VIDEO Pistruiatul şi Rocker, două dintre filmele cunoscute a căror acţiune se petrece pe străzile Oradei

Considerată a fi cea mai difuzată producţie de televiziune românească din toate timpuril, filmul românesc de aventuri Pistruiatul, scris şi regizat de Francisc Munteanu, îşi are începuturile la Oradea. Şi o parte din acţiunea recentului “Rocker” al regizorului Marian Crişan se petrece pe străzile Oradei.

Serialul copilăriei românilor a înregistrat o mare priză la public la momentul apariţiei în 1973 şi poate fi urmărit şi astăzi cu aceeaşi plăcere şi interes. Pistruiatul are legătură directă cu Oradea, multe dintre scenele filmului fiind turnate aici.

Capitala Crişanei - alături de Cluj-Napoca - a fost aleasă pentru arhitectura s-a deosebită datând de la începutul secolului XX şi care se preta de minune pentru acţiunea filmului - desfăşurată într-un oraş de provincie. S-au filmat scene pe Şirul Canonicilor, în parcul Palatului Baroc, pe podul central care face legătura dintre Piaţa Ferdinand şi Piaţa Unirii, în interiorul unor clădiri monument.

În total, turnarea întregului film a durat nouă luni. Celebrul Pistruiatul a fost descoperit în urma unei epuizante selecţii. Francisc Munteanu a trecut în revistă toţi băieţii între 10 şi 15 ani din Cluj şi din Oradea şi vreo 500 din Bucureşti. Căuta un băiat cu prezenţă de spirit, spontaneitate, curaj, care să ştie să fluiere. În urma preselecţiei au rămas vreo 30. În cele din urmă, s-a oprit la unul dintre băieţi. Era Costel Băloiu. Nu mică a fost surpriza regizorului când a constatat că puştiul a învăţat patru pagini de text din două lecturi, că vorbeşte degajat, nuanţat, cu un simţ al limbii uimitor în dialog liber, că se îmbracă cu dezinvoltură şi graţie, că se caţără pe stâlpi de trei metri cât ai clipi şi că face echilibristică, de parcă ar fi circar de meserie. În plus, pentru el aparatul de filmat era un fel de mobilă

Şi Roker , a lui Marian Crişan, s-a filmat la Oradea.Filmul spune povestea lui Victor, un rocker la 45 de ani care e gata să facă orice pentru fiul său Florin, dependent de droguri. Filmările au avut loc în judeţul Bihor, în Oradea, Salonta, Arieşeni, zona Beiuşului şi au durat în jur de 30 de zile, până la începutul lunii martie.

“Filmul porneşte de la mai multe lucruri pe care le cercetez şi le explorez de mai mult timp. E vorba, pe de o parte, despre lumea marginală a rockerilor pe care îi consider un grup social special. Mă interesează această lume a rockerilor anonimi care nu sunt staruri şi care nu apar la televizor. Îmi place pentru că îmi inspiră rebeliune, identitate şi rezistenţă la schimbare, să zicem aşa. Pe de altă parte, în film e vorba şi despre relaţia profund umană între un tată şi un fiu. O relaţie care a ajuns la un fel de extrem, la limita a ceea ce e acceptat de către societate. În acelaşi timp, filmul vorbeşte şi despre o trupă rock obscură dintr-un oraş de provincie. Această latură a filmului e inspirată de o trupă reală din Salonta, oraşul meu natal.. Când eram acasă şi ne întâlneam foarte des, ei visau să iasă din zona locală şi să ajungă să cânte la Cluj-Napoca sau la Bucureşti. Lucrul ăsta nu s-a întâmplat cu adevărat. Au rămas anonimi pentru publicul larg, dar asta nu i-a descurajat şi nicidecum nu i-a făcut să se schimbe, să se lase de muzică sau să cânte altceva. Cântă şi acum şi au rămas rockeri... Mă fascinează şi ideea că un star rock se poate naşte oriunde, dar, până să ajungă cunoscut, face parte din miile de trupe anonime”, susţine regizorul Marian Crişan.