Miturile și legendele bisericilor de lemn din Argeș. De la ctitoria Domniței Bălașa la „Biserica Turcului” FOTO
0Incursiune prin lumea bisericilor de lemn din județul Argeș. Un număr de 28 de lăcașuri au fost cercetate într-un proiect special. Fiecare dintre ele oferă vizitatorilor o mărturie incontestabilă a trecutului.
Bisericile de lemn sunt printre cele mai vechi mărturii culturale și spirituale ale așezărilor românești. Institutul Național al Patrimoniului (INP) a derulat, împreună cu Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, proiectul „Biserici de lemn Argeș”, care a avut ca scop promovarea și valorificarea acestora.
Au fost cercetate și documentate 28 de biserici superbe din lemn, dintre care 22 sunt monumente de importanță națională, iar șase de importanță locală. În cadrul proiectului, lăcașurile de cult au fost promovate în mediul online. A fost realizată și o hartă web interactivă, care cuprinde informații privind istoria și tehnica de construcție a fiecărui monument.
„Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului are în grijă un patrimoniu cultural deosebit de valoros, în ceea ce privește clădirile clasate ca monumente istorice, cu aproximativ 200 de biserici, ansambluri mănăstirești, turnuri clopotniță ș.a.m.d., toate urmărite permanent din punct de vedere al stării de conservare. Dintre acestea, situația bisericilor de lemn ne preocupă în mod aparte, pe de o parte datorită fragilității materialului din care ele au fost realizate, iar pe de altă parte datorită puternicei valori istorice, documentare, prin prisma spectaculoasei tehnici folosite la ctitorirea lor”, a precizat preotul Cosmin Bloju, consilier „Patrimoniu și Monumente Istorice” în cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Problema care periclitează existența lăcașurilor
Majoritatea lăcașurilor au fost ridicate între secolele XVII și XIX.
„Dintre bisericile de lemn, care aparțin administrativ de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, cele mai vechi sunt cele de la Valea Faurului (1727), Morărești (1715), sau după o tradiție locală care face referire la o inscripție de pe un mormânt, chiar 1633, cea din Lipia, Săpata”, spune preotul Cosmin Bloju.
Nestemate autentice ale arhitecturii ecleziastice de lemn, lăcașurile au supraviețuit cu greu trecerii aprige a timpului. În Argeș, la fel ca în alte zone ale țării, se observă o izolare a bisericilor de lemn.
„Din păcate însă, multe dintre bisericile de lemn de la noi împărtășesc o situație comună cu a surorilor lor din restul țării: comunitățile rurale s-au micșorat, vatra satului adesea o găsim mutată cu totul, în căutare de mijloace moderne de trai pentru viața de zi cu zi. Astfel că izolarea bisericii de lemn, bine venită și chiar căutată prin secolul al XVIII-lea de exemplu, este acum un factor care îi periclitează însăși existența”, mai adaugă părintele Bloju.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului realizează frecvent intervenții, în regim de urgență, mai ales la nivelul învelitorii din șiță, la cele mai degradate dintre ele.
Biserica care a trecut prin trei județe
În comuna Dragoslavele, situată în zona de nord-est a județului Argeș, la 18 km de orasul Câmpulung, se află biserica din lemn a schitului Dragoslavele, construită în stil maramureșan, la sfârșitul secolului XVII, de credincioșii din Borșa – Maramureș. Biserica de lemn cu hramul „Sf. Gheorghe” a fost strămutată de două ori.
Conform pisaniei aflată deasupra intrării în naos, biserica construită în Borșa a fost mutată la Predeal (Brașov), prin anii 1928-1929, de Patriarhul Miron Cristea. Ulterior, pentru a fi protejată, biserica a fost strămutată, în 1949, de Patriarhul Justinian Marina la reședința patriarhală din Dragoslavele (Argeș), unde fusese înființat un schit.
Pictura, afectată de strămutările repetate, a fost restaurată după mutarea bisericii în Dragoslavele, cu acest prilej fiind montate și fâșiile de pânză de la îmbinarea bârnelor. Lângă biserică, la sud-vest de aceasta, se află piatra de mormânt a cunoscutului inginer constructor Dimitrie Dima.
Renăscută din propria cenușă
Tot în nordul județului, aproape de Câmpulung Muscel, se află biserica din lemn de la Mănăstirea Ciocanu, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”.
Schitul este așezat pe un deal, la circa 3 km sud-vest de localitatea Bughea de Jos, de care aparține din punct de vedere administrativ. Istoricul Constantin Aricescu avansa, fără atestare documentară, secolul XVI ca dată de înființare a schitului și de construire a bisericii.
