Secretul uriașelor averi ale familiei Kendeffy. Cum au ajuns Munții Retezat în posesia lor VIDEO
0Familia Kendeffy, cea mai veche și mai înstărită familie de cnezi din Transilvania, potrivit unor istorici, a avut origini românești și a stăpânit în trecut ținutul Retezatului. Ascensiunea familiei Kendeffy nu a fost lipsită de controverse.
Cetatea medievală Colț din Hunedoara (video), ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea, a rămas una dintre cele mai vechi edificii stăpânite în trecut de familia Kendeffy.
Fortăreața ruinată de mai multe secole a fost clădită pe stânci, la intrarea în defileul Râușorului, deasupra drumului care urcă din satul Râu de Mori în munții Retezat.
Serviciile militare, răsplătite regește
În secolul al XIII-lea, așezarea s-ar fi aflat printre primele posesiuni ale familiei medievale, care purta atunci numele Cânde.
Cele mai vechi documente amintesc de nobilii Nicolaus dietus Kende de Malomwyz (numele maghiar al localității Râu de Mori) și fiul său Mihai, menționați într-un act de împroprietărire regal.
„Ludovic cel Mare, regele Ungariei, dă poruncă în 1359 ca localităţile Râu de mori, Nucşoara şi Sebişel să fie date îndărăt văduvei lui Mihai Cânde, fiul lui Nicolae Cânde (Nicolaus dietus Kende de Malomwyz). Chiar presupunând că Mihai Cânde a murit de tânăr, totuşi trebuie să admitem că tatăl său a trăit la finele veacului al XIII-lea şi la începutul veacului al XIV-lea. Atributul ce îl poartă, de Malomwyz (n.r Malomwyz este versiunea maghiară a toponimului - Râu de Mori), dovedeşte că era nobil şi proprietar al satului Râul de Mori. El este, deci, întâiul nobil român din Ardeal, cunoscut, până acum, după nume”, scria istoricul Victor Montogna.
În secolele al XV-lea și al XV-lea cnezii au acumulat noi proprietăți în Țara Hațegului, în Retezat și Valea Jiului. S-au remarcat, potrivit istoricilor, ca aliați ai lui Ioan de Hunedoara – comandant de oști și guvernator al Ungariei – în campaniile militare antiotomane și sunt răsplătiți cu terenuri și sate. În 1445, Mihai Cânde, unul dintre reprezentanții de seamă ai cnezilor, este ucis în lupta de la Pasul Vulcan, trecătoarea din Carpați care lega Transilvania de sudul țării.
Cnezii au continuat să aducă servicii și regelui Matia Corvin – fiul lui Ioan de Hunedoara -, dar și urmașilor săi la tronul Ungariei, iar drept răsplată, la fel ca și alte familii cneziale românești din Țara Hațegului, au obținut acte de „danii” regale menite să le justifice stăpânirea unor teritorii întinse din Transilvania.
La începutul secolului al XVI-lea, familia Kendeffy stăpânea teritorii din Munții Retezat, Munţii Cugirului şi Valea Jiului, care cuprindeau Codrii Balomirului, numeroase sate din jurul Haţegului, satele Petrila, Câmpul lui Neag, Merişor, Maleia din Valea Jiului.
Maghiarizați pentru a-și păstra titlul de nobili
În unele locuri, au înființat atunci propriile sate de iobagi, cu populație colonizată cu țigani aduși din Țara Românească, pentru a fi folosiți la spălarea aurului din nisipul râurilor, arătau unii istorici.
„Familia Kendefy, care avea vama Hațegului și coloniza ca iobagi pe moșiile sale țiganii corturari sau «faraonii» de dincoace, se menținea foarte puternică în sud-vestul Ardealului, unde, ca și în Făgăraș, fusese așezat acel fiu al regelui Matiaș, Ioan, Banul de Croația și Slavonia, care nu putuse moșteni coroana. Domeniul lor cuprinde douăzeci și nouă de sate”, arăta istoricul Nicolae Iorga.
Pe lângă posesiunile confirmate prin actele regale, pentru participările militare și serviciile aduse regalității, familia cnezială a obținut și înnobilarea. Procesul a însemnat maghiarizarea acesteia, la fel cum s-a întâmplat și în cazul altor familii românești din Țara Hațegului.
„Încadrarea în «legea regatului» a celor pășiți pe calea înnobilării a cunoscut aspecte noi spre finele veacului XV și în cel următor, când cei mai mulți au renunțat la limba și credința strămoșească și nu au mai acționat în nici o împrejurare în numele neamului lor, pentru a-și păstra și consolida statutul nobilității. Această trecere treptată de la calitatea de cnezi români la calitatea de nobili s-a produs pe parcursul a peste un secol și jumătate în Țara Hațegului”, arătau istoricii Adrian Andrei Rusu și Ioan Aurel Pop, într-un studio publicat în 1984.
Aurul verde din Retezat
În secolul al XIX-lea, familia Kendeffy a început primele mari exploatări forestiere în Retezat. În jurul anului 1880, la muncile forestiere lucrau români, dar și italieni aduși din provincia Udine.
În Retezat se practica în acei ani plutăritul pe Lăpuşnicul Mare, Lăpuşnicul Mic şi ulterior pe Râul Şes. La începutul secolului XX, existau baraje pentru acumularea apei la Rotunda, Drăgşanu, Branu şi pe Râul Şes, iar la Brazi exista o ,,greblă” (stăvilar) pentru prinderea lemnului şi la Clopotiva o fabrică de cherestea.
