FOTO Fotbal şi poezie. Petrolistul Liviu Drăghici este „poetul din peluză“
0
Cine spune că fotbalul nu are poezie probabil că nu a citit versurile scrise de Liviu Drăghici, suporter înfocat şi „poet de serviciu“ al uneia dintre cele mai iubite echipe de fotbal din România, Petrolul Ploieşti
„Ştiam că-i meciul greu cu Gaz / Dar nu credeam să pierdem azi / Nici să jucăm în aşa hal / Speram măcar într-un egal / Sunt supărat. Şi e normal / Mi-e ciudă. Mi-e necaz“ îi ceartă deseori pe fotbaliştii de la Petrolul, Liviu Drăghici, în poeziile sale.
„Mulţumesc Gigi Mulţescu pentru un retur perfect / Mulţumesc Gigi Mulţescu, de la mine doar respect / Ce meci mare cu Dinamo, ce egal cu CFR / Dacă nu era Mulţescu, astăzi ne zbăteam în B“, scrie cu bucurie, în alt catren, poetul din peluză.
La prima vedere şi dacă te-ai raporta doar la vocabularul de stadion, vocaţiile de poet şi de suporter înfocat par incompatibile. Dar Liviu Drăghici nu este un om al prejudecăţilor.
Petrolul, o pasiune de o viaţă
Pasiunea pentru Petrolul datează, ca în cazul multor ploieşteni, din copilărie. „Cred că tata este cel care mi-a insuflat-o. El m-a dus prima oară pe stadion, la un meci cu Rapidul acum mai bine de 20 de ani. Şi tot cu el am fost în prima deplasare la un meci cu Chindia Târgovişte, în 1998. Dar finala Cupei din 1995 este meciul care m-a făcut cel mai mândru“, povesteşte Liviu Drăghici.
La 12 ani, pasiunea pentru Petrolul a devenit pe viaţă. „În perioada ’95 - ’96, am făcut gimnastică de recuperare la cabinetul doctorului Bulata. Am avut ocazia să stau aproape de mulţi jucători din generaţia de aur a Petrolului. Pentru un copil de 12-13 ani, să faci exerciţii alături de Răchita, Grigore, Grama, Leahu, Bălăceanu, Andreicuţ era mai mult decât un vis“, spune Liviu, acum în vârstă de 28 de ani.
Drumul de la idee la carte
Nici de poezie nu a fost străin până când i-a venit ideea unei cărţi. Scrie versuri de când se ştie, iar în clasele primare participa la concursuri de poezii, unde a obţinut şi câteva premii internaţionale. La maturitate, a venit, firesc, şi prima poezie despre Petrolul.
„Prima am scris-o pe drumul de întoarcere de la Alba Iulia, în martie 2011, când Petrolul a fost învinsă de Unirea Alba Iulia cu 3-0. A fost o înfrângere grea cu ultima clasată şi tăcerea lăsată pe drum m-a determinat sa îmi umplu timpul cu ceva. Apoi, ideea unei cărţi a apărut după poezia de la meciul cu Rapidul din Liga 1, din august 2011, când un suporter mi-a sugerat acest lucru pe contul de Facebook“, povesteşte Liviu.
Cu toate acestea, drumul între idee şi apariţia efectivă a cărţii a fost lung şi anevoios. „Ideea a venit în decembrie 2011, cartea a aparut în septembrie 2012. Concluziile se trag singure. Am sunat la zeci de edituri şi majoritatea m-au refuzat din start invocând, în principal, faptul că o carte cu poezii despre fotbal nu se va vinde. Altele mi-au pus nişte condiţii legate de mărimea tirajului pe care eu nu puteam să le susţin din punct de vedere financiar. Într-un final, am găsit o editură mică unde am bătut palma, dar tehnoredactarea şi corectura le-am făcut eu, iar coperta îi aparţine unui alt petrolist, Laurenţiu Mihalcea“, povesteşte Liviu aventurile prin care a trecut.
Încercările de a colabora cu site-urile de distribuţie de cărti în vederea promovării au fost un eşec total, iar în textele de refuz apărea des sintagma „suporterii oricum nu ştiu să citească“. „Editurilor şi site-urilor le-am pregătit o replică acidă care va apărea cu siguranţă în al doilea volum. În schimb, presa şi televiziunile m-au ajutat destul de mult cu promovarea. Şi sper să nu se oprească aici“, este încrezător Liviu.
