Locul mirific din România unde îl poţi găsi pe Popa-Smântână, asculta pe poetul pasionat de canţonete şi admira pe Marele Maestru al Franc-Masoneriei
0
În Iaşi sunt şase case memoriale care amintesc de reprezentanţi de seamă ai literaturii române. Deschise publicului de marţi până duminică, în intervalul orar 10-17.00, locuinţele în care au trăit Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Ion Creangă, Nicolae Gane, Mihai Codreanu şi Otilia Cazimir amintesc de Iaşii secolelor trecute.
Din domeniul impresionant pe care îl stăpânea Mihail Sadoveanu în Iaşi, astăzi se poate vizita doar casa în care scriitorul păşcănean a locuit aproape 20 de ani, împreună cu prima sa soţie şi cu cei 11 copii. Înainte de a fi cumpărată de Mihail Sadoveanu, în aşa-numita „Casă cu turn” a locuit cu chirie George Enescu.
Altădată, moşia lui Sadoveanu cuprindea zeci de hectare de vii şi pădure pe care, în 1947, scriitorul le-a donat Institutului de Agronomie de la acea vreme. Acum, Muzeul „Mihail Sadoveanu” înseamnă o curte mai mare, în care se află casa scriitorului, adesea locul de întâlnire a scriitorilor ieşeni care semnau în revista „Viaţa Românească”.
„Casa memorială Mihail Sadoveanu” propune spre vizitare cinci camere în care se regăsesc o serie de manuscrise, obiecte care au aparţinut scriitorului, tablouri şi fotografii. În camera pasiunilor, publicul poate admira pianul familiei, tabla de şah a lui Sadoveanu, armele de vânătoare şi uneltele de pescuit ale acestuia. Fost director al Teatrului Naţional din Iaşi, Mihail Sadoveanu era un vânător şi un pescuitor împătimit. Dovezi în acest sens sunt două „trofee” expuse publicului pe un perete - o pereche de coarne de cerb şi un cocoş de munte împăiat - şi o vitrină în care sunt expuse o serie de unelte specifice pescuitului.
În prezent, toată moştenirea lui Mihail Sadoveanu face obiectul unui proces început în anii 2000. Un strănepot stabilit în Olanda are pretenţii şi revendică întreg domeniul deţinut de Sadoveanu în prima parte a secolului XX. „La începutul anilor 2000 exista un proiect aprobat pentru refacerea turnului, însă a început această acţiune în instanţă şi nu s-a mai făcut nimic. Teoretic, lucrări se pot face, însă investiţia se poate pierde dacă acest strănepot câştigă procesul”, a arătat un angajat al muzeului.
Dacă va câştiga procesul, strănepotul scriitorului ar trebui să primească inclusiv recompense însemnând drepturile de autor pentru operele sadoveniene care vor fi reeditate. Din cauza acestui litigiu, se pot face lucrări de consolidare ale casei memoriale, cu toate că sunt absolut necesare. Structura clădirii este afectată, tavanul şi pereţii sunt crăpaţi în majoritatea încăperilor şi potrivit angajaţilor muzeului peretele din spatele locuinţei abia se ţine să nu cadă.
Bucureştean retras la Iaşi
Câţiva kilometri mai jos de casa lui Mihail Sadoveanu, publicul poate intra şi în căsuţa modestă a lui George Topîrceanu, cel pe care scriitorul păşcănean l-a considerat cel mai bun prieten.
Compusă din doua camere, dintre care doar una este amenajată pentru vizitatori, „Casa memorială George Topîrceanu” este bine întreţinută. Casa în care a trăit Topîrceanu după ce a părăsit Bucureştiul a fost de fapt o anexă a locuinţei scriitorului Demostene Botez, cel care i-a oferit cazare poetului odată ce a venit la Iaşi.
Poetul nu a venit la Iaşi cu gândul să rămână aici. Atmosfera oraşului şi prietenii de aici l-au determinat să-şi petreacă ultimii cinci ani din viaţă în căsuţa din Copou.
„George Topîrceanu era pasionat de limba şi cultura italiană, a predat cursuri particulare de limbă italiană, iubea să cânte canţonete şi îi plăcea dansul. La vremea aceea, în anii ’30 era, unul dintre cei 30 de membri ai asociaţiei de vânători ai Iaşului. De asemenea, era pasionat de tehnică, în sensul că petrecea uneori timpul dezansamblând aparate de fotografiat. Pe unele reuşea să le reasambleze, pe altele nu prea”, povesteşte muzeograful care prezintă publicului casa memorială George Topîrceanu.
