Ioan Gheorghe, veteran de război: “Am ţinut la ţara asta şi am fost gata să mă jertfesc pentru ea. Nu credeam că peste ani vom ajunge atât de jos”

A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial de partea nemţilor, dar a refuzat să mai facă acest lucru când a aflat că România a întors armele. Numit trădător de foştii camarazi, a fost închis în trei lagăre. Eliberat de sovietici, a fugit de aceştia pentru a nu fi trimis la reeducare în Siberia. Torturat sistematic de Securitate, a sperat tot timpul că lucrurile se vor schimba, dar s-a înşelat.

Ajuns la aproape 91 de ani, Ioan Gheorghe, unul dintre ultimii giurgiuveni supravieţuitori ai celui de-al Doilea Război Mondial, regretă acum sacrificiile pe care le-a făcut de-a lungul timpului pentru ţara sa.

Ar fi vrut să participe totuşi la manifestările dedicate Zilei Naţionale, însă de un an de zile n-a mai reuşit să iasă din casă din cauza unor probleme de sănătate.

“Ziua de 1 Decembrie a însemnat mult în trecut. Acum, când vezi atâta destrăbălare, îţi vine să îţi vine să îţi iei lumea în cap. Am ţinut la ţara asta şi am fost gata să mă jertfesc pentru ea. Dacă aş fi ştiut însă atunci pentru ce luptăm… Nu credeam că peste ani vom ajunge atât de jos” sunt primele cuvinte ale lui Ioan Gheorghe atunci când vine vorba de marea sărbătoare naţională.

Supărat pe “revoluţionari”

Spune că deşi numărul celor care au luptat pe front este tot mai mic, recunoştinţa din partea autorităţilor nu este una importantă, aleşii preferând să îi protejeze pe revoluţionarii din 1989 deşi o mare parte dintre aceştia sunt impostori.

“Şarlatanii din ziua de azi vor să ne taie şi amărâţii ăia de 200 de lei pentru veteranii de război. Asta în timp ce oferă afurisitele de indemnizaţii mari pentru “revoluţionarii” din 1989. Au primit pământuri, au făcut averi… Ce Revoluţie a fost domnule la Giurgiu? Pe 22 decembrie 1989 m-am dus şi eu în Alei pentru că auzisem că se strânsese acolo un pâlc de oameni. Când am văzut cine a luat cuvântul, i-am lăsat cu ale lor şi am plecat pentru că ştiam cu ce s-au ocupat în comunism”.

“O să ajungem curând Ţiganiada”

Discuţia se întoarce din nou la ziua de 1 Decembrie, iar interlocutorul este şocat de ceea ce se întâmplă în ţară.

“Un singur prieten foarte apropiat mai trăieşte, însă din cauza bătrâneţii nu ne mai putem vizita. Vorbim des la telefon, este singurul mod în care mai putem ţine legătura. Îmi spunea deunăzi <<Băi Georgică, ce ne facem că ţara asta se duce pe zi ce trece? O să ajungem în curând Ţiganiada>> şi imediat m-am dus cu gândul la Budai Deleanu”.

Crede că transformarea aceasta dureroasă a avut loc şi din cauza străinilor.

“Noi, românii, parcă ne-am pierdut identitatea. Ne-a influenţat mult şi străinătatea. De multe ori mă întreb de unde au făcut atâţia bani în 20 de ani dracii ăştia care au totuşi lefuri de 5.000 de lei. Se fură pe rupte în ţara asta de la diplomaţi la parlamentari fără pic de ruşine. Fac asta pentru că nu ştiu de frică. Îi mai bagă câteva luni pe la închisoare dar le dau drumul pe caz de boală”.

Oamenii simpli ţin românismul în viaţă

Marele regret al lui Ioan Gheorghe este acela că sâmbătă nu va putea asista la înmormântarea generalului Gheorghe Netejoru, unul dintre veteranii care au luptat pe front pentru readucerea Basarabiei la Patria Mamă.

“Am rugat pe cineva să îi ducă o floare şi să îi aprindă o lumânare. Suntem din ce în ce mai puţini” spune Ioan Gheorghe.

În ciuda pesimismului şi amărăciunii, veteranul de război giurgiuvean susţine că românismul nu a pierit încă şi aceasta datorită unor persoane demne care nu şi-au uitat trecutul.

“Să ştiţi că mai există şi cetăţeni curaţi, care simt românismul şi cinstesc cum trebuie ziua de 1 Decembrie şi toate datele importante pentru că şi-au păstrat demnitatea. Dar numărul lor este tot mai mic” a încheiat Ioan Gheorghe.