Cum pedepsesc Canoanele Sfinţilor Părinţi pe vrăjitori şi ce blesteme se abat asupra celor care cred în aceste „satane”

Vrăjitoria este considerată un păcat împotriva Duhului Sfânt FOTO cyd.ro

Canoanele Sfinţilor Părinţi şi Învăţăturile Sfinţilor Apostoli pedepsesc practicarea vrăjitoriei şi pe cei care îi caută pe vrăjitori chiar prin scoaterea credinciosului în afara Bisericii.

Biserica Ortodoxă consideră vrăjitoria - practicarea şi căutarea ei - un păcat împotriva Duhului Sfânt. Arhimandritul Mihail Daniliuc de la Schitul Vovidenia-Neamţ arată că orice credincios care aleargă spre astfel de practici se împotriveşte poruncilor divine şi „lucrării Duhului Sfânt”. Biserica respinge practicarea vrăjitoriei pentru că prin diferite practici se atribuie omului puteri şi atribute care aparţin lui Dumnezeu. 

Învăţăturile Sfinţilor Părinţi arată că practicile vrăjitoriei presupun invocarea diavolului care contrubuie la o anumită dorinţă a persoanei care l-a chemat. Arhimandritul susţine că diavolii nu pot niciodată să facă „minuni adevărate”, ci îi înşală pe cei slabi de credinţă cu „năluciri mincinoase”.

Vrăjitoria a fost combătută începând cu Vechiul Testament: „Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei.” (Lev.19, 26 şi 31). 

În Didahia celor Doisprezece Apostoli, considerată cea mai veche operă literară postbiblică, vrăjitoria, ghicitul, magia sunt condamnate cu fermitate: „să nu vrăjeşti, să nu faci otrăvuri..., să nu ghiceşti viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare idolească; să nu descânţi, să nu citeşti în stele...”

În canoanele Sfântului Vasile cel Mare, 65, 72, 83, se arată că vrăjitorii şi cei ce aleargă la ei se pedepsesc la fel precum ucigaşii. „Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fieştecare păcat. Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonişi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor”.

Prin „căderea” sub canonul de şase ani, Sfântul Vasile cel Mare arată că se înţelege îndeplinirea unui anumit tip de comportament în perioada vizată.

„Cei cărora li se vrăjeşte ori urmează obiceiurile păgâneşti sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire să cadă sub canonul de şase ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi”. 

Canoanele Sfinţilor Părinţi îi condamnă şi pe vrăjitori, dar şi pe cei care îi caută pentru a le prezice viitorul. Credincioşii care sunt implicaţi în astfel de practici trebuie „să cadă sub canonul de şase ani”, iar cei care vor continua să practice aceste activităţi „vor fi lepădaţi cu totul din Biserică”, după cum se arată în Canonul 61 Trulan al Sinodului V-VI ecumenic de la Constantinopol. Numit şi „Osândirea superstiţiilor şi a celor ce le practică”, canonul arată care sunt „iertările” pe care un preot le poate lua atunci când i se mărturiseşte un vrăjitor sau un credincios care a apelat la serviciile magiei. 

„Cei ce se dau pe mâna ghicitorilor, sau a celor ce se numesc şutaşi, sau a altora de acest fel, ca de la aceia să înveţe (afle) ceea ce ei ar voi să le descopere lor, sa cadă sub canonul de 6 ani, după cele ce s-au orânduit (hotărât) mai înainte de către părinţi despre aceştia. Aceleiaşi iertări (pedep-se) trebuie să fie supuşi şi cei ce trag după ei urşi sau alte astfel de dobitoace spre înveselirea (distracţia) şi vătămarea celor simpli, şi cei ce spun norocul şi urmează spiţa neamului (genealogia) şi o mulţime de alte oarecare ziceri de acest fel, care sunt numite după vorbele cele deşarte ale ră-tăcirii, şi pe cei ce se numesc gonitori de nori, şi vrăjitori, şi cei făcători de apărătoare (talismane) şi ghicitori. Cei ce stăruie acestea şi nu se schimbă şi nu se feresc de astfel de meşteşuguri, pierzătoare şi păgâneşti (elineşti), orânduim să fie lepădaţi cu totul din Biserică, precum rânduiesc şi sfintele Canoane Căci ce împăr¬tăşire are lumina cu întunericul? precum zice apostolul - sau ce împreună petrecere are Biserica lui Dumnezeu cu idolii? Sau ce parte are credincio¬sul cu necredinciosul? Sau ce potrivire este între Hristos şi Veliar?”, se arată în canonul menţionat. 

Citeşte şi:

Pedepsele cumplite aplicate femeilor în trecut: prostituate desfigurate şi ucise în chinuri, vrăjitoare torturate şi arse pe rug, „sodomlence“ trimise la moarte

Vrăjitoria, „boala“ Evului Mediu. Cum putea o persoană să fie considerată vinovată pentru secetă, foamete, epidemii sau îmbolnăviri subite