţa lui Enescu, le-a publicat într-o lucrare din redăm câteva paragrafe definitorii.
„Sinaia era pentru George Enescu «oraşul visurilor sale», mi-a spus, în luna noiembrie 1968, în cadrul unor convorbiri, unul dintre cei mai buni şi mai apropiaţi colaboratori ai marelui maestru, Romeo Drăghici, fost director al Muzeului George Enescu din Bucureşti. Legăturile lui George Enescu cu judeţul Prahova, în primul rând cu oraşul Sinaia, se referă la patru domenii principale ale complexei sale activităţi: de compozitor, de interpret, de profesor, de artist-cetăţean.
În domeniul compoziţiei
Din numărul lucrărilor simfonice, vocal-simfonice, concertante, de muzică de cameră, operă etc., create în decursul vieţii sale – care poartă număr de opus (33), unsprezece (deci o treime) au fost realizate în oraşul Sinaia. Numărul de opusuri lăsat patrimoniului muzicii naţionale şi universale de George Enescu este relativ redus pentru că, din mare respect pentru muzică şi pentru public, el nu dorea să ofere decât ceea ce avea mai preţios. Şi iată numai câteva exemple:
– Trio pentru vioară, violă şi violoncel - Sinaia, noiembrie 1899, prezentată în primă audiţie absolută la Bucureşti, 5 decembrie 1899, Ateneul Român, cu George Enescu (vioară), E. Loebel (violă), Dimitrie Dinicu (violoncel);
– Cvartet pentru pian, vioară, violă şi violoncel, op. 1 în Re major, op. 16 (Sinaia, 17 septembrie 1909, Paris, 10 decembrie 1909), prezentat în primă audiţie absolută la Paris, 18 decembrie 1909;
– Suita ,,Săteasca” nr. 3, în Re major, op. 27 (Bucureşti, 29 martie 1937 - Siania - Luminiş, 4 noiembrie 1938), prezentată în primă audiţie absolută la New York - SUA, 2 februarie 1939, cu Orchestra Filarmonică din New York, dirijor – compozitorul;
– Cvintet pentru pian, două viori, violă şi violoncel, în la minor, op. 29 (Sinaia - vila Luminiş, 1940).
Tot la Sinaia, marele George Enescu a compus şi orchestrat unele acte sau tablouri din opera Oedip, tragedie lirică în 4 acte şi 6 tablouri, op. 23, numită de compozitor ,,opera vieţii mele”, prezentată în primă audiţie absolută la Opera Mare din Paris, la 13 martie 1936.
Acestor lucrări li se adaugă multe părţi din celelalte piese ce fac parte din patrimoniul creaţiei enesciene.
Ca interpret
Fie că este vorba de Sinaia, Ploieşti sau Câmpina, George Enescu vine des în Prahova ca violonist concertist şi, în unele cazuri, ca dirijor.
Primul concert înregistrat în documentele vremii, în Prahova, are loc la Sinaia, în ziua de 30 iulie 1903. Tot atunci, Enescu susţine o audiţie muzicală în cinstea lui Leon Moreau, cu muzica acestuia (piese pentru pian şi lieduri - acompaniindu-se singur la pian). De la această dată, până la izbucnirea primului război mondial, George Enescu concertează aproape în fiecare vară în oraşul Sinaia. Activitatea concertistică în sălile publice ale oraşului Sinaia este întreruptă în timpul primului război mondial, compozitorul folosind puţinul timp liber care-l petrecea aici, îndeosebi pentru activitatea de creaţie.
Între cele două războaie mondiale, prezenţa marelui maestru pe scenele de concert ale oraşului Sinaia este ocazională, genialul artist fiind în această perioadă preocupat, îndeosebi în timpul vacanţelor de vară petrecute aici, de ,,realizarea crezului vieţii sale”, activitatea de compozitor.
