De ce bătrânii au anumite convingeri greu de depăşit: explicaţia psihologului
0
În general, după pensionare, uneori chiar mai devreme, oamenii se consideră bătrâni. Dincolo de transformările fizice inerente, pentru că repetă din ce în ce mai des că se simt bătrâni, mintea începe să se adapteze acestei convigeri, chiar dacă trupul încă e în putere. Intră într-un cerc vicios care accelerează practic îmbătrânirea naturală.
„Bătrâneţea sau senectutea este un stadiu de dezvoltare psihică caracteristic persoanelor cu vârstă de peste 65 de ani. În această perioada de vârstă se observă o trecere a timpului asupra proceselor cognitive. Această îmbătrânire cognitivă se remarcă printr-o gândire mai lentă, atenţie şi concentrare diminuată, limitarea progresivă a capacităţilor de adaptare, o memorie care suferă cea mai evidentă deteriorare de pe urma impactului cu bătrâneţea etc”, explică, pentru Adevărul, psihologul clinician Mihaela Cruceru.
Este adevărat că după vârsta de 65 de ani organismul nu mai este ca la 30 de ani. Transformările fiziologice sunt inevitabile, însă de cele mai multe ori lor li se adaugă şi o oarecare încărcătură psihologică, care vine, de obicei, la momentul pensionării, la pachet cu o serie de sentimente confuze, de stări şi trăiri ciudate, legate de inutilitate.
„Această etapă din viaţă fiecărui om se manifestă diferit de la o persoană la alta în funcţie de gradul de deteriorare a funcţiilor cognitive, slăbirea funcţiilor fiziologice, gradul de dependenţă al vârstnicului, starea emoţională, implicare în viaţă comunităţii. Alterarea funcţiilor cognitive se produce mai lent atunci când persoana are un nivel de cultură mai ridicat şi îşi antrenează pe cât se poate de mult aceste funcţii în operaţiuni multiple. Cu alte cuvinte, putem încetini oarecum procesul de îmbătrânire cognitivă cu condiţia de a fi implicaţi în cât mai multe activităţi care să ne pună mintea la contribuţie”, mai spune specialistul.
"Bătrânii se află într-o criză de timp conştientizată, iar acest lucru îi poate face irascibili, anxioşi, apatici, hiperemotivi"
Conform unui studiu, 80% dintre persoanele peste 75 de ani se bucură de o viaţă intelectuală firească şi continuă să gândească normal, însă, subliniază psihologul, există şi bătrâni care trebuie să se lupte zi de zi cu tulburări cognitive moderate sau cu sindroame demenţiale.
„La vârstnici deteriorarea cognitivă poate fi uşoară, moderată sau severă. Tocmai de aceea se recomandă evaluarea psihologică a persoanei vârstnice. Bătrânii se află într-o criză de timp conştientizată, iar acest lucru îi poate face irascibili, anxioşi, apatici, hiperemotivi, în cele din urmă de multe ori sub imperiul acestor trăiri afective intense instalându-se depresia. Sentimente de teamă în faţă morţii, slaba cooperare, evitarea efortului intelectual şi fizic, tendinţe interpretative, atitudini distante sau chiar agresive pot reprezenta reale probleme cu care se confruntă vârstnicii şi persoanele din jurul lor în încercarea de a-i implica pe aceştia în viaţa comunităţii”, mai spune Mihaela Cruceru.
Specialistul le recomandă celor care trec prin depresia vârstei să ceară ajutor. Vestea bună este că aceste stări pot fi depăşite, iar bătrâneţea, trăită şi altfel decât distant.
„Anxietatea şi simptomele somatice (dureri de cap, palpitaţii, ameţeli, dureri slab localizate, oboseală) sunt semne care se observă la un vârstnic ce duce povara depresiei pe umeri. Diagnosticarea depresiei este foarte importantă, deoarece este o tulburare a stării afective care se poate trata la timp, fără să mai risipească energia şi timpul bătrânului. De-a lungul existenţei umane, o multitudine de factori sociali şi psihologici acţionează asupra personalităţii. Nu degeaba Ajuriaguerra afirmă faptul că <<fiecare îmbătrâneşte aşa cum a trăit>>", încheie psihologul Mihaela Cruceru.
Se încarcă comentariile...
