Iuliana Grigore, profesoară de limba rromani: „Elevul trebuie văzut ca un întreg, cu defecte şi calităţi“
0
Unul dintre marile minusuri ale învăţământului românesc este programa încărcată cu materii care nu se pliază nici pe înclinaţiile elevilor, nici pe cerinţele meseriilor de viitor.
Iuliana Grigore (39 de ani) este profesoară de limba rromani la Şcoala Gimnazială „Mircea cel Bătrân“ din Giurgiu şi studentă, anul II, la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia rromani-latină. Ea spune că învăţământul actual are o serie de neajunsuri, cea mai mare problemă fiind programa foarte încărcată şi materiile cu informaţii inutile pentru elevi.
Dascălul crede că elevul ar trebui să fie în centrul atenţiei, iar pregătirea acestuia pentru viaţă ar trebui să fie adaptată cerinţelor actuale de pe piaţa muncii. Totodată, Iuliana Grigore vorbeşte şi despre provocările de zi cu zi, mai ales că predă într-o comunitate vulnerabilă. Sunt copii care nu au haine, rechizite, încălţăminte, iar aceste greutăţi trebuie depăşite făcând eforturi împreună. Pentru Iuliana nu există nu se poate, la fel îi învaţă şi pe elevi, atunci când mulţi dintre ei spun că tot „ca nişte ţigani sunt văzuţi în societate“, indiferent ce ar face.
„Weekend Adevărul“: Când aţi ştiut că veţi îmbrăţişa această meserie şi de ce?
Iuliana Grigore: Am cochetat cu învăţământul încă din ultimul an de liceu, îmi doream să predau pentru că am avut întotdeauna o mare dorinţă pentru a învăţa copiii. Am început să lucrez ca economist, pentru a-mi putea plăti studiile superioare. Din păcate, atunci, o conjunctură nefavorabilă m-a făcut să nu termin decât doi ani de facultate. În urmă cu doi ani, ca prin noroc, a trebuit să iau o decizie, pentru că la şcoala în care predau nu exista profesor de limba rromani.
Soţul meu, preşedinte al Asociaţiei Partida Romilor Pro-Europa Giurgiu, a insistat să merg în zona de predare a limbii rromani, eu fiind singura care, în acel moment, putea să ocupe ca suplinitor necalificat catedra de limba rromani şi istoria şi tradiţiile rromilor. În acel moment am simţit că vreau să rămân alături de copii şi în ei am găsit motivaţia de a mă înscrie la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine. Cu greu mă descurc, dar niciodată nu am spus că nu mai pot. Elevii şi copilul meu sunt motivele pentru care nu voi renunţa la această meserie.
Soţul Iulianei, preşedinte al Asociaţiei Partida Romilor Pro-Europa Giurgiu, se implică în educaţia copiilor din medii vulnerabile FOTO Arh.pers.I.G.
Ce înseamnă pentru un dascăl pasionat viaţa la catedră?
Răbdarea este un punct-forte ce îmi aparţine care, alături de corectitudine, oferă o personalitate potrivită domeniului educaţional. Fiecare zi este o provocare, lucrul cu elevii, mai ales proveniţi din grupuri vulnerabile, nu este uşor. Unul nu are hăinuţe, altul nu are pix, celălalt nu a putut veni la şcoală că nu are ce încălţa, alţii sunt crescuţi doar de bunici, părinţii acestora fiind plecaţi în străinătate, sau făcând parte din familii monoparentale, aflate la limita subzistenţei. Cu toate acestea, trebuie să găseşti forţa interioară să le zâmbeşti, să-i faci să se simtă utili, să le oferi cumva o a doua casă, în care lucrurile să fie normale.
Tradiţiile vetuste, una dintre cauzele abandonului şcolar
Cum vă implicaţi pentru a-i aduce la şcoală pe elevii care au abandonat, din diferite motive?
Abandonul şcolar reprezintă o temă de actualitate, este prezent şi în unitatea de învăţământ în care predau. Pricipalele cauze care duc la acest fenomen sunt cauzele psihologice şi cele sociale. În prima situaţie, acestea ţin de personalitatea elevului: lipsă de interes, motivaţie şcolară scăzută, încredere scăzută în educaţia şcolară, anxietate, imagine de sine negativă, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate, oboseală, refuzul de a face ce vor alţii (presiunea exercitată de adulţi).
Iuliana Grigore, alături de elevii săi FOTO Arh.pers.I.G.