Sunt de menţionat însă cele două concerte susţinute la Sinaia în vara anului 1944, la 18 iunie şi 15 august, cu Mihail Andricu la pian, în sala Cazinoului, în folosul Crucii Roşii a României, sub înaltul patronaj al Reginei Mame, Elena. Programul a cuprins lucrări de G.F. Händel, L.V. Beethoven, A. Corelli, J. Brahms, Chausson, Francoeur-Kreysler, N. Paganinni, Ion Scărlătescu şi Tartini - Kreysler.
În afară de concertele care au avut loc în sălile publice din Sinaia (,,Riegler” şi Capşa şi din 1913 în Cazino), George Enescu, cu deosebire în perioada 1898-1916, dar şi în anii interbelici, a susţinut la Castelul ,,Peleş”, numeroase manifestări muzicale camerale. Marele maestru era aici invitat permanent al Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) - o foarte bună pianistă, cu care a realizat numeroase serate muzicale pentru înalţii oaspeţi din ţară şi de peste hotare ai familiei regale (mai ales în perioada de vară).
Timp de aproape trei decenii, Regina Elisabeta a fost unul dintre sprijinitorii cei mai autorizaţi ai tinerilor superdotaţi din domeniul artelor şi, în special, al muzicii.
Enescu la Peleş. FOTO arhive
Din ampla corespondenţă dintre M. S. Regina Elisabeta şi George Enescu, rezultă marea sa grijă pentru afirmarea în lume a muzicii româneşti şi a strălucitului său reprezentant George Enescu, pe care îl socotea întotdeauna ,,fiul său adoptiv” (,,Copilul meu adoptiv”). Enescu avea totdeauna la dispoziţie un apartament special, aflat la etajele superioare ale Castelului Peleş, mobilat după dorinţa artistului, inclusiv cu un pian de concert.
Cum a scăpat Enescu viorile la Ploieşti
Prima prezenţă artistică a lui Enescu în Ploieşti a avut loc în ziua de 12 octombrie 1906, în casa avocatului Gogu Negulescu (1865–1939), preşedintele baroului de avocaţi, originar din Piteşti, stabilit în Ploieşti în anul 1880, în urma căsătoriei cu mezzosoprana Aglae Negulescu.
Aici, strălucitul violonist, care avea o strânsă legătură de prietenie cu familia bancherului Max Schapira (evreu din Spania, cu ample relaţii internaţionale, un Mecena al învăţământului şi culturii în judeţul Prahova şi Ploieşti), a oferit asistenţei un microrecital, la pian, fiind acompaniat de Veturia Triteanu (care va deveni, în a doua căsătorie, soţia scriitorului Octavian Goga).
Cu acest prilej, ilustrul muzician a dăruit unor tinere domnişoare fotografii cu autografe. Una dintre aceste fotografii cu autograf a fost înmânată profesoarei Sevasta Ionescu Radian (1886-1977, care a asistat la serata muzicală şi a întors paginile partiturii).
Primul concert, pe care George Enescu l-a susţinut oficial în Ploieşti, a avut loc în ziua de 22 februarie 1912, în cadrul ,,primului său turneu de concerte în oraşele României”, în scopul ,,instituirii premiului naţional de compoziţie George Enescu”. Concertul a fost găzduit în Sala ,,Cooperativa” din Ploieşti, care ,,nu mai fusese vreodată atât de populată”. Scena a fost împodobită cu frumoase covoare naţionale. Marele violonist a fost acompaniat la pian de profesorul Th. Fuchs.
La plecarea din sala de spectacole, trăsura pusă la dispoziţie de organizatori, în care au luat loc maestrul George Enescu şi pianistul Th. Fuchs, ,,a fost trasă de numeroşi tineri” până la casa bancherului Max Schapira (care l-a găzduit pe celebrul George Enescu).
În anii următori, Enescu va concerta de mai multe ori la Ploieşti, iar memorabil este un recital din 18 aprilie 1923. Din comentariile presei rezultă că fiecare piesă din program s-a încheiat ,,cu entuziaste aplauze şi bravo-uri”, inclusiv la terminarea concertului şi până la plecarea maestrului din Sala Teatrului ,,Cooperativa”.
