Bătălia mai puţin ştiută din istoria Moldovei. Cum au pierdut ungurii regelui Sigismund lupta de la Hindău
0Bătălia de la Hindău, actuala comună Ghindăoani, din județul Neamţ, a avut loc în luna februarie a anului 1395. În ea s-au înfruntat oastea lui Ştefan I Muşat şi cea a regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Despre lupta din împrejurimile localităţii nemţene, istoricii spun că a fost prima dusă în condiţii de suveranitate statală de către principatul Moldovei şi a avut ca motiv refuzul domnitorului de a recunoaşte suzeranitatea Ungariei, fiind un episod al politicii de expansiune teritorială maghiară spre estul Europei, la răsărit de Carpaţii Orientali.
Situaţia pe plan extern de la sfârşitul secolului al XIV-lea a impus Moldovei să ţină cont de marile puteri ale vremii, regatele Ungariei şi Poloniei.
Continuator al politicii lui Petru al II-lea Muşat de a contracara expansiunea dinstre Vest, Ştefan I Muşat (1364-1399), sprijinit la tron de dinastia Jagellonă, a recunoscut în 6 ianuarie 1395 suzeranitatea poloneză.
„Datorită pericolului maghiar tot mai persistent, domnul a prestat omagiu de vasalitate regelui polon Wladislaw II Jagello (1386 - 1434), la 6 ianuarie 1395. Tratatul prevedea participarea domnului cu armele împotriva oricărui duşman al Poloniei, chiar şi împotriva craiului Ungariei“, se arată în „Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor“, apărută la Editura „Meronia“, Bucureşti, în 2011.
Această înţelegere a provocat nemulţumirea totală a regelui Sigismund, care a decis organizarea unei campanii militare. A început tot în prima lună a anului 1395, când maghiarii au declanşat invazia din direcţia Cristuru Secuiesc - Pasul Oituz spre Moldova, primele formaţiuni militare fiind conduse de către un comite al secuilor, Ştefan de Kanizsa.
„A biruit pe Jicmont craiul unguresc la Hindov“
Rezistenţa moldovenilor a fost înfrântă destul de repede, ei fiind copleșiți în diverse prisăci (mici fortificaţii în regiuni împădurite).
Oastea principală, în fruntea căreia era regele Sigismund de Luxemburg, a trecut în Moldova prin altă trecătoare, probabil cea de la Bicaz, intenţia fiind de a ajunge la Hârlău, unde era reşedinţa domnului Ştefan I Muşat.
Armata maghiară a fost hărţuită continuu, ajungând la Cetatea Neamţ. De menţionat că pe 2 februarie 1395, Cancelaria regală a emis un act în care stă scris „Ante castrum Nempch“, aceasta fiind prima atestare documentară a fortificaţiei medievale care străjuia Valea Ozanei. Cetatea a fost asediată, a rezistat câteva zile, iar domnitorul a acceptat încheierea păcii, la 3 februarie 1395.
În aceste condiţii, regele ungar Sigismund a decis plecarea, neştiind că domnul Ștefan I Mușat acceptase doar formal încheierea ostilităţilor. Armata maghiară a fost surprinsă la 20 de kilometri de Cetatea Neamţ, la Hindău, într-un loc îngust, situat între dealuri, numai bun pentru ambuscade, astfel că nu s-a putut desfăşura, fiind sub tirul arcaşilor moldoveni. În aceste condiţii, a urmat retragerea către Transilvania.
Despre luptă sunt menţiuni în „Analele din Putna“ şi în inscripţia de pe piatra de pe mormântul lui Ştefan I Muşat, aflată în Biserica Domnească din Rădăuţi: „Binecinstitorul domn al Ţării Moldovei, Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormântul acesta strămoşului nostru, bătrânul Ştefan voievod, care a bătut pe unguri la Hindov, a biruit pe Jicmont craiul unguresc la Hindov“.
Ghindăoani este o veche aşezare din Neamţ, având statut de comună din 1911 până în 1968. În memoria filosofului şi omului politic Vasile Conta (1845 - 1882), fiu al satului, i-a purtat numele, în perioada 1928 - 1948. Localitatea avea să fie încorporată apoi în comuna Bălţăteşti, devenind unitate administrativă în urma unui referendum organizat în anul 2002.
Se încarcă comentariile...
