Care este diferenţa dintre o chitară clasică şi una acustică. Instrumentul cel mai potrivit pentru un începător

Dacă te-ai hotărât să începi o carieră în muzică şi ai ales ca instrument de studiu chitara, nu te lăsa pe mâna oricui atunci când vine timpul să alegi ce tip de echipament să cumperi. Important este ca alegerea ta să fie condiţionată, la început de drum, de stilul de muzică pe care doreşti să-l abordezi, rock, folk, pop sau cult.

Pentru un neiniţiat, chitara pare a fi de două feluri, clasică sau spanish guitar, adică cea care are o cutie de rezonanţă şi fantă (garuă) de sunet şi cea electrică, pe care o folosesc starurile rock, de exemplu. În realitate însă chitara este un instrument mult mai complex care a cunoscut de-a lungul timpului o evoluţie spectaculoasă, fiind adaptată în funcţie de sunetele pe care au dorit să le obţină diverşi compozitori.

Chitara se împarte astfel în două mari categorii, cea cu sunet neamplificat, denumită şi chitară rece care „se descurcă” doar cu ajutorul corzilor şi a cutiei de rezonanţă şi, evident, chitara cu sunet amplificat care are nevoie de un surplus de echipament pentru a emite sunetele dorite.

Cei mai mulţi profesori recomandă începătorilor mai întâi studiul pe o chitară rece pentru a-şi forma mâna. Dar şi aici există o dilemă atunci când vine vorba în alegerea instrumentului. Începem cu o chitară acustică sau cu una clasică? Întrebarea este justificată pentru că diferenţele sunt destul de mari.

Chitara acustică (western) este cea mai cunoscută în rândul artiştilor începători. Are marele avantaj că se pretează la cele mai multe stiluri de muzică, de la rock până la folk. O recunoaştem în primul rând pentru că are corzi metalice spre deosebire de chitara clasică, ce foloseşte doar corzi din nylon şi/sau mătase. O altă deosebire este evidentă la dimensiunile grifului, mai îngust la chitara acustică şi mai lat la cea clasică.

Pentru începători este recomandată chitara cu corzi din plastic (clasică)

Pentru cei aflaţi la început de drum este indicat să înceapă studiul pe chitară clasică. Este important de ştiut că în cazul unui copil care nu are mâna şi motricitatea fină suficient de dezvoltate există riscul să întâmpine neplăceri la contactul degetelor cu strunele metalice ale unei chitare acustice. Se poate ajunge la dureri greu de suportat pentru un copil şi chiar la rănire, în cazul în care studiul este intens. De aceea profesorii recomandă mai ales unui copil să debuteze pe o chitară clasică, ale cărei corzi sunt din nylon, iar contactul degetului cu struna nu este atât de agresiv. În plus, la chitara cu corzi din plastic, sunetul este obţinut prin ciupire, pana – de care sunt foarte atraşi copiii – nu este indicată

În momentul în care vă hotărâţi să faceţi pasul către o chitară electrică, este de asemenea important să puteţi face diferenţa între o chitară electro-acustică şi una electrică.
Practic, chitara electro-acustică nu este decât o chitară acusitcă al cărei sunet este amplificat cu ajutorul unui echipament special ataşat de corpul instrumentului (un microfon). Aceasta este diferenţa. Se foloseşte de regulă în concerte, atunci când artistul doreşte ca sunetul emis de chitară acustică să fie auzit mai bine de public.

Care este chitara electrică potrivită pentru orice stil de muzică

La fel ca şi chitarele reci, şi cele electrice sunt de mai multe tipuri şi se aleg în funcţie de stilul de muzică abordat. Cele mai  consacrate chitare electrice sunt de trei tipuri: chitara Stratocaster, pe scurt Strat, este apreciată de marii muzicieni drept cea mai versatilă, pentru că este potrivită pentru abordarea aproape a oricărui stil de muzică. Cel de-al doilea tip Telecaster, pe scurt Tele, este o chitară care se potriveşte stilului country (nu este prevăzută cu sistem tremolo aşa cum are chitara Strat) şi chitara Les Paul, pe scurt LP, care se potriveşte stilului de muzică rock, are un sunet „greu”, aşa cum este şi instrumentul în sine, masiv şi dificl de manevrat. În cazul în care chitaristul este şi solist vocal, atunci este nevoie de mult exerciţiu şi condiţie fizică.

Când cumpăraţi o chitară electrică, este obligatoriu să aveţi un buget separat şi pentru amplificator, echipamentul fără de care sunetul nu poate fi auzit de public. Preţul porneşte de la 200 de lei şi poate ajunge la câteva mii de euro.

De altfel, atunci când decidem să trecem de la o chitară rece la una electrică, trebuie ţinut cont de faptul că cea din urmă este cu mult mai grea, iar un copil ar putea avea dificultăţi să se adapteze, să o manevreze. Chitara rece deşi este mai voliminoasă, nu este decât o cutie goală, în timp ce chitara electrică are corpul din lemn masiv.