Tânăra care pictează cu acul iile din poveşti. „Ia, invitaţia străbunilor la viaţă veşnică“
0
Anda Suman este unul dintre acei oameni care au o legătură specială cu trecutul – iar aici este chiar un simplu fir de aţă. Dragostea pentru cămaşa tradiţională a primit-o moştenire de la bunica ei, care i-a fost mentor în drumul către realizarea iilor autentice sub pălăria brandului Caterine.
Tradiţia iilor româneşti este dusă mai departe în capitala Moldovei, Iaşi, acolo unde a luat naştere, în urmă cu opt ani, brandul Caterine. Deşi la prima vedere poate părea o simplă afacere, Caterine reprezintă broderia vieţii unui copil care a crescut cu povestea iei în casă şi care vrea s-o spună mai departe.
Anda Suman (38 de ani) a învăţat arta cusutului de mână de la bunica ei, în copilăria trăită în Târgu Neamţ. Spune, cu emoţie în voce, că este cea mai de preţ moştenire pe care putea s-o primească vreodată. După o autodescriere, Anda Suman este „om, mai întâi de toate. Un om care iubeşte să bucure oameni, care crede în oameni. Crede într-o lume mai bună“.
Copilăria, între artă şi ştiinţă
Povestea Caterine, proiectul de suflet al Andei, a început în urmă cu opt ani, dar călătoria către cusut şi către această artă nemaipomenită a început încă din copilărie. Acul care i-a cusut drumul vieţii Andei s-a plimbat între artă şi ştiinţă – copil fiind, a luat parte, în detaliu, la domeniul medical, dar şi la cel al artei cusutului de mână.
„Am trăit într-o lume a medicilor. Mama mea e medic, mătuşa e asistentă medicală, la fel şi bunica mea. Bunica mea încă mai lucra. Mergeam cu ea şi colindam fascinanta curte a Spitalului Vechi din Târgu Neamţ, care arată ca un muzeu. Apoi, la polul opus stătea faptul că bunica se ocupa de cusutul iilor, făcea şi feţe de masă, piese de decor realizate manual. Mergea, le expunea şi le vindea la Mănăstirea Agapia. Bunica mea era prietenă cu două maici de acolo, care o lăsaseră să îşi depoziteze creaţiile în chiliile lor. În acea casă, unde am copilărit o bucată mică de timp, s-a oprit Nicolae Grigorescu în momentul în care a pictat Mănăstirea Agapia“, îşi aminteşte Anda Suman.
De acest duet artă-ştiinţă „beneficiau“ şi păpuşile ei – Anda le era, în acelaşi timp, stilist şi medic.
„În jocurile mele, păpuşile erau îmbrăcate foarte frumos, rochiile erau cusute de mine, şi, totodată, eu eram şi doctorul. În final, nu am îmbrăţişat meseria de medic, am urmat Psihologia, am zis că pot îmbrăţişa oamenii cu sufletul. Mai departe, cu timpul, mi-am dat seama că punând în valoarea foarte mult talentul meu, pot îmbrăţişa sufletele oamenilor altfel. E un vis împlinit”, spune Anda Suman pentru „Weekend Adevărul“.
FOTO Arhiva Caterine
Cusutul, pasiunea care i-a afectat vederea
Începutul nu a fost uşor, aşa cum mărturiseşte chiar fondatoarea brandului Caterine. În final, însă, pasiunea şi dragostea pentru ia tradiţională românească au învins prejudecăţile şi piedicile societăţii. Viaţa Andei Suman nu era tocmai frumoasă şi lipsită de griji când a luat naştere proiectul. Însă, mai târziu, culoarea de pe iile realizate cu migală şi iubire au şters, parcă, toate greutăţile trecutului.
„Au fost foarte multe nopţi petrecute cu acul în mână. Am cusut foarte multe ii cu o anumită tehnică, punct de cruciuliţă. Îmi amintesc că atunci când am creat Caterine eram undeva în chirie, în 40 de metri pătraţi. Mă durea atât de tare spatele de la cusut, încât coseam sprijinită între elemenţii de la calorifer ca să pot să rezist peste noapte. Abia descoperisem cum să gestionez această muncă. Dar a fost o călătorie firească“, mărturiseşte artista.
Anda Suman FOTO Arhiva Caterine
O altă provocare de care s-a lovit fondatoarea Caterine a fost lipsa oamenilor din acest domeniu al creaţiei.
