Biserica medievală distrusă de un cutremur, dar reconstruită. Este ctitorie a unui cunoscut voievod român
0La intrarea în orașul Curtea de Argeș se află Biserica Bătușari, un lăcaș de cult cu o poveste specială. Biserica a fost ctitorită de Petru Cercel, domnul Țării Românești, în anul 1583.
Lăcașul de cult s-a prăbușit după un cutremur care au zguduit regiunea în 1628, fiind reconstruit între 1641-1654.
În timpul Primului Război Mondial biserica a fost închisă. În 1919, a fost reparat acoperișul de către preotul Petre Rudeanu, iar pictura a fost restaurată, în anul 1941, de către preotul Dumitru Zmeureanu. În anul 1952, biserica a fost din nou închisă. Biserica Bătușari din Curtea de Argeș a fost redeschisă și resfințită în anul 1994, după 52 de ani de părăsire, de către ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.
În Jurnalul de călătorie în Moldova şi Valahia, arhidiaconul ortodox Paul din Alepul Siriei aflase, prin 1658, „în oraşul numit Argeş”, de nouă biserici, între ele una cu hramurile Intrarea Maicii Domnului în biserică şi Sfântul Apostol Petru. Locuitorii Ţării Româneşti au denumit-o de-a lungul vremii când Biserica Botuşari sau Bătuşari, când Brad-Bătuşari, când Căpreşti-Argeş. Monumentul de o importanţă istorică deosebită atrage atenţia şi cercetătorului Pavel Chihaia, care se apleacă asupra trecutului multisecular al acesteia cu multă atenţie, găsind-o „pe nedrept necercetată”.
„Monumentul, modest ca dimensiuni, de plan dreptunghiular încheiat spre Răsărit cu o absidă, cu un turn clopotniţă de lemn pe exonartex, învelit cu tablă ruginită, cu zidurile de bolovani amestecaţi cu rare cărămizi, cum ne permite să constatăm tencuiala zugrăvită în alb, pe alocuri căzută, din estul bisericii, fără alte ornamente ale exteriorului decât un brâu simplu şi o cornişă în dinţi de ferăstrău, este înăbuşit de verdeaţă şi de căsuţele din jur”, spunea cercetătorul Pavel Chihaia.
Păstrându-şi forma şi dimensiunile peste veacuri (cu excepţia exonartexului adăugat în secolul al XIX-lea), lăcaşul nu e uşor de documentat. Doar o pisanie de la 1819 este cea care îi stabilește vechimea.
„În numele Sfintei Troiţe şi Sfintei Intrări în Beserecă şi a Sfântului Apostol Petru şi a Sfântului Ioan Botezătorul, făcutu-s-au această sfântă beserică, întâiul zid, de milostivul domn Petru Cercel voevod şi după vreme s-au prefăcut în zilele înălţatului domn Io Nicolae Suţu voevod, cu blagoslovenia Preasfinţitului episcop Iosif Argeşiul, prin osteneala dumnealui judeţ Ioniţă Taftur şi cu cheltuiala altor creştini, care cu ce s-au milostivit, ca să fie pomenire veşnică; 1819, septembrie 30”, scrie în pisania veche de peste două secole.
De unde provine numele bisericii
Aşadar ctitorul princeps este voievodul muntean Petru Cercel (1583-1585), fiul lui Pătraşcu cel Bun şi frate după tată cu Mihai Viteazul, cel despre care secretarul său, Franco Sivori, scria că „a pus de a dres multe biserici…” Pisania conservă însă trei hramuri faţă de momentul 1658, adică trei restaurări majore, şi, în consecinţă, trei ridicări din ruină ale lăcaşului, aşa cum observă cercetătorul Pavel Chihaia.
Prima ctitorie îi aparţine, conform singurului document epigraf păstrat, lui Petru Cercel, etapă cuprinsă între 1583-1585.
Cea de a doua etapă de refacere a fost determinată de ruinarea pricinuită lăcaşului de cutremurele secolului al XVII-lea, în special cel din 1628, care a lăsat urme adânci în zona Argeşului. Domnitorul Matei Basarab (1632-1654) a fost cel care a refăcut Biserica Bătuşari, între 1641-1654. Cu toate acestea, numele lui Matei Basarab lipsește din pisanie, mister nedezlegat nici până în zilele noastre.
Următoarea restaurare a fost făcută în 1819, cum o atestă din nou pisania, de către judeţul Ioniţă Taftur. Între 1884-1888, bisericii i se adaugă un pridvor şi turnul clopotniţă, pentru ca în timpul Primului Război Mondial, Biserica Bătuşari să rămână închisă. În 1943 va fi restaurată pictura din interiorul lăcaşului de cult , pentru ca în 1952 biserica să fie din nou închisă.
Biserica de pe strada Bătuşari a avut parte de o nouă consolidare în 1994, consolidare realizată sub coordonarea preotului paroh Ştefan D. Georgescu, pentru ca începând din februarie 2009, odată cu instalarea unui nou preot paroh, în persoana părintelui Florentin Ungurenuş, biserica să cunoască alte reparaţii importante, construcţii noi, consolidări şi amenajări.
În ceea ce privește ”Bătușari”, numele bisericii, trebuie spus că termenul bătuşă (proveninnd de la latinescul calcearium) înseamnă călţun, ciobotă, cizmă (aşa cum întâlnim în Dicţionarul latino-român al lui Teodor Corbea, din 1691-1702), iar bătuşari (de la latinescul calceolarius) erau cizmarii care se adunau în breasla proprie pe Strada Bătuşari, stradă cu o configuraţie circulară în jurul bisericii, aparţinând cândva, la sfârşit de secol XVI, breslaşilor saşi, veniţi de la Sibiu pentru a confecţiona încălţăminte în oraşul-fief al Basarabilor din Ţara Românească.
Se încarcă comentariile...