„Trecând prin părţile de munţi numiţi Bănişoara, Părăţele, Muchia lui Dragomir pe o cale de tot bună, am ajuns la ora două în Lunca Negrii, unde are Kendefy un deposit mare de scânduri de fag tăiate într-o moară cu patru fierăstraie, la care lucră în continuu câte 20 de lucrători, Italieni şi români. E demnă de toată lauda arta, cu care au făcut Italienii această moară”, informa în 1887, ziarul Tribuna Poporului.
În Valea Jiului, familia Kendeffy deținea o fabrică de procesare a lemnului, dar și alte afaceri, la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În 1921 geograful Emmanuel de Martonne, aflat în expediţie în Retezat, arăta că în bazinul Râului Şes au rămas mari suprafeţe dezgolite, unde s-a tăiat pădurea, dar nu mai s-a replantat.
Castelul din Țara Hațegului
Cea mai faimoasă reședință a familiei Kendeffy a fost Castelul Sântamaria Orlea (video), aflat în vecinătatea Hațegului. Aici au locuit mai multe generații ale familiei nobiliare și tot aici a fost cazat prințul Rudolf din familia imperială a Austro-Ungariei, care în 1882 a pornit într-o expediţie de o săptămână în Retezat.
Castelul Sântamaria Orlea din Țara Hațegului, ridicat în secolul al XVIII-lea, era împodobit cu numeroase vestigii prețioase provenite din ruinele fostului oraș roman Sarmizegetusa Ulpia Traiana, aflat la circa 20 de kilometri. În apropiere, o biserică medievală din secolul al XIII-lea fusese ctitorită de familia nobiliară (video).
„În odăile castelului se află mai multe pietri romane, cu inscripții aduse de la Sarmizegetusa, partea cea mai mare însă le-a fost dăruit Nicolae Kendeffy în anul 1733 colonelului Arisosti ca să le transporte la Viena. Dar pluta pe care au fost încărcate la Deva s-a scufundat lângă Seghedin, în Mureș, și s-au pierdut toate”, scria dr. Jacob Radu, în „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului” (1913).
După Primul Război Mondial, unii membrii ai familiei Kendeffy au părăsit România, iar prin Reforma agrară din anii ’20, statul român a intrat în posesia unor suprafețe și moșii întinse deținute de familia Kendeffy în Țara Hațegului și Retezat. „Fără excepţie, exproprierea s-a făcut prin acordare de despăgubiri, statul român plătind sume imense”, informa un raport al Curţii de Conturi, din 2013.
După Reforma Agrară, familia Kendeffy a rămas cu peste 10.000 de hectare de terenuri și mai multe proprietăți în acest ținut, printre care castelul din Sântamaria Orlea, însă doar până după Al Doilea Război Mondial, când bunurile au fost naționalizate.
Moștenirea controversată a familiei Kendeffy
Gabor Kendeffy (1875-1962), ultimul urmaș al familiei Kendeffy care a stăpânit castelul din Țara Hațegului, a fost deposedat de avere, odată cu instaurarea regimului comunist. A murit la Hațeg, în 1962, văzându-și castelul în care locuise până 1946 transformat în Întreprindere Agricolă de Stat (I. A. S.).
La începutul anilor ’80, autoritățile locale au reușit renovarea clădii vechi de peste două secole într-un hotel – restaurant, iar vecinătatea ei a funcționat o tabără școlară. După 1990, o serie de presupuși urmaşi ai familiei Kendeffy l-au revendicat.
În 2006 în posesia lui a intrat, în urma unei decizii a instanței, Paul von Darany, un pensionar german cu cetăţenie maghiară, pe care localnici au ajuns să îl cunoască sub numele de „baronul Polco”. Castelul a rămas închis de mai mulți ani.
Tot în 2006, peste 10.000 de hectare din Retezat, stăpânite în trecut de Gabor Kendeffy, au fost retrocedate unor presupuse moștenitoare din familia Kendeffy, însă instanțele au stabilit recent că titlurile de proprietate au fost acordate ilegal de statul român în anii 2000 și le-au anulat.
Magistraţii au stabilit că titlurile de proprietate emise în 2006 pe numele Mariei Kendeffy (decedată în 2016 în Austria) şi a fiicei sale, Elisabeth Pongracz, cetăţene austrice, prin care a fost retrocedată suprafaţa uriaşă din Retezat, au fost nelegale.
Potrivit instanței, presupusele moştenitoare ale fraţilor Ludovic (Lajos) şi Gabor Kendeffy nu puteau solicita şi nu erau îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 3.679 ha şi 9.400 mp., respectiv 6.029 ha si 9.000 mp pe teritoriul comunei Râu de Mori, în cotă de 1/1, deoarece până la sfârşitul anilor ´20, statul român plătise despăgubiri juste foştilor proprietari ai terenurilor, în urma unor acorduri şi a unor procese internaţionale.
Maria Kendeffy, în calitate de noră a lui Gabor Kendeffy, avea nevoie de un certificat de moştenitor sau să fie menţionată în testament pentru a putea primi titlurile de proprietate. Nici fiica ei, Elisabeth Pongracz, nu putea fi îndrepătăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Retezat, ea neavând cetăţenie română în 2005.
Cele două austriece au fost împroprietărite în 2006 inclusiv cu
terenuri din Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, a căror înstrăinare era
interzisă, mai arătau magistrații.
Se încarcă comentariile...
