Nonagenarul Sergiu Rizescu, fost deținut politic la Închisoarea Pitești: „De foame, îmi înghițeam saliva”
0Fost deținut la Închisoarea Pitești în perioada 1952-1954, la scurt timp după terminarea infamului Experiment Pitești, Sergiu Rizescu a depănat pentru ”Adevărul” o parte dintre amintirile din acea perioadă teribilă.
Sergiu Rizescu are acum 90 de ani și este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Argeş. A fost arestat și condamnat în 1952, la scurt timp după ce a absolvit Liceul ”Nicolae Bălcescu” din Pitești. Ca o ironie a destinului, a fost încarcerat la aproximativ un kilometru de liceul pe care îl absolvise cu brio.
Sergiu Rizescu a fost arestat în același an cu tatăl său, amândoi pe motive politice. Tatăl său a fost reținut de securiști în săptămâna Patimilor și dus la Penitenciarul Poarta Albă, iar Sergiu Rizescu a fost arestat chiar înainte de Crăciun de către notoriul torționar Nicolae Pleșiță, venit acasă cu încă un milițian. A fost lovit de mai multe ori, după care a fost dus în arestul Securității din Pitești, unde a fost lăsat o săptămână într-o celulă friguroasă, după care au demarat anchetele.
I se puneau cătușe cu arcuri la mâini, iar la ochi ochelari cu bucăți de tablă
Când era anchetat, lui Sergiu Rizescu i se puneau cătușe cu arcuri la mâini, iar la ochi securiștii îi puneau ochelari ale căror lentile fuseseră înlocuite cu bucăți de tablă. Sergiu Rizescu era dus constant din celula rece într-o încăpere caldă și unde mirosea a mâncare gătită. De cum intra și schimba temperatura, îl apucau frisoanele. Anchetatorii îl lăsau câteva minute să își revină, după care îi cereau să devină turnător. El refuza însă de fiecare dată. Ulterior, a fost mutat la închisoarea Pitești, unde a stat mai bine de un an.
„A fost teribil la închisoarea Pitești. În afară de bătăile crunte, îmi amintesc că ne era foame în fiecare zi, deoarece mâncarea era extrem de puțină. La micul dejun primeam un ceai spălăcit. Masa de prânz consta într-o ciorbă de praz sau varză și 125 grame de pâine. Iar seara ni se dădea arpacaș de către gardieni. În tot restul zilei, gura mi se umplea de salivă. De foame, nu puține erau dățile când efectiv îmi înghițeam saliva. Practic, saliva devenise un aliment pentru mine și alți deținuți”, a povestit Sergiu Rizescu pentru ”Adevărul”.
Sergiu Rizescu, care a fost deputat din partea PNŢCD în perioada 1992-2000, a depănat și alte amintiri dureroase din perioada în care a fost deținut în același timp cu tatăl său.
„Tata nu a știut la început că am fost arestat și că sunt la Pitești. La închisoarea de la Poarta Albă, unde era deținut, tata strângea des coji de pâine din rațiile reduse pe care le primea și le punea într-un săculeț, gândindu-se că poate voi ajunge și eu la aceeași închisoare și voi avea nevoie de mâncare mai multă”, își amintește Sergiu Rizescu.
În 1953, porția de hrană din închisoare, și așa insuficientă, a fost redusă la jumătate.
”Îmi aduc aminte că la un moment dat, de la blocurile din jurul închisorii Pitești a ajuns în celulă un minunat miros de sarmale aburinde... am închis ochii și am început să îmi imaginez că mănânc sarmale făcute de mama”, adaugă fostul deținut politic.
Cu puțin timp înainte să fie eliberat, în celula sa au venit doi ofițeri de Securitate care i-au vorbit foarte elegant și au încercat să îl convingă să devină informator, în schimbul mai multor beneficii consistente, numai că Sergiu Rizescu i-a refuzat fără ezitare.
„Și acum mă gândesc la acea zi în care am simțit o bucurie specială pentru că refuzasem să fiu informator pentru Securitatea din Pitești. Deși încă eram într-o celulă, mă simțeam cumva liber”, mai precizează Sergiu Rizescu.
Sute de oameni, torturați în cadrul Experimentului Pitești
Între 1949 şi 1951, la închisoarea Piteşti s-a desfăşurat Experimentul Piteşti, considerat a fi cel mai mare şi cel mai intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul comunist. Iar dintre miile de oameni care au trecut prin Experimentul Piteşti, astăzi mai sunt în viaţă mai puţin de zece.
Doisprezece tineri au murit în cadrul Experimentului Piteşti şi câteva sute au fost schingiuiţi.
La finalul săptămânii trecute, a fost dată o Hotărâre de Guvern privind recunoaşterea Fundației Memorialul Închisoarea Pitești ca fiind de utilitate publică.
Prin acest act normativ se reglementează acordarea statutului de utilitate publică pentru Fundația Memorialul Închisoarea Pitești, muzeu privat aflat în interiorul fostului penitenciar Pitești, activ între anii 1941-1977.
Această fundație militează pentru respectarea drepturilor și libertăților omului și pentru cinstirea eroilor care și-au jertfit viața și au avut de suferit, ca deținuți politici expuși Experimentului Pitești, în perioada anilor 1949-1951.
”Le mulțumim supraviețuitorilor detenției politice din perioada comunistă pentru că ne-au inspirat să transformăm fosta închisoare de la Piteşti într-un muzeu memorial dedicat informării publicului larg şi tuturor celor care, de-a lungul anilor, au participat la evenimentele şi activitățile propuse de noi. Împreună am transformat o clădire aparent banală într-un loc unde istoria prinde viață”, spune Maria Axinte, directoarea Fundației Memorialul Închisoarea Pitești.
Se încarcă comentariile...