„E foarte greu să găseşti oameni în domeniul acesta, dar când se aliniază planetele şi tu eşti pe drumul cel bun, e imposibil să nu găseşti persoanele potrivite. Eu lucrez şi cu echipa bunicii mele, echipă cu care ea a lucrat timp de 30 de ani. Sunt nişte oameni extraordinari, care s-au adaptat. Dar, în continuare, eu caut oameni pasionaţi pentru a-mi mări echipa“, ne explică Anda.
Şi, cum nimic nu e întâmplător, ea a ştiut să transforme de fiecare dată, ca un adevărat magician, un dezavantaj într-un avantaj.
„Am cusut punct de cruciuliţă până când mi-am pierdut un procent din vedere, atât cât să nu mai pot coase această tehnică. Adică mai pot, dar ar dura prea mult. Dar a fost un nou început, atunci mi-am dat seama că sunt foarte talentată în a desena şi a concepe broderii de autor, unice. Practic, n-am pierdut nimic, ba chiar am descoperit altceva“.
„Ia, invitaţia străbunilor la viaţă veşnică“
Broderiile Caterine încep dintr-un vârf de creion şi se termină într-un vârf de ac – parte din suflet ajunge pe pânză şi în fiecare creaţie. Anda spune că numele proiectului său a ales-o pe ea – nu-şi aminteşte nici acum când şi cum s-a întâmplat asta.
„Numele Caterine m-a ales pe mine. De la început, însă, pe acest drum, bunica mea a fost cel mai bun mentor, cea care mi-a pus în mână acul, ghergheful şi croşetul, m-a învăţat că ia este invitaţia străbunilor la viaţă veşnică“.
Astfel, de la câteva modele cusute pe o bucată de pânză în timpul copilăriei, Anda creează acum adevărate opere de artă care pot fi oricând purtate de doamne şi domnişoare.
FOTO Arhiva Caterine
Primele povestiri pe care le-a auzit Anda despre ie au avut ca personaje principale zânele din basme.
„Primele povestiri le-am auzit tot de la bunica mea, poveşti cu zâne şi cu îngeri. Mereu întrebam de ce ia e aşa de frumoasă, iar ea îmi spunea că dacă o să mă uit în cartea de basme o să văd că toate zânele poartă ie. Împreună făceam fustiţe din flori, iar bunica îmi spunea că trebuie şi ie“, îşi aminteşte Anda.
Pe lângă poveştile cu zâne, ia din copilăria Andei era acel obiect vestimentar care era purtat de înalta societate.
„Ia este mama. Ia este lumină a sufletului. Nu ne îmbracă doar trupul, ci şi sufletul. Broderia manuală lucrată de femeia română are întotdeauna o vibraţie care mereu ne va duce cu gândul la bunici, ne va duce cu gândul la valorile care trebuie să rămână în această societate. Ia este altarul înmiresmat cu iasomie şi împletit cu crengi de mălini în care păşeşti în genunchi şi te ridici cu aripi“, descrie artista, cu dragoste, ce înseamnă acest obiect vestimentar tradiţional pentru ea.
Gând de la bunica
Anda a lucrat sub îndrumarea bunicii sale până în urmă cu şase ani. Cea care a învăţat-o tainele cusutului manual s-a stins din viaţă la doi ani după ce proiectul de suflet al Andei a luat naştere. Spune că şi-a dat toate examenele cu bunica ei, dar tot ea a fost şi cea care a încurajat-o cel mai mult să meargă pe acest drum.
„A prins doar doi ani de Caterine. Ţin minte că, cu jumătate de an înainte să plece de aici, mi-a spus că fac bine ceea ce fac şi că am depăşit-o. Nu a fost niciodată aşa, dar aşa a văzut ea. Mi-a spus, înainte să plece, să cred în ceea ce fac. Şi, cel mai important, mi-a spus că este mândră că duc mai departe acest meşteşug“.
Ia este mama. Ia este lumină a sufletului. Nu ne îmbracă doar trupul, ci şi sufletul. Broderia manuală lucrată de femeia română are întotdeauna o vibraţie care mereu ne va duce cu gândul la bunici, ne va duce cu gândul la valorile care trebuie să rămână în această societate.
„Putem trăi din meseriile bunicilor noştri“
Cuvântul „broderie“ ne duce pe toţi cu gândul la bunicii sau părinţii noştri, pentru că ei au fost cei de la care am moştenit acest meşteşug. În lumea artiştilor care dau naştere unei broderii de calitate sunt însă şi tineri talentaţi, care duc mai departe această tradiţie.
Anda Suman subliniază, pentru „WeekendAdevărul“, că trebuie să schimbăm percepţia potrivit căreia doar persoanele de vârsta a treia lucrează broderii.