Cauzele sociale ţin de familie şi de condiţiile socio-economice ale acesteia. Astfel sărăcia, părinţii foarte ocupaţi, cei neglijenţi sau indiferenţi sau cei plecaţi în străinătate pot duce la abandon şcolar. În fiecare an încercăm să îi sprijinim, donându-le ghiozdane complet echipate, căutăm să fim cât mai prezenţi în comunitate, prezentându-le modele bune de urmat şi de bune practici. Un rol esenţial aici îl are familia, precum şi mediatorul şcolar, care ar trebui să fie prezent în şcoli, tocmai pentru a evita sau a diminua apariţia abandonului scolar. Nu în ultimul rând, să vorbim şi de tradiţii şi de obiceiuri vetuste, unul dintre acestea fiind căsătoriile timpurii.
Care ar fi reţeta succesului în învăţământ, cum ar trebui să se plieze dascălul pe nevoile copiilor?
Una dintre problemele majore ale învăţământului românesc este incompatibilitatea cu nevoile elevilor de zi cu zi: programa foarte încărcată, materii cu informaţii inutile, un orar prea dens, care nu are legătură cu viitorul elevilor, rămânând cumva învăţământul demn de o altă epocă. Lipsa educaţiei bazate pe calităţi şi talente generează de multe ori frustrări şi complexe, atât în rândul elevilor, cât şi al părinţilor. Imaginaţi-vă un copil genial, care cântă la pian Beethoven fără partitură, care are numai note de 2 la chimie sau fizică, dar aceste materii de studiu sunt obligatorii.
Un învăţământ adecvat realităţilor contemporane, în care elevul trebuie să devină util pe piaţa muncii, are nevoie de dascăli dedicaţi, adaptaţi anului 2022, cu temeinice cunoştinţe de IT şi care să înţeleagă importanţa construirii personalităţii, dar şi caracterului unui elev. Educaţia nu trebuie să se bazeze doar pe note şi pe calificative. Elevul trebuie văzut ca un întreg, cu aptitudini, calităţi, defecte, cu zile proaste sau cu supărări.
Creşterea încrederii în sine, o provocare
Cum sunt copiii pe care îi instruiţi, cum aţi reuşit să ajungeţi la sufletul lor?
Din prima zi în care am ajuns în mijlocul lor şi mi-au spus: „Doamna, ce dragă ne sunteţi!“. M-au făcut să îmi deschid inima către ei necondiţionat. Îi tratez ca pe copiii mei şi îmi doresc să aibă acces la o educaţie de calitate, care să îi ajute să depăşească orice obstacole, atât de natură socială, cât şi pe cele de natură discriminatorie. Din păcate, sunt încă lucruri prezente în şcoala românească, atât la nivel de bullying al elevilor, cât şi al lipsei de respect al profesorilor. Cel mai dificil lucru este să le cresc stima de sine, pentru că de fiecare dată îmi spun „Orice am face, doamna, tot ţigani proşti ne zic cei din jurul nostru“. Atunci este foarte greu să le dai încrederea că da, şi ei pot, lucru care la mine s-a transformat în slogan: „Da, şi eu pot! Da, şi ei au dreptul la educaţie!“.
Iuliana, în mijlocul elevilor săi FOTO Arh.pers.I.G
Ce metode inedite de predare abordaţi şi cum au fost acestea primite de copii?
Una dintre ele este folosirea tehnicilor audiovizuale, adaptate pe noile tehnologii: smartphone, tablete, table inteligente, participarea interactivă a copilului, crearea de competiţie, prin jocuri şi concursuri, având ca teme lecţiile predate. Pun accent pe stârnirea interesului elevului prin povestiri şi elemente de educaţie nonformală, inclusiv invitarea unor persoane care au legătură cu materia predată.
Ce înseamnă pentru un dascăl să aibă o mentalitate deschisă?
Mentalitatea deschisă este mentalitatea anului 2022 şi despre ea a vorbit şi Mike Merchant, consultant senior pentru Institutul Arbinger, într-un seminar marca SuperTeach dedicat profesorilor care caută modalităţi de conectare la copiii digitali. Surpriza este, însă, că şi copiii digitali sunt tot copii şi au un talent extraordinar de a-ţi simţi modalitatea în care te raportezi la ei. De fapt, aici este şi cheia unei relaţii de succes profesor-elevi, părinte-copil sau chiar manager-angajaţi, a explicat Mike Merchant la seminarul online la care au participat aproape 80 de profesori din întreaga ţară.
Cum vă vedeţi în viitor, ca profesor?
Visez să devin un profesor de succes deoarece consider că am calităţile necesare pentru a continua practicarea acestei meserii. Calităţile cele mai importante sunt: răbdarea, corectitudinea, amabilitatea şi experienţa în domeniul educaţional.
Educaţia nu trebuie să se bazeze doar pe note şi pe calificative. Elevul trebuie văzut ca un întreg, cu aptitudini, calităţi, defecte, cu zile proaste sau cu supărări.
Se încarcă comentariile...
