VIDEO „Transalpina Pădurenilor”. Cum arată şoseaua spectaculoasă construită în munţii Hunedoarei
0
Cea mai nouă şosea din Ţinutul Pădurenilor oferă privelişti care concurează în frumuseţe cu peisajele Transalpinei. Este singurul drum asfaltat al comunei Bunila.
Cea mai nouă şosea din Ţinutul Pădurenilor leagă satele Bunila de Cernişoara Florese şi, deşi are doar trei kilometri, se numără printre cele mai spectaculoase drumuri din zonă.
„Transalpina pădurenilor”, în fapt un fost drum forestier transformat într-o şosea modernă, cu fonduri accesate de comuna Bunila prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, oferă o privelişte impresionantă.
Din deal, de la marginea satului Bunila, călătorii pot vedea panorama munţilor Poiana Ruscă acoperiţi aproape în întregime cu păduri dese şi, la orizont, crestele înzăpezite ale Masivului Retezat.
Drumul comunal 111 A coboară întortocheat şi abrupt prin pădure, până la poalele versantului, la Cernişoara Florese.
Cei trei kilometri de şosea le vor folosi mai puţin localnicilor, tot mai puţini, în schimb pot atrage turişti, noua şosea legând într-un circuit satele de pe creşte, din jurul Ghelariului, de cele din valea Cernei, cu comunele Topliţa, Cinciş, Lunca Cernii de Jos. Însă în prezent, atât drumurle judeţean Ghelari - Bunila, cât şi şoseaua Lacului Cinciş - Topliţa sunt într-o stare proastă.
Singura şosea din Bunila
Noul drum asfaltat este în prezent singura bucată de şosea din comuna Bunila, una dintre cele mai pitoreşti aşezări din Ţinutul Pădurenilor. Comuna aflată la circa 30 de kilometri de Hunedoara are în componenţă satele Bunila, Poieniţa Voinii, Alun şi Vadu Dobrii, pe culmile versanţilor, şi Cernişoara Florese, în valea pârâului Vălăriţa. Cătunele vechi de şapte secole numără împreună circa 300 de localnici şi au fost legate printr-o reţea de drumuri anevoioase de pământ, pe care localnicii le străbăteau pe jos, pe cai sau cu căruţe.
Starea proastă a căilor de comunicaţii şi izolarea comunităţlor a contribuit la depopularea şi izolarea aşezărilor. În urmă cu jumătate de secol, aproape 1.500 de oameni trăiau în satele Bunilei, o comună pe atunci plină de viaţă de la poalele Munţilor Poiana Ruscăi. Oamenii locului aveau case din lemn, cărămidă, piatră şi chiar marmură de la cariera din Alun, păstrau gospodăriile îngrijite, creşteau animale şi îşi munceau pământurile. Alţi săteni lucrau la cariera de marmură din satul Alun, la funicularele care traversau Ţinutul Pădurenilor, în exploatările forestiere din zonă, în minele din Vadu Dobrii, Ghelari şi Teliuc şi la cariera de la Lelese. Comuna Bunila avea 365 de locuinţe, patru şcoli, trei cămine culturale, două magazine, o bibliotecă, un dispensar cu medic, o unitate poştală şi era electrificată în întregime. În prezent, satele Alun şi Vadu Dobrii au ajuns în pragul dispariţiei.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
