Sarmizegetusa Regia a devenit un șantier uriaș. Schimbări uimitoare aduse fortăreței după patru decenii

0
0

Sarmizegetusa Regia a intrat în șantier, iar aproape un kilometru de ziduri antice, ce compun fortăreața capitalei dacilor, va trece printr-un amplu proces de restaurare.

Lucrări în Sarmizegetusa Regia. Foto: Alin Țambă
Lucrări în Sarmizegetusa Regia. Foto: Alin Țambă

Cel mai amplu proiect de restaurare derulat în ultimele patru decenii în Sarmizegetusa Regia vizează reabilitarea fortificației capitalei dacilor. Lucrările au demarat în această toamnă, cu decopertarea zonelor unde la începutul anilor ´80 au avut loc amenajări hidrotehnice.

În 1980, amenajările hidrotehnice au vizat colectarea apelor meteorice provenite din scurgeri de suprafaţă, precum şi a apei freatice şi evacuarea acestora în afara incintei cuprinsă de zidurile cetăţii. Au fost realizate mai multe drenuri de captare, proiectate pe un traseu de aproape 800 de metri, însă cu timpul, canalizările s-au degradat sau colmatat.

Lucrările care au loc în prezent vizează refuncționalizarea și îmbunătățirea sistemului de captare a apelor pluviale și a izvoarelor subterane din zona fortificației, spune Alin Țambă, vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara.

„Toate lucrările care au loc la Sarmizegetusa Regia sunt supravegheate atent și în permanență de arheologi care fac parte din colectivul de cercetare a cetăților dacice. Termenul până la care sperăm că va fi finalizată investiția de restaurare a fortificației este luna aprilie a anului 2024”, a declarat Alin Țambă.

Proiectul derulat în următorii doi ani vizează refacerea a aproape un kilometru de ziduri antice.

„Etapele de restaurare includ cercetări arheologice, taluzări şi amenajări ale terenului, refacerea incintei militare şi a porţilor de acces, refacerea şi îmbunătăţirea infrastructurii de vizitare prin introducerea unui traseu nou, amenajarea unui lapidariu şi a unui adăpost pentru vizitatori, precum şi amenajarea finală a sitului prin plantarea de vegetaţie şi finisarea suprafeţelor de teren”, informa Consiliul Judeţean Hunedoara.

Lucrări la Sarmizegetusa Regia. Foto: Alin Țambă
Lucrări la Sarmizegetusa Regia. Foto: Alin Țambă

Investiția este derulată de Institutul Naţional al Patrimoniului, Consiliul Judeţean Hunedoara – administrator al sitului UNESCO, în colaborare cu o fundaţie românească şi un partener norvegian. Lucrările au fost estimate la 2,2 de milioane de euro şi sunt finanţate prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA, al Ministerului Culturii, şi de Consiliul Județean Hunedoara (care contribuie cu 40 la sută din bugetul investiției).

Din cauza condțiilor meteo nefavorabile, în timpul iernii nu se va lucra la zidurile Sarmziegetusei Regia.

Clădită de romani din ruinele cetății dacice

Fortificația Sarmizegetusei Regia a fost ridicată, potrivit istoricilor, cel mai probabil în epoca romană, după demantelarea aproape totală a fortificației dacice. Zidul acesteia se suprapune parțial peste traseul unei fortificații mai vechi și păstrează elemente din cea devastată de romani.

„În zidul fortificației sunt utilizate numeroase spolii: tamburi de coloane (segmentul exterior cuprins între Poarta de est și Poarta de sud), piese din canalele din zona sacră (treptele exterioare incintei cuprinse între Poarta de sud și Poarta de vest, zona de nord aflată în adiacența Porții de est), clavouri de arce sau dale de porți”, arată Studiul istoric-arhitectural de fundamentare a intervențiilor în situl Sarmizegetusei Regia, realizat de arheologi și specialiștii Institutului Național al Patrimoniului.

Fortăreața din Sarmizegetusa Regia. Foto: Alin Țambă
Fortăreața din Sarmizegetusa Regia. Foto: Alin Țambă

Potrivit autorilor studiului, fortificația antică are o suprafață de circa trei hectare (30.157 mp). Dimensiunile maxime sunt de circa 240 metri pe direcție longitudinală și de 155 metri pe direcție transversală, pe segmentul corespunzător direcției definite de Poarta de vest și Poarta de est. Accesul în interiorul fostei fortificații se face prin intermediul a trei deschideri, denumite Poarta de sud, Poarta de est și Poarta de vest.

