Credinţe şi obiceiuri la poale de Ceahlău, acum peste un secol. „Dacă porcul grohăie la cea de întuiu hiuduitură, fata crede că se mărită în gâşlegile acele“

Înainte vreme, la urat se mergea cu boii care trăgeau un plug FOTO Monitorul Neamţ

Ţinutul de la poalele masivului Ceahlău este unul în care credinţele şi obiceiurile din perioada Sărbătorilor de iarnă s-au transmis din generaţie în generaţie

Mare parte din obiceiurile practicate în vremea Sărbătorilor de iarnă prin zona străjuită de masivul Ceahlău s-au păstrat în timp, fiind transmise din generaţie în generaţie. Altele nu mai sunt de actualitate, fiind doar consemnări despre ce se petrecea odinioară, acum mai bine de un secol, prin satele Neamţului în preajma Crăciunului şi a Anului Nou. 

Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului Neamţ, în cele două volume ale cărţii „Pagini alese din istoria judeţului Neamţ“ scrie despre ce nota un erudit profesor de la Gimnaziul „Petru Rareş“, Constantin Gheorghiu, în „Dicţionar geografic asupra judeţului Neamţ“, editat în anul 1890. 

Fostul dascăl de la liceul din Piatra Neamţ descria credinţe şi obiceiuri ale fetelor din zonă cu ocazia sărbătorilor Crăciunului şi din Ajunul Sfântului Vasile, „culese după

mărturisirea bătrânilor învăţători“. Astfel, de Crăciun, în aceasta zonă a ţării sunt amintite nişte „jocuri - comedii, „cari sunt privite cu cel mai mare interes plin de evlavie: cine nu o va pune să-i joace irozii, steaua, sorcova, ori nu o va privi jucându-se, nu va putea reuşi în întreprinderile sale“. 

Profesorul de geografie de la gimnaziul menţionat mai nota că în perioada Sărbătorilor de iarnă,

fetele mari merg la vreme de noapte în ocolul porcilor şi zic: „Ho, acum! Ho, la anul! şi dacă „porcul grohăie la cea de întâiu huiduitură, fata crede că se va mărita, în gâşlegile acele (perioadă de până în postul Paştelui - n. red), la a doua la anul, la a treia la celălalt“, şi tot aşa. 

Un obicei era cel cu parii de la gard: „Se dezbraca fata, se despleteşte şi cu ochii închişi începe a număra parii de la unu până la nouă; pe cel de-al nouălea îl legă c-o şuviţă de păr din capu-i şi a doua zi vede dacă parul e drept, fără cioturi, atunci şi bărbatul care o va lua, va fi frumos, tânăr şi vice-versa, când parul va fi noduros şi strâmb“. 

Calendarul de peste an, în „găoci de ceapă“ 

Alt ritual prevedea ca mai multe fete mari să se strângă la un loc, făcându-şi câte o grămăjoară de grăunţe în dreptul fiecăreia, după care era dat drumul unui cocoş ţinut anume pentru această 

trebuinţă. Credinţa era că din ce grămadă mânca pasărea, acea fetişcană se va mărita prima. 

Se mai amintea în „Dicţionar geografic asupra judeţului Neamţ“ că de Sărbători fetele făceau

„calendarul timpului de peste an“: 

„Ia o ceapă şi dezghioacă în 12 găoci după numărul lunilor, pe care le înşiră pe o masă, în fiecare

găoace pune puţină sare măruntă şi a doua zi vede care găoace e mai umedă şi care e uscată. Acele umede arată prevestirea lunii bune, iar acele uscate arată seceta, şi se cunosc după număr: a cincia (Maiu), a şaptea (Iulie)“. 

Tot Gheorghe Radu, în cartea „Pagini alese din istoria judeţului Neamţ“, cercetând presa de acum 100 de ani, mai consemnează că oamenii meleagurilor lui Creangă, Hogaş, Ion Ionescu de la Brad, Constantin Istrate sau Panait Muşoiu au păstrat prin furtuna veacurilor datini şi obiceiuri care reprezintă „lanţuri ale solidarităţii cu trecutul şi ale frăţiei“. 

Astfel, profesorul Epure, de la Liceul „Roman Vodă“ din Roman, scria, la 17 decembrie 1934, într-un ziar local, în articolul intitulat „Datini de Anul Nou“, despre obiceiurile prilejuite cu ocazia sărbătorilor în cuprinsul judeţului Neamţ. Seara de Anul Nou era considerată pe aceste meleaguri drept cea mai bogată în datini şi credinţe, cea mai misterioasă şi totodată una dintre cele mai plăcute pentru întreaga suflare: 

„Între acestea, cea mai frumoasă şi mai veche datină românească a rămas Pluguşorul, care ne

înfăţişează în culori aşa de vii îndeletnicirea principală a poporului nostru, fiind o pildă vie a vieţii noastre plugăreşti. Se aminteşte în acest sens nemuritoarea urătură: S-a sculat mai an / Bădia Traian

/ şi a încălecat / Pe un cal învăţat. Pluguşorul era însoţit de buhaiu - sugerând răgetul sau mugetul animalelor care trag brazda şi de clopot sau talangă“. 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Oameni rămaşi fără agoniseala de-o viaţă, în prag de Crăciun. Focul le-a distrus gospodăriile

Percheziţii şi zeci de mii de petarde, confiscate. Comerţ ilegal cu articole pirotehnice periculoase