Megastructuri dacice descoperite după 2000 de ani, cu tehnologia LiDAR. Unde sunt și ce rol aveau VIDEO

0
Publicat:

Cercetările realizate recent cu ajutorul tehnologiei LiDAR au scos la iveală informații uimitoare despre ținutul cetăților dacice din Hunedoara și despre sistemele militare folosite de daci și romani, în timpul războaielor de la începutul secolului al doilea.

Porțile de Fier ale Transilvaniei. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Porțile de Fier ale Transilvaniei. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Tehnologia modernă de scanare și cartografiere prin satelit (LiDAR) a fost folosită pentru cercetarea unor așezări dacice, iar descoperirile realizate de oamenii de știință sunt uimitoare.

Cetățile dacice și sistemele defensive ale anticilor erau mult mai vaste decât au putut fi identificate până în prezent.

Cetatea dacică Fețele Albe era mult mai veche

Aflată în vecinătatea capitalei dacilor - Sarmizegetusa Regia -, cetatea dacică Fețele Albe (video) a fost descoperită la începutul anilor 1800. Atunci, autoritățile fiscale din Transilvania au cercetat ținutul cetăților dacice, animate de vestea descoperirii unor tezaure antice prețioase de monede de aur.

Campaniile arheologice din perioada 1965 – 1973 au scos la iveală o rămășițele mai multor locuințe și temple, dispuse pe terasele întărite cu ziduri masive de calcar din cetatea dacică Fețele Albe (video). În deceniile următoare, așezarea ascunsă de păduri, la 3 - 4 kilometri de Sarmizegetusa Regia, nu a mai fost cercetată sistematic de arheologi, în schimb a fost scormonită de căutătorii de comori și vizitată de grupuri de pasionați de meditație și de spiritualitate, de drumeți, dar și de amatori de diverse ritualuri.

Oamenii de știință care au studiat-o recent, folosind și tehnologia LIDAR, de scanare și cartografiere laser, au făcut aici o serie de descoperiri uimitoare. Deși se credea că așezarea antică este formată din 20 – 30 de terase, folosirea tehnologiei LIDAR a arătat că Fețele Albe era mult mai întinsă. Cetatea ocupa un munte întreg, acum acoperit complet de pădure și este mai veche decât Sarmizegetusa Regia.

„Modelul digital de teren (DTM) derivat din LiDAR dezvăluie o adevărată surpriză: situl este mult mai larg, ocupând toată latura sudică a dealului, pe doi kilometri, de la pârâul Arsurii până la fortificația de pe Dealul Grădiștii și are aproape 200 de terase, deci de zece ori mai mult încât s-a crezut! Terasele sunt cel mai adesea aliniate (ca „ghirlande”) de-a lungul curbelor de nivel, iar astăzi sunt acoperite în întregime de păduri. Unele sunt în trepte, altele în ciorchine. Pe terase sunt vizibile urme ale numeroaselor construcții cu bază dreptunghiulară sau poligonală/circulară”, arată cercetătorii Aurora Pețan și Valeriu Sîrbu, într-un studiu publicat recent, cu titlul „Revizitând Fețele Albe – un important sit dacic de lângă Sarmizegetusa Regia” (Editura Dacica, 2023).

Cercetarea a scos la iveală și faptul că așezarea de pe Șesul cu Brânză (video) datează, cel mai probabil, de la sfârșitul secolului al doilea î. Hr., fiind astfel mai veche decât Sarmizegetusa Regia, cu cel puțin o generație, și astfel, mai veche epocii regelui Burebista.

Asemănarea dintre cele două centre este izbitoare. Ce pare pentru a le distinge, însă, este cronologia. Având în vedere aceste date, este evident că situl de la Fețele Albe nu mai poate fi considerat un cartier al Sarmizegetusa Regia, ci, cel mai probabil, chiar locul în care ”s-a născut” Sarmizegetusa. Chiar dacă așezarea de pe Dealul Grădiștii a crescut ca dimensiune și importanță, cea de pe Fețele Albe a rămas cu siguranță un loc cu un statut aparte, care avea în centru o zonă sacră și care simboliza începuturile centrului de putere din Munții Șureanu”, arătau cercetătorii.