Urmărind traseul drumului antic, se presupune că Poarta de vest reprezenta accesul principal în fortificație, Poarta de est făcea legătura cu zona sacră, iar Poarta sudică avea un rol secundar. Zidurile fortificației au grosimea cuprinsă între trei și patru metri, iar înălțimea conservată nu depășește 1,2 metri.

„Tehnica de construcție este caracterizată de utilizarea blocurilor de parament simplu așezate, între care a fost așezată umplutura emplectonului. Spre deosebire de zidurile de epocă dacică, paramentele nu au fost legate cu tiranți de lemn”, arată raportul INP.

Fortificația Sarmizegetusei Regia, restaurată în anii ´80

În perioada 1979 – 1982, zonele porților de est și de vest au fost înălțate cu ocazia restaurării, fiind adăugate două asize la Poarta de est și patru asize (inițial cinci rânduri) la Poarta de vest.

„Dintre cele trei porţi ale ansamblului, au fost alese cea de vest şi cea de est deoarece prima marchează accesul în ansamblu, iar cea de-a doua, accesul prin drumul antic pavat către zona sacră. Supraînălţarea s-a realizat pe segmente de circa 10 metri lungime, de o parte şi de alta a fiecăreia dintre cele două porţi. Scopul nu a fost acela al unei reconstrucţii a porţilor – de altfel, imposibilă, având în vedere sărăcia informaţiilor, ci s-a dorit marcarea acestor zone în raport cu întreaga desfăşurare a zidului”, arătau arheologii în studiul INP.

Potrivit arheologilor, lucrările de refacere efectuate la începutul anilor ´80 au dat o cu totul altă înfăţişare porţilor Sarmizegetusei Regia faţă se cea pe care acestea ar fi putut-o avea în Antichitate, şi nu doar prin înălţarea acestora, ci şi prin lungimea şi poziţia lor. După restaurare, defectele realizate în timpul refacerii porţilor din anii 80 vor fi atenuate.

Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță
Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță

„Aceste porţi în forma în care le vedem astăzi sunt rezultatul intervenţiilor majore de restaurare, dar ele trebuie reconfigurate pentru că în momentul de faţă introduc sugestii false, cu privire la ce înseamnă morfologia unor porţi antice. Nu existau asemenea porţi în Antichitate şi nici nu avem analogii în lumea dacică. Propunerea noastră este să înlăturăm adăugirile de zidărie făcute în anii 1980 şi să introducem nişte terminaţii imprecise la porţi, prin terminarea treptată neregulată a zidurilor în dreptul porţilor de trecere”, arăta Ştefan Bâlici, fostul director al Institutului Naţional al Patrimoniului.

La restaurarea precedentă a fortificației Sarmizegetusei Regia, în 1980 au fost folosite, pe lângă blocuri de calcar din porţiunile prăbuşite ale zidului sau recuperate de pe versanţi, și blocuri de calcar de Podeni, care au o duritate mică și o porozitate ridicată, fapt ce a accentuat degradarea lor, cauzată de oameni, natură și de ciclurile repetate de îngheț și dezgheț. Proiectul actual propune ca suprafeţele zidurilor să fie tratate bloc cu bloc, prin lucrări de conservare, curăţare, biocidare, completare şi, local, restaurare.

Zidurile din Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță
Zidurile din Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță

Sarmizegetusa Regia se numără printre cele mai ofertante cetăți dacice din România, în privința descoperirilor arheologice. Capitala dacilor din Munții Șureanu a fost scoasă la iveală la începutul secolului al XIX-lea, în goana localnicilor după comorile antice ascunse printre ruinele și în împrejurimile ei, iar de atunci a reprezentat o resursă inepuizabilă de noutăți arheologice pentru oamenii de știință.

Începând din anii ´50, când au fost dezvelite complet cele mai multe dintre edificiile aflate în „Incinta sacră” din Sarmizegetusa Regia, campaniile arheologice au loc aici aproape în fiecare an.

Hunedoara


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri