Cum se trăieşte în "cartierul groazei" din Giurgiu

Peste 500 de oameni se înghesuie în trei foste cămine de nefamilişti care arată ca după bombardament. Înainte de 1989, cartierul Istru din apropierea şoselei Sloboziei era unul muncitoresc, aici locuind cei care lucrau în construcţii sau în domeniul chimic.

După Revoluţie, o parte dintre acestea au fost vândute chiriaşilor, iar o altă parte părăsite. Până la mijlocul anilor ’90 multe clădiri au fost devastate. S-a furat într-o veselie tot ce se putea valorifica. De la tocărie la instalaţii, şi de la cărămizi la fier.

Dintre cele 9 cămine existente, 6 au fost recondiţionate. În afara acestora a apărut şi primul bloc de tip ANL din Giurgiu, dat în folosinţă în anul 2002. Ultimele trei clădiri care aşteaptă să fie reabilitate sunt B1, C şi D. Aici locuiesc aproximativ 500 de persoane, în marea majoritate de etnie rromă. Autorităţile locale spun că intenţionează să transforme cele trei clădiri în locuinţe ANL. Reprezentanţii Primăriei spun că primul pe listă va fi căminul B1 şi că în acest an va trebui să înceapă lucrările la el.
Condiţiile în care trăiesc locatarii celor trei "blocuri" sunt inumane. Cele mai mari probleme sunt însă la căminul B1 “Repchim”, unde stau aproximativ 10 familii. Geamuri sparte, acoperite cu celofan sau cu pungi. Uşi lipsă, haine şi gunoaie aruncate în camere părăsite, şobolani, miros de urină şi fecale la tot pasul. Pentru a face rost de bani, oamenii au început să spargă zidurile interioare şi să vândă până şi cărămida.

Fără apă şi lumină
În unele camere stau şi opt persoane. Pentru mulţi dintre ei, reşoul constituie singura sursă de încălzire. Alţii şi-au montat sobe cum s-au priceput. De asemenea, oamenii s-au branşat ilegal la reţeaua de energie electrică. Nici cu apa nu stau prea bine, oamenii alimentându-se de la ultima cişmea din oraş. “De aici luăm apă iarna şi vara. Cărăm toată ziua cu bidoanele. Aici spălăm covoarele şi hainele. De multe ori se face o coadă imensă. Copiii se mai bat între ei” susţine una dintre femeile care locuiesc în zonă.
Marieta are şase copii şi stă într-o cameră întunecată de la parterul căminului B1. Trăieşte din alocaţia copiilor şi din ceea ce aduce bărbatul ei reuşeşte să muncească pe la oameni sau să vândă fier vechi. A tocmit nişte băieţi din cartier ca să le facă o sobă. “Aici ne încălzim cu toţii, mai vin şi vecini ca să îşi mai tragă sufletul. Am fost operată, copiii tuşesc… Vreau şi eu o cameră normală” spune femeia care nici nu se distinge din cauza fumului gros care acoperă camera.

“Eu îmi dau foc pentru că nu mai suport. Am făcut şi greva foamei, am intrat şi într-un coşciug în faţa Primăriei, şi degeaba. Nu s-a rezolvat nimic” - Nicu “Coşciug”, locatar în căminul B1.