FOTO Arheologul Alin Frînculeasa, detectiv prin trecut: „Lumea morţilor a fost mereu fascinantă“
0
Multe dintre descoperirile arheologice spectaculoase din ultimii ani din Prahova se leagă de Alin Frînculeasa, un „detectiv“ modern prin vremuri şi civilizaţii demult apuse
„Am cea mai frumoasă meserie din lume şi singura pe care aş fi vrut să o fac“, spune cu naturaleţe arheologul Alin Frînculeasa.
Din tonul ferm şi stăpânit al unei astfel de declaraţii vine şi certitudinea că ai în faţă unul dintre puţinii oameni din România care pot spune că fac exact meseria care le împlineşte viaţa.
Cu pasiune şi rigurozitate, după un principiu pe care nu l-a abandonat niciodată şi care ar putea părea desuet şi irealizabil în România: „muncă şi meritocraţie“.
Este bugetar. Lucrează la stat, ca arheolog la Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova, iar domeniul în care activează, cercetarea, este unul cu finanţare critică. Dar nu sunt lucruri suficiente pentru a-l împiedica să facă lumea să se învârtă.
Prin munca lui, o sursă fascinantă de poveşti interesante despre civilizaţii şi oameni din vechime, ştim mai multe, cu fiecare zi, despre cei care ne-au precedat, de la banala alimentaţie de zi cu zi şi bolile de care sufereau strămoşii noştri, până la înălţimea pe care o aveau sau atitudinea în faţa unor evenimente majore, precum moartea.
Un specialist de talia lui Alin Frînculeasa ar fi putut să lucreze afară, în condiţii financiare net avantajoase. Nu a dus lipsă de oferte, dar a ales să rămână în România. „Aş fi putut să plec, dar nu am plecat, nu plec şi nici nu voi pleca. Nu regret alegerea, îmi place prea mult ceea ce fac şi totul devine mai uşor“, spune arheologul.
Cele mai interesante descoperiri din ultima sută de ani
În ultimii ani, în Prahova s-au făcut mai multe descoperiri arheologice spectaculoase, cele mai notabile din ultima sută de ani din judeţ. Prin deschiderea unor monumente funerare, au fost descoperite mai multe schelete ale unor strămoşi, migratori sau localnici, din diverse epoci şi culturi, care au trăit şi au murit pe teritoriul Prahovei.
Cum este scheletul unui bărbat care a trăit în Epoca Bronzului, în urmă cu 4.500 de ani, îngropat într-un mormânt - movilă, cu un diametru de 50 de metri, dar şi al unui cuman din secolul XII, îngropat alături de părţi dintr-un cal, capul, picioarele şi copitele animalului.
Pentru arheologi, spectaculozitatea descoperirilor, se traduce prin raritatea lor într-un anumit spaţiu, cum este cel al bărbatului îngropat alături de calul său, care s-a dovedit a fi un tânăr de aproximativ 18 ani, cel mai probabil un luptător.
Unele morminte, de exemplu, sunt organizate după anumite ritualuri şi conţin obiecte cu „informaţii“ de nedescifrat pentru oamenii obişnuiţi, iar de aici intervine munca unor oameni ca Alin Frînculeasa pentru a le face citibile tuturor.
„Din modul în care este îngropată o persoană, singură sau împreună cu altele, într-o anumită poziţie, întins precum creştinii, cu capul la Răsărit sau în poziţia foetusului, dacă are sau nu bijuterii, alte obiecte şi arme în mormânt poţi deduce statutul social, religia, dacă era un membru important al comunităţii, o căpetenie sau un luptător. Lumea morţilor a fost mereu fascinantă. Este un subiect care nu îţi oferă mereu certitudinile pe care le cauţi“, spune Alin Frînculeasa.
Viaţa strămoşilor
După luni sau uneori ani întregi de excavări şi săpături în situri, urmate de perieri migăloase, pe arşită şi praf, descoperirile arheologice sunt analizate antropologic, chimic, fizic sau datate cu carbon 14 în laboratoare din Bucureşti şi chiar la Institutul de la Măgurele – pentru determinarea metalelor din compoziţia unui cercel, de exemplu.
