Stan Truică - profesorul care îi ajută pe tineri să descifreze tainele muzicii

Giurgiuveanul a cântat în diferite orchestre şi a predat lecţii de trompetă

Şcolit în ţară însă desăvârşit în Occident, profesorul Stan Truică încearcă să imprime dragostea pentru muzică tinerilor care frecventează cercul “vocal-instrumental” din cadrul “Palatului Copiilor” Giurgiu. În paralel, giurgiuveanul face parte şi din orchestra de suflători “Valahia” aparţinând Centrului Cultural “Ion Vinea”.

Stan Truică afirmă că tatăl său a fost cel care l-a direcţionat către muzică şi că în familie a existat un unchi care a cântat la fligorn. “Nu pot să spun că mi-a plăcut de la început. Aveam 11 ani când am fost dus la Şcoala de Muzică şi nu ştiam ce instrument să aleg. Ca să nu îl supăr pe tata am intrat în prima cameră ieşită în cale. Era secţia de trompetă” povesteşte Stan Truică.
Giurgiuveanul a prins drag de trompetă, dovedind calităţi uluitoare pentru un începător. A decis să urmeze un liceu de specialitate şi cum în Giurgiu nu exista aşa ceva familia l-a susţinut şi la trimis la Piteşti. După liceu a urmat armata, la Mangalia. “Am fost repartizat la marina militară, fiind cooptat în fanfara «Albatrosul»” spune acesta.
Mutarea teatrului de revistă “Ion Vasilescu” de la Bucureşti la Giurgiu a reprezentat marea şansă de afirmare a lui Stan Truică. Acesta spune că era hotărât să renunţe la muzică şi să se ocupe de altceva. “M-am angajat la teatru în anul 1982. Am făcut parte trei ani de zile din orchestra Big Band, cântând la trompetă” povesteşte profesorul de muzică.

A cântat trei ani în RDG
În anul 1985, teatrul a trecut la autofinanţare, instrumentiştii primind din ce în ce mai puţini bani. Giurgiuveanul a renunţat la Big Band şi s-a prezentat la un concurs destinat instrumentiştilor care doreau să lucreze în RDG, fiind selectat pentru angajare. “Est-germanii importau masiv instrumentişti din Europa de Est. Aveau foarte multe orchestre şi puţini oameni care să se ocupe de acest lucru” spune Stan Truică. Ajuns în RDG, a fost repartizat în localitatea balneo-climaterică Bad Elster. “Am ajuns într-o orcherstră de 40 de persoane. Cântam operă, operetă, muzică de film şi muzică simfonică sau muzică de promenadă foarte gustată de turişti” menţionează Truică.
Luat în vizor de Securitate pentru că a refuzat să ofere informaţii despre românii sau bulgarii din Bad Elster, instrumentistul a reuşit să ajungă în RFG şi să ceară azil politic. “M-am stabilit în Berlinul de Vest doar cu hainele de pe mine. Maşina şi trompeta le-am lăsat în Ungaria şi nu am reuşit să le recuperez” povesteşte acesta.
Revenit în ţară după căderea comunismului, s-a căsătorit şi a decis să urmeze o facultate de profil. S-a titularizat la Şcoala de Muzică acolo unde a predat trompeta până în 2009, de anul trecut mutându-se la Palatul Copiilor. 

NĂSCUT: 20 noiembrie 1959, Giurgiu
STUDII: Universitatea Naţională de Muzică, Facultatea de Interpretare Instrumentală din Bucureşti
FAMILIE: Căsătorit, are două fete Alexandra (16 ani) şi Ştefania (12 ani).

CE-I PLACE: În afara marii pasiuni pentru trompetă, Stan Truică se declară şi un împătimit al reţetelor culinare. “Îmi plac provocările gastronomice, de aceea mă simt foarte bine în bucătărie. De obicei experimentez, preparând mâncăruri specifice altor popoare” afirmă giurgiuveanul care adoră să călătorească împreună cu familia.
CE NU-I PLACE: “Nu îmi place lipsa de bun simţ, tot mai acută în zilele noastre. Mă refer la lipsa de bun simţ din toate domeniile: de la lipsa de bun simţ în muncă până la lipsa de bun simţ în traffic şi în relaţiile cu vecinii sau colegii” declară profesorul giurgiuvean care se mai declară deranjat de servilism şi lipsa de sinceritate.


ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Aveţi două fete. V-au moştenit talentul muzical?
Da. Ambele fete au fost atrase de muzică încă de mici fără ca eu să le oblig în vreun fel. Cea mare, Alexandra, a studiat cornul, urmând în prezent liceul de muzică “Dinu Lipatti”. Ştefania în schimb, fata cea mică, studiază pianul şi trompeta însă este mult mai interesată de pictură.

Ce credeţi că lipseşte sistemului educaţional românesc?
Muzica, fie ea vocală sau instrumentală, îi ajută pe cei tineri în primul rând să socializeze. De asemenea, această artă lucrează foarte mult cu stările emoţionale. Înlănţuirea dintre text şi muzică trezeşte multora sentimente despre a căror existenţă aceştia nici măcar nu aveau habar.