A murit Constantin Stroe, fost director al Dacia

Constantin Stroe a murit

Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM) şi fost director Dacia, a murit sâmbătă, la vârsta de 74 de ani.

UPDATE 06.20 Premierul Dacian Cioloş şi-a exprimat, sâmbătă seara, regretul pentru moartea lui Constantin Stroe, pe care l-a numit un „profesionist dedicat fabricii de automobile de la Mioveni de la începutul carierei până în ultima zi de viaţă”.

Mesajul lui Cioloş, postat pe pagina sa de Facebook: 

„Din păcate, azi l-am pierdut pe Constantin Stroe, fost director al uzinei Dacia, un profesionist dedicat fabricii de automobile de la Mioveni de la începutul carierei până în ultima zi de viaţă.

Cei 48 de ani în care s-a pus în slujba Dacia sunt o lecţie de fidelitate faţă de marcă şi arată un profund sentiment al responsabilităţii faţă de oamenii uzinei din Mioveni. 

Când fabrica de automobile Dacia trecea prin momente grele a luptat pentru privatizarea acesteia pentru că a crezut în viitorul automobilului românesc. 

Şi datorită viziunii sale, Dacia este azi una dintre cele mai vândute şi respectate mărci auto din Europa şi o carte de vizită a României.

Dumnezeu să-l ierte!”

- ŞTIREA INIŢIALĂ -

Constantin Stroe era în comă de două săptămâni la Spitalul ”Bagdasar Arseni” din Capitală, unde a ajuns în urma unui accident cerebral. 

La sfârşitul lui noiembrie, în timp ce se afla la ziua soţiei în Bucureşti, Constantin Stroe a suferit un anevrism, care i-a provocat o hemoragie cerebrală. A fost transportat la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti, unde a fost operat.

Constantin Stroe a contribuit esenţial la scrierea istoriei Uzinei Automobile Dacia, pentru care a lucrat ca şef de atelier, inginer-şef, director tehnic şi director general (1990-2002), ulterior ocupând funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie (2002-2015), iar apoi rămânând doar membru al CA al companiei Dacia Automobile SA.

A fost aproape cinci decenii în slujba producătorului auto Dacia, unde s-a angajat în 1968, Constantin Stroe fiind omul care se confundă cu istoria uzinei de la Mioveni şi în acelaşi timp omul care a avut un rol covârşitor în privatizarea Dacia în 1999.

În 2004, Constantin Stroe a fost decorat de statul francez cu distincţia Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare. În 2012, Constantin Stroe a fost decorat şi de statul român cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

„Vă blestem să mergeţi pe Piteşti-Sibiu şi să prindeţi un convoi de camioane pe Valea Oltului“

Constantin Stroe s-a aflat şi printre oamenii care au militat cel mai mult pentru realizarea autostrăzii Sibiu-Piteşti.

El spunea că nu va renunţa la criticarea autorităţilor până când nu va circula pe austostrada Piteşti-Sibiu.

"Eu nu cer o autostradă pentru Renault-Dacia, ci pentru transportul comercial, deoarece el se face de luni până vineri pe Valea Oltului, iar viteza comercială este de 25-30 de kilometri pe oră, iar asta nu e performanţă. Domnule Drăghici, de mine nu scăpaţi până nu merg pe autostrada Piteşti-Sibiu. Vă blestem să mergeţi pe Piteşti-Sibiu şi să prindeţi un convoi de camioane pe Valea Oltului şi să pierdeţi o oră şi jumătate în plus pe drum", spunea Stroe în 2015. 

În 2012, Constantin Stroe, pe atunci vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al grupului „Dacia-Renault", a acordat un interviu ziarului Adevărul, deşi spunea că nu-i place să se vadă prin ziare, nu vrea să apară prea des, să nu fie comparat cumva cu oamenii aceia care fac turul televiziunilor numai să se-audă vorbind.

