Sinucidere într-un cămin universitar din Galaţi. Ştefana muncea de trei luni fără salariu, iar fiica sa avea nevoie urgentă de tratament după un transplant renal

Femeia era disperată că nu îi poate asigura fiicei ei tratamentul medicamentos necesar. Foto: Adevărul

Restanţele salariale acumulate de la începutul acestui an au determinat o femeie de 48 de ani din Galaţi să îşi încheie socotelile cu viaţa. Aceasta lucra la Intensiv SRL, o firmă de curăţenie ce avea contract cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.

În ziua de joi, 19 martie, la finalul programului, Ştefana Lazăr (48 de ani) a decis să încheie socotelile cu viaţa. S-a încuiat într-o cameră de cămin de la campusul universitar din Galaţi. Acolo a scris un bilet de adio, apoi s-a spânzurat.

Soţul şi fiica femeii sunt înmărmuriţi de durere şi vor să li se facă dreptate. O arată cu degetul pe Aurelia Gâscă, patroana firmei la care Ştefana Lazăr lucra.

Pentru că nu şi-a mai primit salariul de la începutul acestui an, Ştefana a fost acaparată cu totul de griji. Nu îşi dorea decât să îi poată asigura fiicei ei tratamentul pe care îl avea de urmat după un transplant renal. A aşteptat în zadar să primească banii pentru care a muncit din greu.
 
„Doamna Gâscă are contract cu Universitatea de patru ani de zile. Le-a dat bani tuturor, mai puţin soţiei mele. Avem o fiică cu transplant renal, nu am avut medicamente pentru ea. Soţia a intrat într-o depresie, venea şi plângea. Şefa ei o amâna de pe o zi pe alta. În momentul de faţă are telefonul închis şi nici nu vrea să vină aici”, a declarat Sorin Lazăr, soţul victimei.

Bărbatul mărturiseşte că soţia lui a spus la un moment dat că va recurge la un gest extrem.
 
„Femeia mea a spus că până la urmă îşi pune capăt zilelor, că nu are bani de medicamente pentru fată, nu are ce să facă. Am sunat-o la ora 2, nu a răspuns. La ora 2.30 îşi terminase programul, am sunat-o în continuare şi nu a răspuns. Am venit aici. Jos nu există un registru al ieşirilor pentru persoanele care lucrează aici. M-am dus şi am luat o rangă de am putut să spargem o uşă, unde am găsit-o spânzurată de chiuvetă, în cămin”,  a declarat Sorin Lazăr, soţul victimei.

„Am fost sunat de administratora căminului că există o doamnă îngrijitoare la noi căreia nu îi putem identifica prezenţa. După o verificare a întregului cămin au identificat ultima uşă, la etajul patru, într-un colţ. Uşa respectivă era închisă, se putea deschide doar din interior. Am încercat să spargem uşa cu echipamente pe care le-am găsit la îndemână, în acelaşi timp am sunat la 112 şi am solicitat prezenţa unor pompieri de la Descarcerare care să mă ajute să intru în acea cameră, cu bănuiala că înăuntru se află cineva. Am continuat să lovim uşa din toate părţile, într-un final s-a făcut o gaură în uşă şi am văzut-o pe doamnă înăuntru. Între timp au sosit şi pompierii.

Doamna era angajata unei societăţi comerciale care prestează servicii de curăţenie pentru Universitatea „Dunărea de Jos”. Există un registru de intrări cu care monitorizăm câte persoane se prezintă pe obiectivele noastre în cadrul contractului semnat cu doamna care deţine acea firmă de curăţenie. Am anunţat organele de poliţie şi le-am pus la dispoziţie toate datele de contact pe care le-am avut. Cu doamna Aurelia Gâscă avem doar un contract de care Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi s-a achitat lunar. După cum se vede, problema este între angajator şi angajat”, a declarat Bogdan Rodeanu, directorul Direcţiei Cămine, Cantine şi Proiecte Studenţeşti din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi.

Colegele Ştefanei au trecut la rândul lor prin astfel de situaţii dificile. Doamna Constanţa mărturiseşte că la un moment dat a vrut să îşi pună capăt zilelor din cauza problemelor financiare de la serviciu şi a stresului cauzat de şefa lor.
 
„Am fost colege. A fost o femeie extraordinară. Această patroană ne-a zăpăcit, ne-a terminat. Nu ne-a dat salariile la timp, nu ne-a dat bonurile, venea tot timpul să ne ameninţe. Din cauza ei am vrut să mă spânzur, iar colega mea m-a salvat. În schimb ei i-a ajuns cuţitul la gât şi şi-a pus ştreangul de gât.

Aurelia Gâscă este vinovată, de când ne-a preluat şi-a bătut joc de noi. M-a obligat să mă pensionez anticipat şi iau 460 de lei pe lună. Trei colege nu şi-au luat salariul mai bine de şase luni, acum se judecă cu ea ca să îşi recupereze banii”, a declarat Constanţa Constandache, colega Ştefanei Lazăr.

Contactată telefonic, Aurelia Gâscă a refuzat să răspundă.

La faţa locului a venit şi Andreea, fiica de 23 de ani a Ştefanei. „Astăzi nu am vorbit cu mama mea, nu ştiam nimic. Din luna ianuarie nu mai luase salariul, iar din noiembrie 2014 nu a mai luat nici bonurile de masă. Mi-a zis „Andreea, nu mai pot, mami. Ce să mai fac?”. I-am zis să stea calmă, că este tânără şi îşi găseşte alt loc de muncă. De mai bine de o săptămână primea mesaje de la şefa ei că i-au fost băgaţi bani pe card. Se ducea mama la bancomat şi mă suna să îmi spună că nu i-au fost băgaţi bani în cont. Ajungea acasă şi îmi spunea că nu va mai vedea banii de la această femeie. Nu mai putea, era stresată. A lăsat un bilet de adio în care spunea „este decizia mea şi vă iubesc”. Are 39 de apeluri nepreluate de la noi”, a mărturisit cu ochii în lacrimi, Andreea, fiica Ştefanei Lazăr.

Agentul principal Bogdan Cojocaru, purtător de cuvânt în cadrul IPJ Galaţi, a precizat că trupul femeii a fost transportat la Serviciul de Medicină Legală pentru efectuarea necropsiei.