Entuziasmul, în special al elevilor, a fost atât de mare încât maestrul George Enescu a fost condus în braţe spre trăsura care-l aştepta în faţa teatrului.
Enescu la Ploieşti. FOTO arhive - culese de profesorul Alexandru Bădulescu
La coborârea pe scări, era gata să aibă loc o catastrofă: cutia dublă a viorilor s-a deschis şi cele două excepţionale instrumente au căzut, dar, din fericire, în mâinile unor tineri admiratori. Afectat de ceea ce era să se întâmple maestrul George Enescu a solicitat entuziaştilor tineri ,,să fie lăsat singur să-şi pună viorile la locul lor” şi pentru aceasta s-a aşezat pe o treaptă a scării teatrului. A luat cu grijă cele două instrumente, ,,le-a şters, le-a învelit din nou şi le-a aşezat cu mare atenţie în cutia respectivă”, după care s-a adresat mulţimii de elevi spunându-le: ,,Vă mulţumesc, dar lăsaţi-mă să-mi duc singur viorile”.
Ultimul concert pe care Enescu l-a oferit publicului ploieştean a avut loc în ziua de 11 mai 1943, în Sala ,,Odeon” (acum sala Teatrului Toma Caragiu), fiind acompaniat de pianistul Ion Filionescu. Concertul a avut loc între cele două reprezentaţii programate la Ateneul Român şi în perioada dintre şedinţele Academiei Române, al cărui membru titular era din anul 1933.
În acea perioadă în care propaganda germană era deosebit de activă - inclusiv prin limbajul muzicii, vioara lui George Enescu şi arcuşul său fermecat au sunat ,,ca un cântec izbăvitor al îngerilor lui Dumnezeu”, într-o sală plină până la refuz, mulţi spectatori ascultând concertul în picioare. Nesfârşite au fost aplauzele şi uralele adresate maestrului, inclusiv în drumul său spre Hotelul ,,Europa”, unde a fost cazat.
,,Publicul din Câmpina este cel mai competent pe care l-am întâlnit în cariera mea, fie în ţară, fie în străinătate“
Cel de al treilea oraş din judeţul Prahova în care a concertat Enescu este Câmpina, oraş în care au trăit şi creat personalităţi proeminente ale ştiinţei, culturii şi artei româneşti: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul B. P. Haşdeu, chimistul C. Istrati, scriitorii Geo Bogza, Al. Jebeleanu etc.
Primul concert a fost în ziua de 16 mai 1921, în care au fost prezentate piese de rezistenţă din repertoriul violonistic internaţional. Din documentele studiate rezultă că oraşul Câmpina a găzduit, în perioada interbelică şi alte manifestări muzicale, în care a fost prezent genialul compozitor şi interpret George Enescu: 13 noiembrie 1926, 4 ianuarie 1927, 6 decembrie 1928 etc.
Importante pentru istoria culturii din această vestită aşezare prahoveană au rămas cele două concerte, din două zile consecutive ale toamnei anului 1938. Primul concert a avut loc în Sala ,,Minovici”, iar al doilea în sala mare a Clubului Petroliştilor, ca oaspete al inginerilor şi tehnicienilor din industria minieră şi petrolieră câmpineană. Primirea, cu totul deosebită, a fost organizată de Corul ,,Lyra Prahovei”, condus de renumitul dirijor şi compozitor Gheorghe Danga, care, împreună cu edilii oraşului şi ai companiilor petroliere, au oferit în cinstea maestrului o binemeritată recepţie. Au rămas din acele zile memorabile aprecierile lui George Enescu, care a afirmat: ,,Publicul din Câmpina este cel mai competent pe care l-am întâlnit în cariera mea, fie în ţară, fie în străinătate, care iubeşte şi stimează muzica până la idolatrie”.
Fragmente din lucrarea „George Enescu şi legăturile sale cu judeţul Prahova“, scrisă de profesorul Alexandru Bădulescu. Va urma.
Vă mai recomandăm
FOTO Veteranul care a văzut 19 dintre cele 20 de ediţii „Enescu“
Se încarcă comentariile...
