Gialacuta, satul uitat de lume în care cinci bătrâni îşi plâng biserica mistuită. Oamenii uită de necazuri doar în cimitir
0
Un tărâm al tristeţii, în care mai trăiesc cinci bătrâni aproape neputincioşi, a rămas izolat la poalele Munţilor Metaliferi. Cei câţiva oameni din Gialacuta vorbesc cu amărăciune despre biserica mistuită de flăcări în urmă cu cinci ani, cea mai dragă amintire a satului lor. Doar Sărbătoarea Paştelui, pentru care se pregătesc din timp, le mai alină suferinţa.
Gialacuta, satul aproape pustiu de la poalele Munţilor Metaliferi pare să îşi trăiască ultimii ani din existenţa sa de peste trei secole. A devenit, în ultimii ani, un tărâm al tristeţii, după cum îl numesc cei cinci bătrâni care îi mai poartă de grijă. Soarta aşezării aflată la circa 30 de kilometri de municipiul Deva a fost pecetluită, povestesc oamenii, în urmă cu cinci ani. Atunci, biserica veche de trei secole de pe deal a ars sub privirile neputincioase ale sătenilor.
Un incendiu de vegetaţie pornit dinspre pădurea care înconjuară locul s-a întins peste cimitirul bisericii şi apoi peste lăcaş, fără ca nimeni să-l mai poată opri în timp util. „Niciunul dintre noi nu a avut puterea să stingă flăcările. Biserica ardea, iar noi priveam spre dealul acoperit de fumul gros şi plângeam. A mistuit-o cu totul”, îşi amintea Ana Rusu, bătrâna de aproape 90 de ani, care locuieşte într-o căsuţă, la poalele cimitirului.
Cimitirul îngrijit pentru slujba de Paşte
La cinci ani de la evenimentul care le-a adus suferinţă bătrânilor din Gialacuta, cenuşa acoperă încă ruinele din moloz ale vechii biserici. În jurul rămăşiţelor ei au crescut însă arbuşti şi pomi care o acoperă şi o ascund cu o perdea de vegetaţie. Oamenii din sat nu mai îndrăznesc să calce pe locul vechi de rugăciune. Nu au luat niciun cui dintre ruinele aşezării mistuite. În schimb, cu două săptămâni înainte de Paşte, cei câţiva săteni urcă pe cărarea spre cimitir pentru a-l îngriji.
Loghin Topor are în grijă cimitirul din Gialacuta
„Punem flori pe morminte, le curăţăm de buruieni şi le văruim unde este nevoie. Apoi îl îşteptăm pe preot să vină de Paşte la slujbă, să aducă alte cununi colorate pe care la aşezăm pe morminte. Paosul (parastasul) de Paşte este una dintre puţinele bucurii pe care le mai avem aici, în acest loc uitat de lume”, spune Loghin Topor, un sătean de 70 de an, venit să aibă grijă de cimitir.
În cimitirul de pe deal, care îşi schimbă înfăţişarea o dată cu îngrijirea de primăvară, sunt peste 100 de morminte, unele vechi de peste un secol. La poalele lui, în jurul casei Anei Rusu cel puţin zece alte gospodării au rămas părăsite. Iedera s-a ridicat peste zidurile lor, iar furtunile le-au distrus ferestrele şi acoperişurile. Unele dintre clădiri au rămas părăsite de mai mult de două decenii, după ce familiile care au trăit aici au plecat să muncească în Deva, Brad sau în Occident şi nu s-au mai întors. Nici satele din vecinătatea Gialacutei, străbătute de drumul de pământ, nu oferă peisaje diferite. „Toate aşezările din zonă s-au depopulat, din cauza drumului mai greu accesibil, a sărăciei care i-a îndemnat pe tineri să plece. Au rămas sate cu 15 – 20 de oameni, însă Gialacuta e cea mai năpăstuită dintre ele”, spune Marin, un alt om al locului, care la rândul lui, îşi arată amărăciunea faţă de deastrul care a dus la mistuirea bisericii.
Vă recomandăm şi:
Povestea satului Alun, clădit la marginea carierei de marmură şi abandonat aproape în totalitate, a dat naştere unei iniţiative neobişnuite: mai mulţi tineri vor să cumpere casele părăsite, unele vechi de mai multe decenii, pentru a readuce la viaţă aşezarea din Ţinutul Pădurenilor.
Aproape 100 de biserici vechi de lemn, multe dintre ele aflate pe lista monumentelor de patrimoniu, s-au şubrezit cu trecerea timpului, iar degradarea accentuată le-a adus pe câteva în pragul ruinării. Bisericile se află în mijlocul unor comunităţi restrânse şi izolate, care nu au posibilitatea de a salva aceste bijuterii arhitectonice ale satelor.
Un drum judeţean spre cetatea dacică Piatra Roşie, monument UNESCO, devenit aproape inaccesibil în ultimele săptămâni din cauza gheţii şi a gropilor, a fost curăţat şi reparat de localnici şi de angajaţii unei pensiuni, care au renunţat să aştepte intervenţia Consiliul Judeţean Hunedoara la solicitările de a interveni în sprijinul lor.
Se încarcă comentariile...
