Povestea admirabilă a ucrainencei care a învățat româna de la zero: „Citesc cărți simple, le împrumut de la bibliotecă”
0Pe 24 februarie 2022 începea războiul din Ucraina, iar numeroși ucraineni s-au refugiat în România. De atunci, numărul ucrainenilor angajați în România a crescut spectaculos, iar mulți dintre ei s-au integrat foarte bine în țara noastră
Confom datelor furnizate de către Ministerul Muncii pentru „Adevărul” privind angajații ucraineni în România, la 24 februarie 2022, când a început războiul, erau 2.515 contracte individuale de muncă, iar la 1 noiembrie 2023, numărul acestora a ajuns la 8.115. Mai bine de jumătate dintre angajații ucraineni lucrează în București și județul Maramureș, iar aproape un sfert dintre ei activează în construcții.
Cazul Annei Pankova, o refugiată din Ucraina care a venit pe 12 martie 2022 în România cu mama sa și cu fetița în vârstă de doar cinci ani, este pe cât de emoționant, pe atât de motivant. Locuia cu familia în Nikolaev, un oraș zguduit de bombardamentele rușilor. După o lună la Constanța, s-a mutat la Pitești, oraș unde trăiește și muncește și acum. Nu s-a lăsat doborâtă de greutăți, ci a învățat de la zero româna, inclusiv împrumutând constant cărți de la Biblioteca Județeană Argeș și făcând cursuri online.Acum, lucrează la una dintre cele mai cunoscute cofetării din Pitești, alături de o altă refugiată din Ucraina, Iulia Trach.
„A fost foarte greu, ne era foarte frică, orașul Nikolaev era bombardat în fiecare zi... Am făcut mult pe drum până în România, era multă aglomerație atunci. Am stat în Constanța o lună și apoi am plecat la Pitești. Locuim într-un apartament în sudul Piteștiului. Ne place mult cartierul, vecinii sunt foarte buni și cu grijă. Simt oamenii dincolo de cuvinte. Fetița este în grupa mare la grădiniță și sper ca în viitor să meargă la școală tot la Pitești. Îmi place orașul, mă simt bine aici și vreau să fiu aici și mai departe. Sunt puternică și pot să fac asta, nu mă las, sunt ambițioasă”, povestește Anna, care în Ucraina a fost contabilă la o uzină.
La scurt timp după ce a ajuns la Pitești, Anna Pankova s-a angajat la o cofetărie din oraș. Avea o pasiune pentru a face prăjituri încă de când trăia în Ucraina, așa că alegerea locului de muncă a venit cumva natural. A lucrat aproape șase luni, după care s-a angajat la altă cofetărie. În paralel, confecționa acasă figurine pentru cofetăria Bon Pastel. Patronilor de aici le-a plăcut seriozitatea și pasiunea sa, așa că i-au propus să o angajeze cu normă întreagă.
„Lucrez cu sufletul la cofetărie”
Anna a acceptat în vara acestui an propunerea de a lucra pentru cofetăria Bon Pastel.
„Lucrez aici cu sufletul. La alte cofetării unde am lucrat nu am fost mulțumită. Aici îmi place, inclusiv cum se poartă șefa noastră Alexandra, are grijă pentru noi, pentru fiecare problemă. Și ea vrea pentru noi tot ce e mai bun. Și noi ne perfecționăm, facem și rețete noi”, explică Anna Pankova, care lucrează în timpul săptămânii de la ora 9.00 la ora 17.00. Spune că desertul preferat este prăjitura Opera: „E foarte bună pentru românii cărora le place ciocolata”.
Fetița sa stă la grădiniță câte patru ore, după care bunica sa o ia acasă.
Anna Pankova povestește că a început să învețe română imediat ce a ajuns în țara noastră.
„Războiul a schimbat tot. Viața a reînceput de la zero. Nu știam deloc româna. La început, am învățat fără profesor, făcând cumpărături la magazin la Constanța. Am găsit cărți în română pentru copii, am început să învăț pas cu pas. Am căutat și cursuri de română pe internet și am început să o învăț și pe fetiță să vorbească românește”, își amintește Anna Pankova.
La un moment dat, a aflat de o femeie din Ucraina căsătorită la Iași care face cursuri gratuite de română pentru refugiați.
„Sunt zeci de refugiați care fac aceste cursuri online. M-am înscris și eu atunci. Am trei cărți după care facem cursurile. Facem exerciții, avem teme, apoi suntem verificați. La început, făceam două ore pe săptămână, acum câte o oră. Și îmi place. Eu citesc cărți simple în limba română, pentru copii. Când găsesc cuvinte pe care nu le știu, mi le scriu într-un caiet și le traduc și apoi citesc din nou”, mai spune Anna.
Își dorește ca și în viitor să rămână la Pitești.
„Îmi place orașul, mă simt bine aici și vreau să fiu aici și mai departe. Sunt puternică și pot să fac asta, nu mă las, sunt ambițioasă!”, adaugă Anna Pankova.
* Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Înțelege ca să ajuți. Perspectiva refugiaților ucraineni în media” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova
Se încarcă comentariile...
