Masturbarea în Evul Mediu: bună pentru trup, dăunătoare sufletului. De ce femeile aveau voie să practice sexul solitar

0
0

Evul Mediu nu a fost o epocă a libertăţilor sexuale, iar în goana comunităţilor pentru a-i depista şi pedepsi pe cei consideraţi păcătoşi, masturbarea nu putea trece ca un lucru adecvat. Unele mărturii din secolele trecute arătau însă că, în unele cazuri, plăcerile sexuale auto-provocate erau tratate cu indulgenţă şi considerate benefice pentru sănătate, în special în cazul femeilor.

Masturbarea era considerată un mare păcat în secolele Evului Mediu. Detalii despre modul negativ în care era privită, de unii dintre clerici, erau oferite, la începutul secolului al XII-lea, de arhidiaconul Gerald de Wales, un autor medieval de limbă latină.

El relata despre un călugăr tânăr care fusese atacat de un demon şi ori de câte ori, monahul se prosterna în rugăciune, „duhul rău se apropia de el, îi punea punea pe organele genitale şi nu se oprea din frecarea trupului său până când călugărul devenea atât de agitat încât avea erecţii”, scria Gerald de Wales. În afara acestor apucături, puse pe seama influenţei duhurilor necurate, tânărul monah avea un comportament exemplar, însă episcopul din Le Mans (1096 - 1125) a considerat că acesta nu mai putea fi considerat virgin, din moment ce trupul său fusese „pângărit prin masturbare” şi s-a lăsat ispitit de diavol să comită „un act ruşinos de curvie”, afirma Gerald de Wales, potrivit site-ului de istorie notchesblog.com.

Iertată după zile de post

În secolul al XII-lea, teologul Pierre de Poitiers a condamnat masturbarea ca fiind un act monstruos, deoarece combina rolurile de bărbat activ şi femeie pasivă într-o singură persoană, a hermafroditului. Canoanele vremii identificau masturbarea ca păcat şi impuneau penitenţe drastice asupra celor prinşi în fapt: cele mai multe însemnau un post de 30 de zile sau chiar de până la doi ani necesar iertării. Unele mărturii istorice arătau că „păcatul masturbării” era prea grav pentru a fi tratat de un preot, astfel încât cei care îl comiteau urmau să fie pedepsiţi de episcopi. Deşi în unele canoane masturbarea se afla în fruntea păcatelor şi era pedepsită cu severitate, în cazul laicilor, al tinerilor, al celor fără soţii sau al celor refuzaţi de soţii, „păcatul” era tratat cu îngăduinţă.

Bună pentru trup, rea pentru suflet
Unii autori din Evul Mediu susţineau că relaţiile sexuale erau necesare pentru sănătate. Conform teoriei medievale, atât bărbaţii, cât şi femeile, eliminau lichid seminal în timpul orgasmelor. Aceeaşi teorie prezentată de unii dintre istorici arăta că lichidul seminal era necesar pentru concepţie, dar dacă era lăsat să crească în interiorul corpului putea cauza boli grave sau chiar moartea. Astfel, pentru a evita consecinţele lipsei relaţiilor sexuale, unii dintre medicii Evului Mediu au recomandat, chiar dacă nu explicit în scrieri, stimularea sexuală a organelor genitale ca o formă de medicină preventivă, în special celor care nu aveau parteneri.

„Tratamentul” era potrivit, informează site-ul de istorie notches.com, pentru femeile care sufereau de sufocarea uterului, ca urmare a reţinerii seminţelor. În astfel de cazuri, căsătoria era cea mai indicată soluţie medicală, dar dacă o femeie nu se putea căsători şi se considera că viaţa ei se află în pericol, iar masajul genital ar putea fi singura soluţie de salvare, masturbarea nu mai era considerată un păcat, potrivit site-ului de istorie notchesblog.com. O astfel de femeie, scria John de Gaddesden, un medic din secolul al XIII, sputea încerca să se vindece prin exerciţii, călătorii şi medicaţie. Dar dacă se afla în pragul leşinului, moaşa trebui să îi introducă un deget uns cu ulei de crin, dafin sau nard (plantă aromatică, tămăduitoare) în pântecele ei şi să îl mişte viguros.

Şi alţi autori medievali împărtăşeau părerea medicului englez. Albertus Friar, un călugăr dominican din secolul al XIII-lea, argumenta că anumite femei aveau nevoie să îşi folosească degetele sau alte instrumente cu care îşi păuteau stimula organele genitale, pentru a-şi deschide canalele şi a elimina căldura şi lichidul seminal.

