Fotografii document din Sarmizegetusa anilor ´80. Heliportul lui Ceauşescu şi fetele la plajă FOTO
0
Imagini document realizate înainte de 1990 în Sarmizegetusa Regia au fost păstrate de Cornelius Ionescu, un oaspete obişnuit al cetăţii dacice din acei ani.
Cornelius Ionescu a păstrat în arhivele sale o mulţime de fotografii rare realizate în Sarmizegetusa Regia înainte de 1990. Imaginile de colecţie, publicate pe pagina sa de Facebook şi pe blogul corneliusionescu.wordpress.com oferă, alături de mărturiile care le însoţesc, informaţii mai puţin ştiute despre trecutul cetăţii dacice.
GALERIE FOTO CU SARMIZEGETUSA REGIA
A doua cădere a Sarmizegetusei Regia. De ce s-a degradat rapid cel mai valoros sit antic din România
Cea mai veche dintre fotografii datează din 1962 şi are o poveste aparte.
Sarmizegetusa Regia în vremea lui Daicoviciu
Cornelius Ionescu a relatat despre întâlnirea neobişnuită cu echipa de arheologi condusă de Constantin Daicoviciu, în cetatea dacică. Până în apropiere de Sarmizegetusa Regia, în acei ani circula un trenuleţ pe o cale ferată forestieră, pe care se transportau, de obicei, buştenii proveniţi din exploatările forestiere spre fabrica de cherestea din Orăştie.
„La Cetate (fochistul) a oprit special în locul unde se făcea cărarea, pe care ne-a şi arătat-o. I-am mulţumit şi ne-am pus pe urcat, cam trei sferturi de oră cu samarele noastre. Poteca era abruptă, pe lângă un izvor, treceam pe lângă bucăţi de pietre fasonate şi fragmente de coloane. Toate bune dar de sus au început să cadă alte pietre, aruncate cu intenţie de apărătorii cetăţii pesemne. Am ţipat să înceteze, până la urmă ne-au auzit şi am putut urca. Pietre fasonate de daci, refolosite de romani şi în sfârşit aruncate pe apa Godeanului de trupa de soldaţi bucureşteni condusă într-o veşnică veselie bahică de către marele academician, tovarăşul Constantin Daicoviciu şi de către ciracii săi. Totul se petrecea fără fotografii, fără caiet de săpături, doar cu sticla în mână”, scria Cornelius Ionescu, pe blogul său.
Fotografie realizată în 1962, pe ascuns, de Cornelius Ionescu
„De trei ori am vrut să punem cortul undeva mai la adăpost, de trei ori tovarăşul, bălăbănindu-se ne-a arătat alt loc. Cu mare fereală am reuşit să facem câteva fotografii, în care am reuşit să prindem pe cei care aruncau pământul de pe terasa a XI-a, de lângă sanctuarele mici dreptunghiulare, cu un vagonet, în stânga turnului pentagonal. Cui îi păsa că se îngroapă un zid de susţinere, ce nu va mai fi dezvelit poate nici peste o sută de ani. Nu se cernea nimic, totul se arunca, să se ajungă la “nivelul de călcare dacic”, care doar acesta conta pentru marele academician. În multe locuri s-a trecut cu mult sub acest nivel de călcare, fără măcar să-l observe careva. Ani de zile am trecut pe acolo şi am admirat furia arheolgică ce a cuprins locurile. Se săpau zidurile şi sub temelii, se dărâmau, se propteau, alunecau, ca într-un târziu să înceapă chiar să le betoneze. Îmi venea să nu mai trec niciodată pe aici. Dar am mai trecut”, scrie Cornelius Ionescu, pe blogul său.
La plajă în Sarmizegetusa Regia. Foto: Cornelius Ionescu
Heliport pentru Ceauşescu
Două decenii mai târziu, la începutul anilor ´80, Sarmizegetusa Regia a trecut din nou prin transformări ample. A intrat într-un proces de „înfrumuseţare“, motivat de celebrarea a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub conducerea lui Burebista“, dar şi de vizita anunţată a lui Nicolae Ceauşescu. Potrivit autorului imaginilor, până la urmă Ceauşescu nu a mai ajuns în Sarmizegetusa Regia, deşi autorităţile locale intenţionau să amenajeze un heliport pentru ca fostul preşedinte al României să poată ateriza chiar în incinta sacră a capitalei dacilor. În locul nde urma să fie construită pista de aterizare se afla o cabană folosită de arheologi. „Cabana, ulterior depozit, parcă botezată LILI, nu ştiu în cinstea cărei zeităţi sau somităţi, a fost demolată pentru a face loc heliportului lui Ceauşescu”, arată Cornelius Ionescu.
Sarmizegetusa Regia. Foto: Cornelius Ionescu
Specialiştii de la Muzeul din Deva, arheologi şi restauratori, dar şi arhitecţi şi ingineri de la Institutul de Proiectări Hunedoara au luat parte la transformarea Samizegetusei Regia. Proiectul s-a derulat în perioada 1980-1981 şi a fost stopat din lipsa fondurilor, dar şi din cauza renunţării la soluţiile găsite la acea vreme pentru valorificarea sitului. În cei aproape doi ani de lucrări, restauratorii au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu replici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare. Întreaga Sarmizegetusa Regia se transformase în acei ani într-un şantier, ocupat de betoane, o arată imaginile realizate de Cornelius Ionescu. O parte dintre ele au fost înlăturate în anii 2000, iar altele vor fi scoase, odată cu viitoarele proiecte de reabilitare.
Autorul a surprins şi scene aparte: studentele venite la plajă şi pe paznicul cetăţii, Vasile Floran, îmbrăcat în costum populat.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat
Se încarcă comentariile...