Al doilea volum, în proiect
Financiar, cartea a însemnat 160 de cărţi vândute, 20 la lansare, 60 la magazinul oficial al Petrolului, iar restul fie prin intermediul site-ului poetuldinpeluza.ro, fie cu ajutorul rudelor, prietenilor sau colegilor.
Cartea scrisă de Liviu Draghici reuneşte în 73 de pagini 33 de poezii care surprind atât evoluţia echipei şi atmosfera din peluză de la meciurile din liga a doua, dar mai ales bucuria promovării şi atmosfera de pe noul stadion „Ilie Oană“. Volumul costă 18 lei.
„Probabil că lumea are impresia că am vândut mii de cărţi, dar volumele se găsesc în continuare la magazinul Petrolului şi pe site. Am reuşit să îmi recuperez doar trei sferturi din cât am investit, dar nu acesta a fost scopul principal al cărţii. Dacă ar fi primat aspectul financiar, cartea nu ar fi apărut niciodată. Dar sunt bucuros că am putut să fac şi eu ceva pentru Petrolul“, spune Liviu Drăghici.
Cartea a însemnat şi experienţă în domeniul publicării, promovării şi distribuţiei de carte, dar şi felicitări din partea băieţilor din peluză şi salutări entuziaste, pe stradă, din partea ploieştenilor încântaţi de iniţiativa lui Liviu.
În mod firesc, al doilea volum este deja pe drum. „Sunt conştient că cititorii mei, atâţia câţi sunt, îl aşteaptă cu interes. Am ridicat standardul şi va trebui să nu le dezamăgesc aşteptările. Din acest motiv, cred că al doilea volum va fi mult mai bun ca primul. Dar tocmai pentru că vreau să fie ceva de calitate, nu mă grăbesc“, spune Liviu.
CV de poet din peluză
Liviu Drăghici nu a făcut filologia, aşa cum ar părea la prima vedere. A făcut Colegiul Economic şi apoi a absolvit două facultăţi şi două masterate în domenii fără legătură cu literatura.
Lucrează în Bucureşti ca manager de proiect la o multinaţională. „Iniţial am încercat să separ Petrolul de muncă, dar a fost foarte greu. La început, colegii de muncă mă tachinau când pierdea Petrolul, dar mulţi dintre ei m-au susţinut după apariţia cărţii. Atât moral cât şi material prin achiziţia volumului. Acum, când este câte o deplasare a Petrolului în cursul săptămânii, atunci când se poate, colegii sunt de acord să îmi iau concediu pentru a merge la meciuri. Dar activitatea e de aşa natură încât nu-mi pot lua liber de fiecare dată când vreau. În rest, am o viaţă simplă şi diverse alte pasiuni“, rezumă Liviu.
Prejudecăţi de stadion
Ca el sunt mulţi dintre suporterii Petrolului, iar Liviu a ţinut să sancţioneze prejudecăţile de stadion. „Mulţi dintre băieţii din peluză şi tribune au studii superioare, job-uri bine plătite, familii şi responsabilităţi. A fi suporter nu înseamnă neapărat a fi huligan“, spune Liviu.
Din punctul lui de vedere, suporterii sunt de mai multe categorii: aceia care chiar ar face orice pentru Petrolul, care au susţinut echipa în C şi participă la realizarea coregrafiilor.
A doua categorie, din care spune că face şi el parte, o reprezintă suporterii care vin la toate meciurile de acasă, merg şi ei la câte deplasari pot şi contribuie după posibilităţi (în general financiar) la activităţile peluzei.
A treia categorie sunt petroliştii de rezultat, cei care vin la meciuri doar când echipa merge bine sau când jucăm cu echipele cu nume din campionat.
„A patra categorie sunt petroliştii convertiţi care vin la meciuri pentru că e cool, pentru a face poze, pentru a mânca popcorn sau pentru alte motive străine de fotbal sau de echipă. De aceştia ne-am putea lipsi fără probleme“, este critic Liviu.
Vise şi visuri
Experienţa cărţii se va traduce, în viitor, şi într-un proiect de suflet pentru Liviu. „Aş vrea să înfiinţez un ONG care să sprijine tinerii autori. Ştiu prin ce am trecut eu şi cred că, dacă nu mi-aş fi permis investiţia iniţială şi n-aş fi avut experienţă în managementul de proiect, nu aş fi reuşit“, spune tânărul.
Şi nu poate încheia fără un mare vis pe care îl are pentru Petrolul. „Mi-aş dori o deplasare în străinătate la un meci de cupe europene. Aseară am visat că jucam în tururile preliminare Europa League cu o echipa din Irlanda de Nord…“.
Se încarcă comentariile...