Albertus afirma că această acţiune nu doar rezolva problemele de sănătate ale femeilor, dar le reduceau dorinţa pentru relaţii sexuale, căci pântecele lor se răceau şi deveneau mai curate. Călugărul adăuga că masturbarea femeilor nu era neapărat un păcat, însă în cazul bărbaţilor lichidul seminal eliminat prin masturbare putea fi privit ca un sacrificiu adus Diavolului. Alţi autori din lumea medicală a Evul Mediu afirmau că bărbaţii puteau experimenta poluţii nocturne involuntare, fără a avea gânduri sau fapte necurate. Prin urmare, îşi puteaau echilibra lichidul fără a păcătui, informează notchesblog.com.

Alte motive pentru care masturbarea era îngăduită femeilor din Evul Mediu se refereau la faptul că, în timp ce bărbaţii puteau beneficia de serviciile sexuale ale unor prostituate, femeile nu aveau astfel de opţiuni.

Strămoşii noştri blamau sexul solitar
Pravilele din trecutul românilor ofereau informaţii despre modul cum puteau fi pedepsiţi cei care erau prinşi în timp ce se masturbau, atât femei, cât şi bărbaţi. Una dintre primele astfel de cărţi de învăţătură datează din anul 1646, din vremea voievodului Vasile Lupu, al Moldovei. În pravilele sale, cei care îşi provocau plăceri sexuale erau numiţi sodomleni. „Sodomlean să cheamă încă şi cela ce cu mâna sa face vărsare; iară de-l va vedea cineva şi de-l va prinde, nu să va certa cu moarte, iară cum va fi voia giudeţului”, arăta documentul din secolul al XVII-lea. Şi femeile erau pedepsite pentru relaţii considerate imorale. „Orcare muiare va meşterşugui de va mearge la altă muiare ca un bărbat cu cinii ca acelea cum am descris şi mai sus, şi frecându-să eale acolo, de va arunca sămânţă una la alaltă, ce să dzice de vor face acel lucru desăvârşit să să stâmpere de poftă, atunce pre amândoo să le omoară; iară de nu vor face lucrul deplin, să vor certa mai uşor după voia giudeţului. De să vor afla frecându-să doo mueri una pre alta, însă fără nice de o cinie, pănă când să vor slobodzi amândoo, să vor certa şi aceastea după voia giudeţului”, arătau pravilele lui Vasile Lupu.

Instrumentele pe care femeile le-ar fi folosit pentru satisfacerea unor pofte sexuale erau motive de divorţ. „Împarte-se (divorţează) muierea de bărbat, când va face muierea cinie sau niscare meşteşuguri să se poate freca să se verse sămânţa, să se poată astâmpăra de poftă, că se zice , cu cinie de lemn sau de her sau de sticlă, sau de pânză sau fiece alta, să fie lucru ales de acea treabă”, informa o pravilă din Muntenia secolului al XVI-lea, citată în volumul Medicina şi Farmacia în trecutul românesc, din 1936, redactată de dr. Pompei Samarian.


Vă recomandăm şi:

Ciudăţeniile strămoşilor noştri, relatate de turci: „Femeile uşuratice prinse sunt duse pe o insulă şi lăsate dezbrăcate, încât mor din pricina ţânţarilor”

Strămoşii noştri aveau voievozi cumpliţi, femeile le erau frumoase, dar multe dintre ele uşuratice, iar „ghiaurii” erau răi din fire. Sunt câteva dintre descrierile pe care cronicarii turci din secolele trecute le ofereau locuitorilor Moldovei, Munteniei şi Transilvaniei. Mărturii istoricilor otomani din anii Evului Mediu prezintă detalii inedite despre viaţa strămoşilor noştri.

Sfaturile date „falselor fecioare” din Evul Mediu: cea mai simplă metodă prin care femeile ascundeau pierderea virginităţii

Numeroase scrieri din Evul Mediu arată cât de preţuită era virginitatea femeilor în secolele trecute, dar şi cum, o dată pierdută, acestea încercau să ascundă soţilor lor faptul că nu mai erau fecioare. O serie de reţete ciudate erau folosite de femei în dorinţa de a-şi masca pierderea virginităţii.

Reţeta ideală pentru pofta de sex şi vigoarea bărbaţilor din Evul Mediu. Ce alimente banale formau atunci „viagra“

Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.

Reţete pentru refacerea virginităţii şi orgasme fără sfârşit. Secretele contesei care a revoluţionat viaţa sexuală în Evul Mediu

Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.

Credinţe despre viaţa sexuală în Evul Mediu: de ce femeia trebuia să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual

Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.

Mai multe - Hunedoara

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite