Singur de două decenii în satul ascuns în munți. Viața pustnicului de 82 de ani din Stăuini VIDEO
0Costică, un român de 82 de ani, rămas singur de aproape două decenii, se numără printre puținii localnici din satul Stăuini din Hunedoara (video), o așezare izolată de munte, traversată de un drum forestier care se afundă în munți.
Vreo cinci-șase oameni locuiesc în satul Stăuini din Hunedoara, izolat în Munții Metaliferi la capătul unui drum forestier care urcă din vecinătatea Cheilor Madei și a satului Mada, afundându-se în valea adâncă traversată de un pârâiaș.
În cea mai îndepărtată casă din satul Stăuini din Hunedoara locuiește Costică (Augustin Mariș), un vârstnic de 82 de ani, rămas singur de aproape două decenii, după ce soția s-a a murit. Nici în tinerețe, bărbatul nu a dus-o prea bine, își amintește bărbatul.
„Nu am putut lucra, pentru că pe când să lucru m-am îmbolnăvit, s-a îmbolnăvit mama soacră, s-a îmbolnăvit femeia și, iaca, de 17 ani, pe 18 ani, sunt numai singur. Soția mi-a murit, copilul este plecat la Sărăcâmb, iar soția lui la Deva. Acum am un ajutor de vreo 170 de lei, dar ce să îmi iau de acești bani, că nu mă mai pot duce singur la boltă. Abia mai ies din casă”, spune Costică.
„Bolta”, magazinul despre care vorbește Costică, se află peste munții tăiați de Cheile Madei din Hunedoara (video), la vreo 20 de kilometri pe șosea și mai puțini pe potecile știute de localnici.
Bătrânul ține un câine în gospodăria sa modestă, care îi mai alină singurătatea. A avut și un televizor alb-negru și un radio, însă televizorul s-a stricat, iar radioul îl mai folosește uneori, dar cu gândul că nu îi vor mai ajunge banii să plătească energia electrică, folosită doar pentru becul din odaie.
Casa de la capătul satului
Un toiag de alun îi este însă mai util, pentru că în urmă cu vreo patru ani a suferit un atac de paralizie care îi îngreunează deplasarea. Astfel, bărbatul iese rar din gospodărie și oricum, spune el, o face doar pentru a mai privi cerul și dealurile acoperite de pădure.
Nici pe vecinii săi nu îi mai întâlnește: Fiica – o femeie trecută de 90 de ani, rămasă și ea singură, de care rudele au mai multă grijă – și o familie de tineri cu o fetiță de șase ani, mutați din Alba în urmă cu vreo trei ani într-o căsuță din Stăuini, care au ales să trăiască aici din timpul pandemiei de Covid.
Gospodăria lui Costică se află la capătul satului, ascunsă în pădure, iar drumul forestier până la ea, desprins din drumul de pământ care străbate așezarea, trece pe lângă câteva case părăsite li ruinate.
În trecut, spune Costică, erau vreo 40 de familii în sat, iar oamenii cultivau pământul și creșteau animale. Acum, Costică se mulțumește cu o viață asemănătoare celei de pustnic. Un sac de cartofi i-a ajuns să trăiască întreaga vară, spune localnicul.
„Au plecat pe rând și nu s-au mai întors. am rămas singur ca un pustnic”, oftează localnicul.
Din vecinătatea casei lui Costică, drumul se afundă în pădure, urcă și coboară câteva dealuri și ajunge în Săcărâmb, satul faimos în secolele trecute pentru minele sale de aur.
În trecut, unii localnici din Stăuini munceau la minele din Munții Metaliferi, ori treceau dealurile pentru a ajunge la târguri, la Săcărâmb. Alții coborau spre târgurile din Geoagiu și Orăștie.
Satul Stăuini din Hunedoara arăta altfel în trecut
Satul Stăuini din Hunedoara, la fel ca și alte așezări din zona văilor Geoagiului și Mureșului păstrează rămășițe ale trecerii romanilor prin acest ținut. Și numele său provine din limba latină și înseamnă un loc prielnic, cu iarbă bună, pentru creșterea animalelor.
La începutul secolului XX, satul din munții Geoagiului își trăia epoca sa de glorie. Biserica din Stăuini fusese reparată cu ajutorul filantropului Vasile Stroescu, o personalitate a vremii, iar întreg ținutul sărbătorea sfințirea lăcașului.
„Bravii stăueni ascultând de chemarea vremii și-au reparat biserica, făcându-o cu mult mai frumoasă de cum a fost, ca să fie rai luminos și ca să dea îndemn și altora să-și înoiască bisericile, - aceste fortărețe sufletești dătătoare de liniște și cultură. Sute de oameni plecară spre ea într-un lung șir, veseli și schimbați într-un port pitoresc. Clopotele din Mada sunau ca niciodată, întrerupte pe puternice bubuituri de treascuri. Pe drum ne impresionase frumseța naturii, când dintre arinii deși și verzi deodată apar 20 de voinici stăueni călăreți și cu prapori în frunte. Dealurile răsunau de să trăiască”, informa ziarul Telegraful Român, în 1911.
Cu timpul, așezările din Valea Geoagiului s-au depopulat, iar vârstnicii ocupă cea mai mare pondere în populația satelor. Unii dintre localnici din Stăuini și satul învecinat Mada (video) au peste 90 de ani.
Se încarcă comentariile...