În vremuri de primejdie, schitul a avut și un rol de refugiu pentru locuitorii din zona de nord a Muscelului. Biserica schitului a ars în mai multe rânduri, fiind refăcută de fiecare dată. S-a prăbușit, însă, după cutremurul din 1802. Biserica de lemn a fost reconstruită, pe temelie de piatră, în 1825 de către monahul Neofit și de Mihai Radovici. Iar de atunci veghează semeț de pe dealul din localitate.
Biserica de lemn care a luat naștere din demolarea altor lăcașuri
Rămânem în partea de nord a Argeșului, în comuna Mușătești, aproape de Mănăstirea Robaia, pe drumul dintre Curtea de Argeș și Câmpulung Muscel, unde întâlnim Biserica de lemn „Sf. Nicolae” și „Bunavestire” – Robaia.
A fost ridicată în 1809 de ieromonahul Dorothei, arhimandrit al Episcopiei Argeșului, și este așezată în apropierea centrului localității, fiind înconjurată de cimitir. Conform tradiției, biserica ar fi fost ridicată din materialul rezultat din demolarea altor biserici de lemn din împrejurimi, dar există și versiunea conform căreia ar fi fost adusă, cu carele, din Prosia, un alt sat din comună.
În patrimoniul bisericii de lemn din Robaia se află aghiasmatorul din piatră, două sfeșnice împărătești pe ale căror fusuri sunt sculptați heruvimi, iar, pe soclu, acvila bicefală și ușile împărătești.
Tot în Mușătești găsim și biserica de lemn „Sf. Voievozi” de la Valea Faurului, una dintre cele mai vechi din județ (1727).
Lăcașul în care se menționează numele lui Nicolae Ceaușescu
Tot în nordul judetului, de această dată în comuna Valea Iașului, aproape de Curtea de Arges, se află biserica de lemn cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul” din Bărbălătești. Conform pisaniei păstrată în proscomidiar, biserica a fost ridicată în 1800-1801 de obștea satului și de un jupân. De-a lungul timpului a fost renovată de mai multe ori.
Între 1971 și 1979, aici au fost făcute mai multe lucrări importante, fiind refăcute temelia și învelitoarea de șiță a bisericii, introdusă lumina electrică, retencuiți pereții și refăcută pictura.
Drept mulțumire pentru realizarea acestor lucrări, în pisania din interiorul bisericii se menționează și numele lui Niculae Ceaușescu: „în vremea președenției d-lui Nicolae Ceaușescu președintele Republicii Socialiste Romînia”.
Una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din țară
Pe valea râului Doamnei, în satul Jupâneşti, din comuna argeșeană Coșești, supravieţuieşte timpului una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din România, după cum susțin mai mulți cercetători.
Construită în anul 1742, biserica de lemn „Înălţarea Domnului” – Jupânești este una dintre cele mai bine cunoscute astfel de lăcașuri din Muntenia, constituind o culme a creației crucerilor argeșeni. Se evidențiază în principal prin sculptura puternic profilată în jurul intrărilor și ferestrelor precum și a brâului median și a consolelor cu capete de cai.
Biserica actuală ar fi fost construită în locul altei biserici de lemn, în care a slujit și Popa Vladu, pomenit într-un hrisov din 1636 dat de domnitorul Matei Basarab satului Jupânești. Materialele recuperate din construcția veche au fost folosite în structura de lemn a noii biserici.
Monumentul este pardosit cu lespezi de piatră și acoperit cu șiță de brad. Sunt păstrate un număr însemnat de icoane datate 1821-1828, un tetrapod datat 1826 și sfeșnice în stil postbrâncovenesc.
În biserică se găsește piatra de mormânt a unui boier, pe nume Barbu Eneotu, care ar fi apărat cu prețul vieții, în fața prădătorilor, banii strânși de săteni pentru construirea unui nou lăcaș. Acesta a fost îngropat în biserica de lemn, ca o mică dovadă de recunoştinţă a satului pentru sacrificiul suprem al acestuia.
Ctitoria Domniței Bălașa
În estul județului Argeș descoperim Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din comuna Călinești. A fost ridicată între anii 1720-1740, în apropierea actualului centru administrativ al comunei, iar ctitoria îi este atribuită, prin tradiție orală locală, Domniței Bălașa, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiind folosite ca material bârne din stejar.
