Povestea profesorului care a scris o carte despre rezistenţa anticomunistă. Tatăl său a fost împuşcat de Securitate, iar mama a făcut 15 ani de muncă silnică

Grigore Constantinescu a scris şi o carte despre rezistenţa anticomunista FOTO: jurnaluldearges.ro

Un cercetător şi profesor apreciat, Grigore Constantinescu a scris printre altele şi o carte despre rezistenţa anticomunistă. Mişcarea l-a afectat direct, părinţii săi având mult de suferit pentru susţinerea fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu. Iustina, mama sa, a fost condamnată la 15 ani de muncă silnică, iar tatăl său a fost executat.

Născut în satul Poenărei din comuna argeşeană Corbi pe 5 august 1933, Grigore Constantinescu a învăţat la şcoala satului, continuând la Câmpulung Muscel (1945-1953, Liceul „Dinicu Golescu”, iar studiile superioare – la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene, 1953-1958). I-au plăcut în cel mai înalt grad formele de identificare a oricărei naţii – limba, trecerea prin ani, cultura, spiritualitatea, creaţia estetică.

Proaspătul şi pasionatul profesor de limba română şi de istorie şi-a început apostolatul în Pătroaia, judeţul Dâmboviţa, apoi la Ciomăgeşti, judeţul Argeş, la Întorsura Buzăului – Covasna (unde a editat, împreună cu soţia, Eugenia, şi ea de aceeaşi specialitate, revista „Lira nouă” a cercului şcolar literar elogiat de ziarul braşovean „Drum nou”, de „Gazeta învăţământului” şi la Radio România).

După cum spune cercetătorul Sorin Mazilescu, ”Grigore Constantinescu era un intelectual de soi, înzestrat cu har literar şi de cercetător, un condei de mare talent, care a luat la scuturat arhivă după arhivă, monument după monument, biserică după biserică, dând la iveală icoane valoroase, inscripţii pe pietre funerare, documente de mare importanţă istoriografică în măsură să lumineze monumente, iniţiative, opere, aspecte din istoria culturii argeşene”.

În 1967, Grigore Constantinescu s-a transferat la Complexul Muzeal Goleşti. Schimbă, aşadar, la numai 10 ani de când termina studiile superioare, catedra cu scormonirea în documente şi realitate. ”Domnul Grigore Constantinescu a contribuit efectiv la înfiinţarea şi dezvoltarea Muzeului în aer liber al Pomiculturii şi Viticulturii de la Goleşti, muzeu de importanţă naţională”.

Timp de 22 de ani, Grigore Constantinescu a coordonat Oficiul Judeţean Argeş pentru Patrimoniul Cultural Naţional, iniţiind acţiuni sistematice pentru a depista şi valorifica imensul tezaur spiritual existent în arealul Argeş-Muscel.

Grigorescu a scris zeci de cărţi, cea mai specială fiind „Rezistenţa armată anticomunistă de pe versanţii sudici ai Munţilor Făgaraş”, asta şi pentru că părinţii săi au fost victime din cauza rezistenţei anticomuniste.

Cum a fost torturată mama sa de Securitate

O susţinătoare constantă a partizanilor anticomunişti din Nucşoara, în special a fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu, preoteasa Iustina Constantinescu, mama lui Grigore Constantinescu, a avut de îndurat torturile Securităţii din această cauză, iar soţul ei a fost condamnat la moarte şi executat.

În interogatoriul din 30 iunie 1958, Toma Arnăuţoiu, liderul partizanilor anticomunişti din Nucşoara, declara, la Securitatea din Piteşti, că, descoperind locul unde erau ascunşi, „soţia lui Constantinescu Ioan a zis că doreşte şi ea să vină la noi (la partizani, n.n.), că şi ea este o «bună româncă», spunând că ne aduce şi alimente, chiar de suntem la trei kilometri depărtare” . Din acest motiv, sentinţa 119 din 4 iunie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare o va culpabiliza pentru comiterea delictului de „omitere de denunţ” şi pentru sprijinul efectiv - moral şi material - acordat membrilor Grupării de partizani „Haiducii Muscelului”, „de favorizarea bandei teroriste Arnăuţoiu, ai cărei membri se ascundeau, în anul 1952, lângă satul Poenărei”, consemnând următoarele infracţiuni ce vizau art. 284 combinat cu art. 207 al Codului penal comunist:

„Începând din anul 1952, inculpata a ajutat cu alimente, bani şi articole de îmbrăcăminte pe membrii fugari ai bandei, care erau urmăriţi de organele de stat, pentru că au săvârşit acte teroriste, despre care avea cunoştinţă. Inculpata Constantinescu Iustina a găzduit pe membrii fugari ai bandei teroriste şi a ţinut legătura cu o serie de membri care sprijineau pe terorişti. Împreună cu coinculpata Andreescu Maria, s-a deplasat la Câmpulung, unde au fost trimise de teroriştii fugari, pentru ca să ceară ajutoare lui Dragomirescu Ilie”. Şi, pentru că a „uneltit”, astfel, împotriva sistemului totalitar, instanţa militară, formată din slugi servile regimului opresiv comunist, o condamna, în şedinţa din 4 iunie 1959, la „15 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii”. Torturată în cursul anchetelor de la Securitatea din Piteşti, a îndurat cu stoicism odiseea închisorilor de la Miercurea Ciuc, Arad şi Oradea, suportând cu greu privaţiuni de nedescris, încercări diabolice de a strivi demnitatea unei adevărate luptătoare pentru adevăr şi libertate.

Tatăl lui Grigore Constantinescu i-a sprijinit pe fraţii Arnăuţoiu

Pe 23 octombrie 1951, prin intermediul preotului Nicolae Andreescu, Ioan Constantinescu, soţul Iustinei, avea să-i cunoască pe cei din grupul de rezistenţă condus de Toma Arnăuţoiu, care veniseră să ridice armamentul ascuns în turla bisericii din Poenărei. Deşi se expunea la riscuri mari, deoarece Securitatea avea numeroşi oameni în zonă, părintele Ioan Constantinescu a păstrat legătura cu luptătorii din munţi, o vreme prin intermediul preotului Nicolae Andreescu, apoi în mod direct. Pe Toma sau Petre Arnăuţoiu îi primea chiar acasă la el, în mai multe rânduri, în 1952 şi 1953, când le oferea alimente, medicamente, bani, îmbrăcăminte, încălţăminte, lumânări, diferite obiecte casnice.

În acţiunea sa de susţinere a partizanilor din munţi, preotul era ajutat de soţia şi fiica sa. În urma unei trădări din partea unui fost membru al grupului de rezistenţă, părintele Constantinescu, alături de ceilalţi, a fost arestat la 22 iunie 1958 şi trimis în ancheta Securităţii din Piteşti. Prin sentinţa din 19 mai 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, preotul Ioan Constantinescu a fost condamnat la pedeapsa capitală, prin împuşcare, pentru infracţiunea „acte de teroare” (art. 207 Codul Penal). Pe 18 iulie 1959, ora 22:30, în incinta Penitenciarului Jilava, părintele Ioan Constantinescu a fost executat.

Fiul său, Grigore Constantinescu, s-a stins din viaţă în noiembrie 2018.