FOTO Minunea naturală din Larga Jijia, supranumită Delta Moldovei, locul unde poposesc anual peste 200 de specii de păsări exotice în drumul spre ţările calde
0La doar câţiva kilometri de Iaşi se găseşte o rezervaţie naturală unică în România. Vizitatorul este întâmpinat de un decor suprinzător, de inspiraţie dobrogeană, cu întinderi de apă, stuf, păsări superbe, mult peşte şi aer curat.
Larga Jijia este un complex de lacuri întins pe o suprafaţă de aproximativ 1.250 de hectare, situat la o distanţă de 24 de kilometri de municipiul Iaşi, pe raza comunei Movileni. Cum s-a „descurcat“ natura să creeze aici un adevărat paradis acvatic şi faunistic este un continuu prilej de încântare pentru oamenii de ştiinţă.
Până în 1977, zona nu însemna decât o imensă întindere de apă, presărată cu stuf şi păpuriş. Din acel an, s-a lucrat pentru amenajarea în zona lacurilor a unei ferme piscicole. Vreme de patru ani, excavatoarele au mutat 1,8 milioane de metri cubi de pământ, iar constructorii au ridicat 34 de kilometri de diguri. Tot ce mai lipsea erau vietăţile care să animeze minidelta, în afara peştelui cu care lacul a fost populat masiv.
Iar păsările au început să vină, atrase de peşte. Nu puţine, ci cu miile. Şi-au făcut colonii în Larga Jijia lebedele, egretele, cormoranii, buhaii de baltă, berzele albe şi negre, ţigănuşii, califarii, acvilele, şerparii, şorecarii, şoimii, prepeliţele, cocorii, nagâţii, fugacii, pescăruşii, huhurezii, pitulicii sau sticleţii.
În plus, în minidelta din Larga Jijia trăieşte singura colonie de lopătari din ţară, în afara celei din Delta Dunarii. Tot aici se găseşte una dintre cele mai mari colonii de stârci din România şi o specie clocitoare extrem de rară în ţara, guşa vânătă. În iazurile din Larga Jijia poposeşte şi o colonie de sitari de mal, o specie existentă doar în Câmpia de Vest.
La începutul anilor 2000, cercetători şi studenţi ai Facultăţii de Biologie de la Universitatea „Al. I. Cuza“ au făcut un studiu în Larga Jijia şi au catalogat 197 de specii de păsări, dar au făcut menţiunea că „sunt mai multe, cu siguranţă“. Practic, în paradisul natural de lângă Iaşi trăiesc mai mult de 50% din speciile de păsări catalogate în România. S-a mai ajuns la concluzia că este una dintre cele mai propice zone din ţară pentru înmulţirea peştilor şi a păsărilor.
Mândria îngrijitorilor lacului sunt, însă, lebedele. Cine are curiozitatea să facă o plimbare cu barca pe luciul celor 50 de heleşteie din lunca inundabilă a râului Jijia poate asistă la un spectacol tulburător: momentul în care sutele de lebede decolează de pe lac în şir indian.
În fiecare an, peste 300 de lebede albe poposesc peste vară în Larga Jijia. Îşi fac cuiburile, clocesc ouăle şi apoi îşi învaţă puii să supravieţuiască în sălbăticie, pentru ca înainte de primul viscol să-şi ia zborul spre ţinuturi mai calde.
Ca să pătrunzi în inima rezervaţiei, ai nevoie de o barcă, dar şi de un om care să cunoască toate secretele zonei. Dan Prisăciuc (50 de ani) s-a născut şi copilărit pe malul bălţii, cum îi place să spună. „Bunicul era un pescar înrăit, pe râul Jijia, şi mă lua şi pe mine cu el. Practic, am copilărit pe malul apei“, povesteşte barcagiul.
Urcăm într-o barcă cu motor şi pornim cu viteză redusă spre mijlocul apei. După câteva minute, ne apropiem de o cortină imensă din stuf. Imediat ce ajungem în marginea ei, o „escadrilă“ de înaripate se dezlănţuie pe deasupra noastră. „Uitaţi un stârc cenuşiu în stânga, iar mai la dreapta sunt raţele şi albatroşii!", strigă localnicul arătând spre păsările care ţâşneau speriate din stuf, ca nişte alice din puşca vânătorului.
„Gâsca apare prima, în primăvară, şi tot ea este prima care pleacă la sosirea anotimpului friguros. Vin apoi raţa ţipătoare şi cea mare, scufundacul, cormoranul“, explică Dan Prisăciuc. Desfăşurarea de forţe din rezervaţie se înteţeşte pe măsură ce înaintăm pe canalele labirintului din vegetaţia abundentă. Din loc în loc, prin stuf se zăresc cuiburile păsărilor. Multe dintre ele adăpostesc deja pui golaşi, urâcioşi, care ţipă ca din gură de şarpe după părinţi, în timp ce în altele sunt doar câteva ouă.
Barcagiul opreşte la fiecare dintre ele, cu entuziasmul unui copil. La un moment dat, la câţiva metri de botul ambarcaţiunii, un pui de albatros acoperit doar de un puf gălbui ţâşneşte dintre beţele de stuf, înotând cu disperare spre mijlocul heleşteului.
Un ţipăt disperat al micuţului a fost suficient pentru a stârni mânia unui părinte înaripat împotriva oaspeţilor nepoftiţi. Ca un kamikaze, albatrosul adult se repede asupra noastră, într-un picaj spectaculos, făcându-ne să-i simţim bătaia aripilor. În tot acest timp, pasărea, disperată să-şi salveze puiul, arunca asupra bărcii salve de excremente, ca nişte bombe biologice.
Larga Jijia este, însă, şi un paradis al pescarilor. Pasionaţii de acest raportează capturi gigantice care depăşesc 20 de kilograme.
Partida de pescuit este taxată cu 60 de lei, maxim 5 kilograme de peşte prins, în timpul zilei, şi cu 100 de lei pentru şederea timp de 24 de ore. Cu toate acestea, administratorii lacului, reprezentanţii societăţii private „Pescaris“, au o mare neîmplinire. De mai mulţi ani, încearcă să acceseze un proiect cu fonduri europene pentru promovarea turistică a zonei şi construcţia unei pensiuni. Demersurile lor s-au împotmolit în hăţişul administrativ. Din acest motiv, cine doreşte să campeze în Larga Jijia o poate face la cort sau la pensiunile situate la marginea Iaşiului, la ieşirea spre vama Sculeni.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