După ce a fost timp de două secole lăcașul de închinăciune al obștii satului Drăghicești, în anul 1936 a fost ridicată biserica de zid din apropiere, iar bisericuța de lemn a devenit doar capelă de cimitir, fiind ulterior părăsită.
Este salvată de la o iminentă distrugere și strămutată în 1986, pe Dealul Călineştilor, de Arhiepiscopul Calinic al Argeșului. Devine metoc al Episcopiei Argeșului, iar din 1996 mănăstirea „Sf. Calinic”. Biserica de lemn, care domină înălțimile localității se remarcă prin stâlpii pridvorului și ancadramentele cu decor sculptat.
Legenda turcului criminal
Tot în comuna Călinești, dar în satul Cârstieni, se remarcă o altă biserică de lemn, cu hramul „Sf. Apostol Toma” şi „Sf. Voievozi”. Lăcașul poartă și denumirea „Biserica Turcului” după o legendă locală conform căreia un turc a ucis, în interiorul bisericii, câțiva credincioși în timpul slujbei, încercând să îi ia în robie.
Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârstieni este 1758-1759, fiind însemnat pe peretele de la intrare, în dreapta ușii. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit, de cărămidă, ridicată mai bine de o jumătate de metru de la nivelul pământului. Fundația și tencuiala proscomidiei sunt văruite în alb, în contrast puternic cu cenușiul lemnului.
Salvată de o maică după ce ajunsese grajd pentru vite
Pe teritoriul comunei Bascov, în apropierea ramificației spre Râmnicu Vâlcea a drumului național Pitești-Curtea de Argeș, se află Biserica de lemn din satul Glâmbocu.
Lăcașul poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a fost construit în anul 1808 de moșnenii satului. Pridvorul bisericii a fost pictat, atât în interior cât şi în exterior, în 1869, de către meşterii zugravi Apostu din Piteşti şi Nicolae din Mioveni.
Prin fresca acestora se remarcă pitorescul tratării scenelor religioase: „Raiul” şi „Judecata de apoi”, tablou al unui infern supraaglomerat de păcătoşi, scena de pe faţada exterioară sudică a pridvorului redând „Cumplita moarte”, originală prin compoziţia picturală şi prin textul versificat care însoţeşte imaginea: „O cocoană-mpărăteasă, / mult eşti mândră şi frumoasă, / a trăit în lume bine, / vino de joacă şi cu mine.”
Odată cu edificarea noii biserici de zid, bisericuța din lemn a fost scoasă din cult în 1939, iar de atunci a început să se degradeze văzând cu ochii.
Ajunsă grajd pentru vite, biserica a fost salvată de o călugăriță din satul Mica, fiind reparată și redeschisă credincioșilor. După anul 2000, aici au avut loc lucrări ample de consolidare și restaurare a picturii, precum și un proiect de refacere învelitoare și trotuar perimetral. În prezent, starea de conservare a bisericii este una foarte bună.
Tot în comuna Bascov se află și biserica de lemn „Sfântul Gheorghe”, ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Lăcașul de cult are nevoie de lucrări urgente de reabilitare.
Paraclisul universitar din Pitești
În municipiului Pitești regăsim Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva", care a fost strămutată în 1996 din sudul județului (comuna Stolnici), pentru a servi ca paraclis al Universității din Pitești. În acest mod, biserica a fost salvată de la distrugere.
Conform tradiției locale, lăcașul a fost edificat în satul Cotmeana, din comuna Stolnici, la jumătatea secolului XVIII, dar nu se cunoaște ctitorul său. În prezent, este paraclis universitar, fiind situat în incinta Centrului Universitar Pitești, pe Strada Gheorghe Doja.
Cea mai veche biserică de lemn din Argeș
În zona centrală a județului, pe valea râului Cotmeana, la 22 km de Pitești, se află biserica de lemn din Lipia, comuna Săpata. Biserica are hramul inițial „Sfântul Nicolae” și alte două hramuri adăugate ulterior: „Cuvioasa Parascheva” și „Sf. Dumitru”.
Anul construirii bisericii de lemn se leagă de prezența lespezii de mormânt a Jupâniței Neacșa, din 1633. Chiar dacă lucrurile nu sunt confirmate, elementele arhitecturale ale bisericii sunt specifice secolului al XVII-lea.
Această biserică este construită din trunchiuri de stejar cioplit cât lungimea copacului. Are forma de navă cu streașina largă, cu turla în față. Înfățișarea exterioară este asemănătoare cu Mănăstirea „Dintr-un lemn” din Vâlcea.
Se încarcă comentariile...