Ce-a stricat Dacia după 1978?

A început să scadă exigenţa la intrarea componentelor din industria orizontală, a început să scârţâie din toate balamalele. Înainte nu exista expresia „Dă-i, că merge şi-aşa!". Dar apoi s-a făcut rabat de calitate, se admiteau derogări, iar aceste derogări au condus la calitatea proastă spre partea finală a vieţii singure a Daciei. Un exemplu: la cutia de viteze se punea un clei pentru etanşeitate. Ca să nu aibă loc scurgeri de ulei, că acolo se barbotează. Se numea clei de Minnesota - doar acolo se producea pentru toată nevoia industriei mondiale de automobile. Dar Chimia noastră a primit sarcină de partid să facă şi clei de România. Păi am primit la înjurături ani de zile, pentru că lăsau oamenii maşina în garaj şi găseau uleiul curs dimineaţa. Efectul economic a fost o crimă. Omul plătea litrii ăia de ulei şi în loc să-i folosească 30.000 de kilometri, îi folosea 3-4.000. Ce economie s-a făcut din cauza asta?

Cum i-a întors pe francezi la Dacia

Manuel Gomez, directorul de operaţiuni internaţionale al grupului Renault, a spus că sunteţi un sătean din Carpaţi, însă unul foarte inteligent.

„Un ţăran de la marginea Carpaţilor." Spune exact, nu ascund asta. Mi-a făcut o mare onoare că m-a numit aşa. Am primit-o ca pe un compliment şi ca pe o recunoaştere a unui om extraordinar. 

A fost omul care a salvat Dacia. 

Când a venit pentru prima dată în România, în iunie 1997, a făcut un joc. „Ce-ai vrut, de mi-ai scris atâţia ani?" „Am vrut să vedeţi fiica asta părăsită pe care o aveţi aici. E-a dumneavoastră." „E praful pus pe dosarul vostru de vreo 17 ani. E gros ca să-l mai perii eu acum." „Totuşi, aţi făcut efortul de a veni aici." „Am trecut de multe ori pe deasupra României. Acum am vrut să cobor." „Cât timp avem?" „Seara asta." „Păi, dacă numai pentru asta aţi venit, să vedeţi România, haideţi să vă arăt tradiţionala ospitalitate românească. Să vă dau nişte cârnaţi." „O jumătate de oră vreau să-mi arăţi ce fabrică ai aici." Aveam secţia de vopsitorie foarte bine pusă la punct. Ca să demonstrez că nu e toxic, că e un mediu chiar curat, am pus ghivece de flori. I-a plăcut. „În ambutisaj nu vrei să mă duci? Acolo nu-i de arătat?", m-a întrebat, dovadă că ştia foarte bine dinainte unde vine. „Nu, nu e de arătat." „M-ai câştigat", mi-a răspuns. L-am dus la o cârciumă şi el, când a văzut toată mâncarea, s-a speriat: „Vrei să mă omori? Ce e asta?" „E tradiţionala ospitalitate!" „Îmi ajunge o săptămână ce-i aici!" Dar asta-i doar partea mai picantă a lucrurilor, pentru că m-a ţinut apoi până la 1.00 noaptea într-un interviu foarte bine regizat. La plecare mi-a spus: „În 10 zile mă întorc. Îţi iei trei caiete la tine şi stăm de vineri până duminică seara împreună". Pe el l-a impresionat un răspuns la o întrebare pe care eu n-am găsit-o atunci fundamentală. „În cazul în care Renault se implică şi ia Dacia, tu ştii că eşti primul care va fi dat afară?", m-a întrebat. „Oui!" (n.r. - „Da!") „Nu te-nţeleg! De ce faci asta atunci?" „Sunt 27.562 de salariaţi. Eu am de cântărit: mă salvez eu şi-i las pe ceilalţi sau fac ceva pentru ei?" Chestia asta a cântărit extraordinar de mult....citiţi interviul integral