Actorul Dan Andrei: „Este foarte greu să captezi atenţia spectatorului de azi, să-l determini să stea pe scaun două ore“

Dan Andrei

Actorul Dan Andrei este câştigătorul premiului pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Internaţional de Teatru de la Vratsa, Bulgaria, de anul acesta şi al Premiului Criticii din Albania, în 2014. Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“, Dan Andrei explică de ce este o provocare uriaşă să fii actor în ziua de azi.

Reporter „Adevărul“: Ce te-a determinat să alegi această meserie, ce te motivează să fii actor?

Dan Andrei: Cum am ajuns actor? Este o întrebare la care majoritatea oamenilor se aşteaptă să le povesteşti cum de mic încântai familia şi anturajul cu recitaluri de poezii, cântecele, monologuri şi toţi te lăudau cât de talentat eşti. La mine nu a fost deloc aşa, poate şi datorită faptului că, deşi am avut părinţi care ne-au iubit foarte mult, într-o familie modestă, priorităţile nu erau descoperirea şi încurajarea aptitudinilor noastre, ci asigurarea traiului de zi cu zi. Aşa că, până la absolvirea liceului, nu pot spune că am avut conturată vreo orientare. Sugestia pentru actorie a venit din partea doamnei profesoare de chimie, aşa că mama m-a dus la o evaluare de aptitudini la doamna Cristina Tacoi, fosta actriţă a Teatrului Bulandra. După, am urmat Departamentul de Teatru şi Film, din cadrul Facultăţii de Litere, Craiova, şi cam aşa a fost începutul. 

Cum ai debutat în această meserie şi care sunt cele mai importante repere din cariera ta? 

Am debutat la Teatrul Davila, în piesa "Nunta lui Puiu", în regia lui Matei Varodi, în 2007, în rolul lui Puiu. Îmi aduc aminte, aveam o teamă că cei mai experimentaţi îmi vor pune fel de fel de piedici, dar era doar o idee preconcepută, auzită prin facultate. Am întâlnit oameni minunaţi care m-au susţinut, mi-au arătat ceea ce înseamnă scena cu adevărat, am învăţat de la fiecare câte ceva care a contribuit la evoluţia mea şi ca actor, şi ca om. 

Cine au fost mentorii tăi şi cum te-au influenţat? 

Sunt două persoane datorită cărora am ajuns să ador această meserie, în primul rând doamna Cristina Tacoi, care m-a încurajat să păşesc spre actorie, şi dl. profesor Remus Mărgineanu, care m-a iniţiat în tainele acesteia. 

Eşti câştigătorul premiului pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Internaţional de Teatru de la Vratsa, Bulgaria, de anul acesta pentru rolul tău din „Jurnalul unui nebun“ şi al Premiului Criticii din Albania, în 2014. Ce reprezintă pentru tine aceste premii, câtă muncă se ascunde în spatele lor?

Premiile mă bucură întotdeauna, dar nu reprezintă neapărat o ţintă a mea. Sunt doar momente care mă impulsionează să cer mai mult de la mine, sunt dovada că ceea ce îmi consumă întreagă fiinţă, ceea ce îmi face scrum uneori sufletul, dă viaţă emoţiilor publicului. Când faci totul din pasiune este foarte greu să cuantifici efortul, pentru că nu îl percepi ca pe o corvoadă, ci ca pe o împlinire. 

Ce înseamnă să fii actor în secolul 21? 

Să fii actor în secolul 21 a devenit o provocare, una chiar foarte mare. Este foarte greu să captezi atenţia spectatorului de azi, al cărui stil de viaţă este unul foarte alert, şi să-l determini să stea pe scaun aproape două ore să urmărească spectacolul. Indiferent de schimbările produse, de neajunsurile unui teatru sau ale actorului, trebuie să oferi un spectacol de calitate şi, în ziua de azi, nu este foarte uşor să o faci. Reuşesc doar cei pentru care pasiunea surclasează motivaţia.

Ce-i lipseşte teatrului românesc şi care sunt atuurile sale? 
 

Atuurile teatrului românesc sunt actori extraordinar de buni, de talentaţi, regizori cu viziuni fascinante, oamenii vin să îi vadă indiferent de locaţie. Ceea ce lipseşte azi teatrului sunt oamenii implicaţi şi dedicaţi promovării şi conservării tradiţiei teatrale româneşti. 

Cum te vezi peste 10 ani? 

Sunt atât de absorbit de ceea ce fac în prezent încât nu am timp să mă gândesc cum voi fi peste 10 ani, de fapt nici nu îmi place să îmi fac planuri de viitor, pentru că viaţa este o schimbare continuă, fiecare zi are rezervată surpriză ei. Îmi place să mă bucur de ceea ce fac azi. 

Ce obiective, la ce proiecte lucrezi acum? Ai şi nemulţumiri?

Am în derulare un proiect, în primul rând pentru pitesteni, dar voi vorbi la momentul potrivit despre asta. Deocamdată sunt prins cu cele două premiere care vor avea loc curând la Teatrul Davila, "Titanic vals" în regia Luminiţei Borta şi "Leon şi Lena", în regia lui Cristian Ioan. Nemulţumiri, chiar dacă sunt, nu mă opresc prea mult asupra lor pentru că orice problemă vine la pachet şi cu soluţia. Sunt o fire optimistă şi încerc să văd doar pozitivul în orice situaţie. 

Care este idolul tău în materie de teatru şi care este modelul tău de viaţă? 
 

Nu am idoli, am doar un mare respect şi admiraţie pentru numele mari ale teatrului românesc. Mi-e greu să numesc un model de viaţă pentru că fiecare om întâlnit mă inspiră într-un fel sau altul, caut în el bucăţica lipsă din mine, o iau şi merg mai departe în realizarea modelului meu de viaţă. 

Roluri interpretate de Dan Andrei de-a lungul carierei sale
 

Dan Andrei s-a născut pe 25 ianuarie 1981 în localitatea Pleniţa din judeţul Dolj. Este absolvent al Departamentului de Teatru din cadrul Facultăţii de Litere – Universitatea din Craiova, clasa Prof. Univ. Dr. Remus Mărginean şi Prof. Univ. Dr. Smaragda Olteanu – promotia 2007

Roluri :

2015

“Soldatul la datorie”, adaptare după Noty Karoly, regia Zoltan Shapira

2014

“Omul care vin din Est”, de Dan Ghiţescu, regia Bogdan Cioabă

2013

Popriskin din "Jurnalul unui nebun", de N.V. Gogol, regia Luminiţa Borta

Mircea din "Gaiţele", de Alexandru Kiriţescu, regia Matei Varodi

“Cerere în căsătorie”, de Anton Pavlovici Cehov, regia Cezarina Udrescu

2012

Ignat din „Arca lui Iona” de Florentin Sorescu – regia Matei Varodi

Anucikin din „Căsătoria” de N. V. Gogol – regia Matei Varodi

Ipingescu din „Conu’ Leonida” de I.L. Caragiale – regia Bogdan Cioabă

2011

Hauchepaix din „Deci, nu te mai plimba goală!” de Georges Feydeau – regia Bogdan Cioabă

Eugen din „Belvedere” de Ana-Maria Bamberger – regia Luminiţa Borta

2010

Renzo din „Pasărea Verde” de Carlo Gozzi – regia Bogdan Cioabă

Victor din „Investiţia” de Sebastian Ungureanu – regia Matei Varodi

Slăniceanu din „Patriotica Română” de  M. Ştefănescu - regia Dan Tudor

2009

Delon din „Bust de femeie în lumina astrală” de Doru Motoc – regia Matei Varodi

2008

Jucătorul din „Jucătorul de baseball” de M.M. Ionescu – regia Matei Varodi, Teatrul „Al. Davila” din Piteşti

Leonas din „Chiriţa în teritoriu” adaptare dupa V. Alecsandri – regia Emilian Cortea

Cetăţeanul din „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale – regia artistică Zoltan Shapira

Mircea din „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila – regia Emilian Cortea

2007

Puiu din „Nunta lui Puiu” de Pusi Dinulescu – Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti, regia artistică Matei Varodi

Personajul Altceva din spectacolul „Aplauzele le iau mâine”, jucat în Teatrul Naţional Craiova

Rudy din „Patima roşie” de Mihail Sorbul – examenul de licenţă

Rudy din „Patima roşie” de Mihail Sorbul – spectacol de teatru-dans

2006

Stepan Rozanov din „ Istoria Comunismului” de Matei Vişniec

Spectacol de mimi

Soldatul din Campania pentru întoarcerea trupelor române din Irak

Soldatul din spectacolul “Unde ? Cine ? Ce ?”

Nick din „Cui i-e frică de Virginia Woolf”, de Edward Albee

2005

Lelio din „Mincinosul” de Carlo Goldoni

Coriolan din „Coriolan” de William Shakespeare

2004

Jim din „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams

2004

Reclama Orange – prin Castel Film

2003

Vasile Boţoghină din „Moromeţii” de Marin Preda.

→

Imaginea 1/6: Dan Andrei