Muzeul cuprinde biroul la care a lucrat poetul, o bibliotecă a acestuia, o serie de fotografii ale poetului care amintesc publicului de prietenia cu Mihail Sadoveanu şi câteva obiecte personale. Printre acestea, publicul poate vedea şi calculatorul inventat de poetul bucureştean.
„Un uriaş cu ochi albaştri”
„Casa memorială Ion Creangă”, cunoscută şi cu numele Bojdeuca din Ţicău, se află la câteva sute de metri de muzeul George Topârceanu. Locuinţa în care a stat povestitorul Ion Creangă aproape 20 de ani a devenit, în 1918, prima casă memorială din România.
„Ion Creangă era un uriaş cu ochi albaştri. Avea 1,85 m înălţime şi aproape 120 de kilograme. Povestitorul s-a stabilit aici după ce a fost exclus din rândul preoţilor pentru că a tras cu puşca în nişte ciori”, spune muzeograful tinerilor care intră în căsuţa lui Creangă de la Iaşi.
Poreclit „Popa-Smântână”, Ion Creangă obişnuia să mănânce în pat, cu măsuţa pe braţe, şi să se joace cu cele aproape 20 de mâţe care-şi găsiseră adăpost în curtea povestitorului. Bojdeuca din Ţicău cuprinde o căsuţă cu două odăi şi un hol. În spatele casei, se regăseşte conservată prispa pe care povestitorul obişnuia să se odihnească.
„Vila Sonet”
„Casa memorială Mihai Codreanu” este de departe cea mai bine întreţinută casă memorială din Iaşi. Cunoscută şi cu numele de „Vila Sonet”, întrucât aici a locuit poetul considerat părintele sonetului, casa memorială Mihai Codreanu este o bijuterie arhitecturală.
„Vila Sonet” are parter şi etaj, acesta din urmă fiind vândut. Muzeul este organizat în patru camere în care poate fi admirată o colecţie unică în ţară, alcătuită numai din exponate originale. Printre acestea se află şi o medalie cu o deosebită valoare pe care Mihai Codreanu a primit-o în anul 1929, respectiv cea mai mare distincţie a Franţei, Legiunea de onoare. În toate camerele sunt expuse balansoare în care poetul obişnuia să se odihnească. Cel din dormitor are o poveste aparte fiind primit de Mihai Codreanu de la tatăl său.
În casa situată vizavi de Bolta Rece, precum şi în locuinţa lui Sadoveanu, pot fi văzute şi însemnele Lojei Masonice, organizaţie din care ambele personalităţi literare au făcut parte. La „Vila Sonet” este expus un baston cu stilet toledo, în interiorul căreia se află sabia cu care Codreanu a fost învestit în Loja Masonică.
Casa cu un căţel
„Casa memorială Otilia Cazimir” este păzită de un căţelandru care primeşte vizitatorii dând din coadă. Muzeul a fost încropit acum câţiva ani, după ce nepoata poetei s-a stins din viaţă, donând două camere pentru a fi organizate în memoria Otiliei Cazimir.
Acum, în muzeu sunt expuse fotografiile poetei, biblioteca ei, câteva ţinute pe care le îndrăgea, papucii de casă, călimara de cristal şi peniţa cu care scria, câteva sticluţe de parfum, scoarţe ţesute la Mănăstirea Agapia din Neamţ şi patul pe care poeta şi-a dat ultima suflare. Două portrete de la intrare amintesc de idila dintre Otilia Cazimir şi George Topîrceanu, o poveste de dragoste terminată trist odată cu decesul poetului. În semn de preţuire, cu toată că a mai trăit încă 30 de ani după moartea lui Topîrceanu, Otilia Cazimir nu s-a căsătorit niciodată.
Casele memoriale din Iaşi pot fi vizitate zilnic, de marţi până duminică, de la ora 10.00 la ora 17.00. Preţul unui bilet de intrare la muzee este de cinci lei, pentru o persoană adultă, respectiv 1 leu pentru elevi şi studenţi.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