Cetatea dacică Piatra Roșie era mult mai întinsă

Tehnologia LIDAR folosită recent în cercetările efectuare la cetatea dacică Piatra Roșie (video) au oferit informații importante despre întinderea și rolul pe care cetatea de pe valea Luncanilor îl avea în Antichitate.

Cetatea dacică Piatra Roșie a fost dezvelită la sfârșitul anilor ‘40 de arheologii conduși de Constantin Daicoviciu, iar primele concluzii publicate de istoric arătau că așezarea ar fi avut mai degrabă un caracter militar, având rol de a apăra Sarmizegetusa Regia.

În ultimii ani, a fost cercetată, în premieră, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, de scanare și cartografiere laser. Studiul publicat de Aurora Pețan, cu titlul „Ansamblul terasat fortificat de la Alun - Piatra Roșie” (revista Arheovest, 2021) dezvăluie detalii despre amploarea pe care o avea așezarea în Antichitate.

„Analiza datelor furnizate de măsurătorile topografice și de scanarea LiDAR ne dezvăluie o remarcabilă unitate de concepție în amenajarea acestei porțiuni de deal, care scoate în evidență terasele și lasă în plan secund fortificațiile. Devine astfel evident că platoul și terasele estice aparțin unui singur ansamblu cu suprafața de circa 26.000 metri pătrați, conceput unitar și care se înscrie într-un perimetru regulat, aproape rectangular”, arată arheologul Aurora Pețan, în lucrarea sa.

Studiul mai relevă că așezarea dacică era compusă din cel puțin 13 terase, amenajate prin nivelarea vârfului muntelui, care puteau susține reședințe aristocratice, turnuri, temple, clădiri publice, locuințe sau ateliere. În mijlocul ei, o dolină acoperită în prezent cu bolovani și rămășițe ale construcțiilor antice, ar fi corespondat cu o peșteră greu accesibilă aflată de sub cetate.

Așadar, cetatea dacică de pe dealul Piatra Roșie nu avea doar un rol militar, așa cum au arătat arheologii la mijlocul secolului trecut, ci ar fi fost nucleul unei așezări întinse și bogate a dacilor, ale căror limite și rămășițe au putut fi reperate prin noua tehnologie.

Zona cetăților dacice Costești și Blidaru, apropiate una de cealaltă, a fost, de asemenea, cercetată cu noua tehnologie, iar scanarea a scos la iveală sistemul complex de terase din jurul ruinelor vizibile în prezent, cu ochiul liber pe dealurile de la marginea satului Costești din Hunedoara.

Războaiele daco-romane, decodificate cu tehnologia LiDAR

Un alt studiu cu ajutorul tehnologiei moderne a oferit informații prețioase despre războaiele daco-romane de la începutul secolului al doilea, care au dus la cucerirea de către romani a celor mai bine apărate teritorii din Dacia. Tehnologia LiDAR (light detection and ranging) a fost folosită pentru scanarea şi cartografierea zonelor din vecinătatea Sarmizegetusei Regia, unde au fost descoperite rămăşiţele castrelor romane.

Oamenii de ştiinţă au încercat să afle ce rol au avut bazele militare romane descoperite în împrejurimile Sarmizegetusei Regia şi cum s-a putut apropia armata invadatoare de capitala dacilor, aflată în inima unui ținut în care relieful înconjurător juca un rol important în sistemul defensiv al Daciei.

Fiecare castru roman îşi avea rolul lui într-un sistem ofensiv plănuit pentru asedierea capitalei dacilor, concluzionau, în 2021, Ioana A. Oltean şi Joao Fonte, în lucrarea „Analize GIS şi modele de reţele spaţiale în zonele montane. Războiul antic: cucerirea romană a Daciei”.