Pentru documentarea cărţilor pe care le scrie şi valorificarea cercetărilor, Alin Frânculeasa a apelat, uneori şi la analize realizate în Occident.
„Din analiza dentiţiei, de exemplu, poţi trage concluzia dacă o persoană a suferit de foame în copilărie sau tipul de alimentaţie, dacă mâncau preponderent cereale sau lapte. Din analizele oaselor aflăm înălţimea, bolile de care a suferit o persoană – TBC, scorbut, sau dacă aveau cunoştinţe medicale. De exemplu, modul în care s-a vindecat o fractură arată cum procedau în cazul în care îşi rupeau un picior“, povesteşte arheologul.
Şiragul de chihlimbar
În acelaşi mod, o mărgică dintr-un monument funerar este o poveste în sine despre femeia care l-a purtat. „Am descoperit recent în zona Câmpina, într-un monument funerar din Epoca Bronzului un şirag frumos din 20 de piese din chihlimbar şi sticlă perlată. Este o descoperire foarte rară, prima de acest fel în zonă, şi este clar că este vorba despre o femeie importantă din comunitatea respectivă, cu un statut special. Am trimis şiragul la analize şi aşteptăm cu multă nerăbdare rezultatele“.
În filmul pe care arheologul îl proiectează imaginar despre oameni şi secole care se succed cu repeziciune, reţinem şi câteva plusuri pentru societatea modernă: spre deosebire de noi, înaintaşii aveau o speranţă de viaţă de cel mult 50 de ani, dar nu apucau să traiască, în medie, mai mult de 30 şi aveau o viaţă destul de anostă, împărţită doar între muncă, creşterea copiilor şi lupte. Dar aveau avantaje pe care noi l-am pierdut: îndemânarea de a supravieţui în condiţii dure şi de a-şi procura singuri hrana.
Sute de situri pierdute
Munca neobosită a arheologilor de salvare a siturilor nu ţine însă pasul cu vremurile. În goana de a construi, multe dintre monumentele funerare sau aşezările vechi din Prahova au fost distruse. „Tot judeţul, mai puţin zona de munte, este un şantier arheologic. În unele locuri suntem chemaţi la timp, pentru cercetare arheologică preventivă, dar, de multe ori, nu. S-au pierdut, în totalitate, sute de vestigii istorice“, spune Alin Frînculeasa.
Indiferenţa şi superficialitatea în abordarea trecutului nostru sunt două dintre lucrurile pe care vrea să schimbe arheologul. O cunoaştere mai aplecată a strămoşilor şi istoriei noastre ne-ar aduce o înţelegere mai bună a prezentului, a ceea ce am fost şi a ceea ce am putea să devenim. De aceea, nu lasă munca migăloasă de arheolog, de detectiv prin vremuri şi civilizaţii nevalorificată. O duce dincolo de ceea ce oferă cercetarea de subzistenţă din România şi o aduce în atenţia tuturor, cercetători ştiinţifici şi oameni obişnuiţi, pe calea cea mai directă prin care ar putea ajunge la ei - cărţile pe care le scrie şi le documentează neobosit.
Carte de vizită
În CV figurează ca specialist şi doctor în preistorie, şef al secţiei de Arheologie de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova, autor a patru cărţi de specialitate, dar şi a sute de articole ştiinţifice. Sunt titulaturi la care nu ţine, dar acestea au fost puţinele metode prin care societatea a putut da curs principiului după care se ghidează în profesie Alin Frînculeasa: muncă şi meritocraţie.
„Am crezut întotdeauna că este nevoie de oamenii potriviţi la locul potrivit. Pentru că oameni competenţi nu găseşti pe toate drumurile. Iar atunci când îi găsim, să îi păstrăm pentru că sunt singura noastră şansă, ca naţiune, să evoluăm“, spune Alin Frînculeasa.
Se încarcă comentariile...
