Secretele din spatele cortinei: specialiştii anonimi care au grijă ca spectacolele de teatru să fie perfecte
0
Şi-au ridicat meseriile la rang de artă şi de zeci de ani au grijă de imaginea actorilor Teatrului Muzical „Nae Leonard” Galaţi. Este vorba despre specialiştii care fac costumele, încălţările şi decorurile pentru spectacolele prestigioasei instituţii de cultură.
În spatele fiecărui spectacol de succes se află un întreg furnicar. În timp ce artiştii îşi repetă rolurile, în atelierele de creaţie ale Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi se croiesc costumele şi accesoriile, pantofilor li se fac ultimele retuşuri, iar tapiţerul pune la punct decorul după instrucţiunile primite de la scenograf. Totul trebuie să fie perfect până la premiera peisei „Vânzătorul de păsări”.
Jurnaliştii „Adevărul” vă fac astăzi cunoştinţă cu ultimii profesionişti care, prin munca lor, înfrumuseţează fiecare spectacol.
Modista, profesionista cu viziune teatrală
Elena Such are 48 de ani şi îşi petrece fiecare zi în micul ei atelier, acolo unde lucrează de la zero fiecare rochie şi accesoriu. În cei 16 ani de când lucrează la Teatrul Muzical, aceasta a îmbrăcat sute de personaje din „Traviata”, „Carmen”, „Silvia”, „Amor cu parfum de altădată” şi multe altele.
„Am început să învăţ această meserie la vâsta de 21 de ani, de la o mătuşă care lucra aici, în teatru. Ea a vrut să îmi predea ştafeta de modistă şi, când am împlinit 32 de ani, s-a pensionat şi eu i-am luat locul. Nu este o meserie grea pentru că o fac din plăcere, este ca o joacă. În fiecare zi creez pălării, mărgele, inele, brăţări şi multe alte accesorii pentru actorii care urcă pe scenă. Cele mai mari proiecte din cariera mea sunt creaţiile realizate pentru «Nabucco» şi «Amor cu parfum de femeie»”, ne-a povestit Elena Such, modistă.
FOTO Oana Cernat
Cele mai complexe accesorii şi costumaţii sunt cele de epocă, la detaliile acestora fiind necesară o muncă de peste o lună de zile.
FOTO Oana Cernat
„O piesă precum «Aida» nu poate fi pusă în valoare cu accesorii şi costumaţii care nu reflectă acea perioadă. Succesul vine dintr-o colaborare foarte bună cu scenaristul. Din păcate, tinerii nu îşi doresc să urmeze această carieră şi îmi pare rău că nu pot transmite mai departe, la rândul meu, o meserie atât de fascinantă”, a spus Elena Such, modistă.
Tapiţerul cu o experienţă de aproape jumătate de secol
Deşi are 75 de ani, Scarlat Nistor este sprinten şi nelipsit din atelierul de lucru al Teatrului Muzical „Nae Leonard”, unde creează decoruri uimitoare.
„Noi suntem cei din umbră, anonimii care fac spectacol. Lucrez la teatru din anul 1967, pot spune că am petrecut aici o viaţă de om. M-am pensionat în 2001, dar pentru că tapiţeria de teatru este diferită, nu am înlocuitor. Deşi este frumoasă, tinerii nu îşi doresc să înveţe o astfel de meserie şi nici nu le este predată în şcoli”, ne-a povestit Scarlat Nistor, tapiţer.
FOTO Oana Cernat
Bărbatul mărturiseşte că munca la teatru creează dependenţă şi în cei 49 de ani de carieră a realizat decorurile pentru toate spectacolele care au făcut parte din repertoriul instituţiei.
FOTO Oana Cernat
„Butaforia şi toate decoraţiile în stil Ludovic sunt foarte greu de realizat, dar n-ar fi teatru fără tapiţer. Acum lucrez la decorul pentru piesa «Vânzătorul de păsări» şi am de realizat două canapele, o cortinetă cu drapaje şi macheta unei case”, a spus Scarlat Nistor, tapiţer.
Profesioniştii care îi încalţă pe tenori şi balerini
Un spectacol reuşit are în spatele său o adevărată industrie. În atelierul de cizmărie, patru mâini dibace muncesc intens pentru a realiza în timp record peste 70 de perechi de pantofi pentru artistele din cor şi nu numai. Sabina Grecu şi Ion Patriche au grijă de picioarele a zeci de artişti pentru care creează poante de balet, pantofi de epocă, sandale, cizme, ghetuţe şi tot ce le cere scenograful.
FOTO Oana Cernat
„În 42 de ani de teatru am creat mii de perechi de pantofi pentru artişti. Trebuie să fim foarte atenţi la detalii, la finisaje, nu creezi nimic în serie. Fiecare artist este diferit, unul are gleznele mai subţiri, altul are monturi. Înainte mă duceam la Bucureşti să iau piele, erau tiruri care aşteptau să cumpere. Acum nu a mai rămas nimic. Sper ca în anii următori să mai apară specialişti în acest domeniu. Pantofii de stradă sunt mai uşor de realizat, însă cizmăria pentru teatru se complică mai ales atunci când ai de realizat cusături şi în interior”, ne-a povestit Ion Patriche, cizmarul Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi.
Din păcate, nici în cazul acestei meserii, tinerii nu se grăbesc să îi descifreze tainele şi să-şi dorească să facă performanţă.
FOTO Oana Cernat
„Noua generaţie nu are răbdare să înveţe cizmărie, este o meserie grea şi toxică. Faptul că la un moment dat s-au desfiinţat şcolile profesionale nu a fost cea mai buna idee”, a spus Sabina Grecu, cizmar la Teatrul Muzical din Galaţi.
Teatrul de Operetă şi Estrada Regional a fost înfiinţat pe 15 mai 1956, azi fiind cunoscut sub numele de Teatrul Muzical „Nae Leonard”. Până în prezent, cortina s-a ridicat de peste 250 de ori pentru premiere, pe scena liricului gălăţean formându-se numeroase generaţii de interpreţi care au dus faima instituţiei în ţară şi în străinătate.
Se încarcă comentariile...