„Creatori de broderie lucrată manual sunt şi cei tineri. Aş vrea să schimbăm puţin mentalitatea. Conceptul de ie românească este întotdeauna asociat cu persoanele de vârsta a treia, dar sunt şi tineri artişti care lucrează foarte frumos, care brodează manual. Ar trebui să schimbăm un pic mentalitatea asta. Şi noi, cei tineri, ne dorim să ducem mai departe ia românească. Putem lucra manual la fel de bine cum au făcut-o bunicii noştri, pentru că de la ei am învăţat“, subliniază Anda Suman.
Anda Suman FOTO Arhiva Caterine
Creatoarea de ii spune că românii ar trebui să aibă mai multă încredere în tinerii ţării, dar şi în moştenirile din trecut, căci putem ajunge departe fără a ne pierde identitatea.
„Să iubească ia românească. Să iubească valorile şi tradiţia acestei ţări. Să creadă în tineri. România are tineri foarte talentaţi şi muncitori. Sunt meserii care au fost uitate şi trebuie să ne întoarcem la ele, putem trăi şi din meseriile bunicilor noştri“.
Ia, brand de ţară, printre chinezării
Ia este, fără doar şi poate, un brand de ţară. Dar nu este de ajuns, cel puţin aşa simt cei care lucrează cu ac şi aţă aceste obiecte vestimentare. Într-o lume în care importul de produse făcute în cantităţi industriale domină, este greu ca artiştii să se facă recunoscuţi, subliniază Anda.
„Cred că ar trebui făcut ceva. În primul rând, importul de chinezării. Atâţia artizani câţi suntem, pentru a pune în valoare obiectele tradiţionale realizate manual, trebuie să avem cadrul necesar pentru dezvoltare. Este dureros pentru noi, este frustrant. Eu cred că, la un moment dat, o să se oprească toată nebunia asta care sufocă piaţa din România cu produse contrafăcute. Eu cred despre români că nu suntem un popor de oameni falşi“.
FOTO Arhiva Caterine
Rochii de îngeri şi arhangheli
Procesul de lucru din spatele unei asemenea bijuterii tradiţionale nu este unul simplu şi nici de scurtă durată. Orice artizan trebuie să aibă o anumită energie când coase, iar răbdarea pare a fi secretul unui artist de lungă durată, mai ales când principalele unelte sunt acul şi aţa. Cu toţii am pus mâna măcar o singură dată pe ac şi aţă, dar puţini sunt cei care s-au gândit că pot picta aşa.
Cu aceste tehnici noi, Anda reuşeşte să transmită vibraţia mai departe, chiar dacă lucrează şi câte 10 săptămâni pentru o ie.
„Sunt modele mai simple care se realizează în trei săptămâni, dar şi modele care se realizează în 10 săptămâni. Iubesc tehnica de a picta cu acul, parte din tehnicile de broderie modernă. O floare sau o mânecă poate necesită să fie echilibrate cromatic în patru săptămâni. O creaţia Caterine nu ia naştere foarte uşor“, ne-a spus Anda Suman.
Caterine îşi propune să creeze şi acele piese vestimentare pe care şi le imagina Anda când era copil. Aşa că, în perioada viitoare, din colecţia Caterine vor face parte şi acele rochii de zâne şi alte obiecte vestimentare unice.
„La asta lucrez în prezent. A fost o explozie. O dorinţă foarte mare. Este vorba de şapte rochii de îngeri şi arhangheli“.
Chiar dacă este fină, diafană, ia este o piesă vestimentară trainică, dar care trebuie îngrijită şi iubită.
„S-o iubească, dar contează şi modul de întreţinere. Mă refer la acest proces de a o îngriji prin apă curată, spălare manuală, prin a acel ritual de a o usca la aer curat, în bătaia soarelui. Ia poate fi celebrată şi dacă o ţii într-un raft foarte bine aerisit“. Bluza tradiţională preferată a Andei este cea cu motive florale. Iubeşte ia din Târgu Neamţ, ia copilăriei, şi este de părere că broderia manuală lucrată de o româncă are întotdeauna o vibraţie.
Şi noi, cei tineri, ne dorim să ducem mai departe ia românească. Putem lucra manual la fel de bine cum au făcut-o bunicii noştri, pentru că de la ei am învăţat.
FOTO Arhiva Caterine
Vă recomandăm să citiţi şi:
REPORTAJ Spectatorii cu mască, la cinematograf: „Trăim momentul. Uităm că avem masca pe faţă”
Se încarcă comentariile...