„Dacă ipotezele teoretice folosite aici pentru estimarea mişcării solului, a vizibilităţii şi a implicaţiilor privind timpul de călătorie sunt valide, practic toate bazele militare romane confirmate sau suspectate în Munţii Orăştiei, în exteriorul Sarmizegetusei Regia, ar fi fost necesare fie ca parte a schemei de mobilitate sau pentru un război direct împotriva ţintelor strategice. Analiza noastră confirmă că locaţia de la Comărnicelu a avut potenţialul de a acţiona ca un nod de distribuţie şi coordonare a armatei în avansul de la sud-est către Sarmizegetusa Regia. În timp ce situri precum Muncelu sau Comărnicelu s-au bucurat, în general, de poziţii mai bune decât Cornu Pietrii sau Şesului, fiecare şi-a prezentat propriile avantaje, dând pondere interpretării lor asupra funcţionării ca parte a unui sistem strategic, mai degrabă decât în mod izolat. Cercetările noastre indică faptul că distribuţia bazelor armatei romane în peisaj a asigurat o comunicare convenabilă între trupele din zonă, la sol şi vizual”, arată autorii studiului.

Castre romane de marș. Foto: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.
Castre romane de marș. Foto: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

În Munţii Orăştiei, au fost descoperite mai multe „castre de marş”, locuri unde armatele împăratului Traian şi-au aşezat taberele în timpul războaielor daco-romane. Pe crestele şi culmile din împrejurimile capitalei dacilor au fost identificate de-a lungul timpului cel puţin şase castre de marş romane: Vârful lui Pătru, Jigoru Mare, Comărnicel I, Comărnicel II, Comărnicel III şi Muncel. Alte tabere au fost indicate, mai recent, pe dealurile Prisaca, Şesului şi Cornu Pietrii, cu ajutorul tehnologiei LiDAR.

Sarmizegetusa Regia a fost cucerită de romani, potrivit istoricilor, la finalul celui de-al doilea război purtat de împăratul Traian în Dacia (105 – 106).

Cum erau apărate Porțile de Fier ale Transilvaniei

Locul celor mai crâncene bătălii dintre daci și romani a purtat numele Tapae, iar oamenii de știință l-au identificat cu trecătoarea Porțile de Fier ale Transilvaniei (video), aflată în Țara Hațegului,în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la limita județelor Hunedoara și Caraș Severin.

Aici, în anul 87, armata romană condusă de generalul Cornelius Fuscus a fost prinsă într-o ambuscadă și măcelărită de oștile lui Decebal. Generalul roman a fost ucis, iar steagurile și mașinile de luptă ale legiunilor sale au fost capturate de daci și duse în munți.

În anul următor, romanii conduşi de generalul Tettius Iulianus au atacat din nou Dacia şi au fost victorioși la Tapae. Dacii au fost nevoiți să se retragă în munți, fără a mai fi urmăriți de către romani.

Ultima bătălie importantă dintre daci şi romani, purtată la Tapae, a avut loc în anul 101 şi s-a soldat cu înfrângerea dacilor. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii dintre cele două armate, cea romană fiind condusă de înuşi împăratul Traian.

Vestigii arheologice au fost scoase la iveală aici în primii ani ai secolului XX, în timpul lucrărilor la construcția căii ferate Hațeg - Caransebeș.

Alte cercetări, realizate în anii ‘70, au dus la identificarea unor valuri de pământ întinse pe mai mult de doi kilometri şi jumătate, care ar fi avut rolul de a închide principala cale de acces dinspre Dunăre, prin țara Haţegului, spre Sarmizegetusa Regia.

Recent, cercetările cu ajutorul tehnologiei LiDAR au arătat că lungimea fortificațiilor era mult mai mare decât cea stabilită de arheologi în deceniile trecute.

„Analiza noastră arată că sistemul de apărare era mult mai lung și bloca nu doar accesul prin vale, ci și către drumul de creastă, care era protejat astfel pe o lungime de cel puțin 2,8 kilometri. De aici, în prezent, lungimea cunoscută de fortificație are 4,8 kilometri, dar dimensiunea și traseul ei real rămân de stabilit în viitor”, arată studiul „Modelul digital de teren (DTM) derivat din LiDAR, disponibil gratuit, descoperă inima Regatului Dac” (2023, autori Aurora Pețan, Alexandru Hegyi).

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite