Şapte mituri toxice despre donarea de sânge. Prejudecăţile care fac din români indolenţii absoluţi ai Europei
0
De-a lungul timpului, românii au creat un adevărat „folclor”, centrat pe o serie de prejudecăţi, care a dus la situaţia jenantă ca doar 2% dintre conaţionalii noştri să doneze sânge, faţă de o medie europeană de 10%. Unii cred că pot să se îmbolnăvească grav de la donare, alţii cred că este foarte dureros, ba chiar unii cred că sângele este apoi vândut către firme de cosmetice.
De ani de zile, donarea de sânge stă pe muchie de cuţit în România, rezervele spitalelor fiind mai mereu la limită. Nu de puţine ori, medicii s-au pomenit în situaţii limită în efortul lor de a salva pacienţii cărora lipsa de sânge necesar pentru transfuzii le puneau vieţile în pericol.
Explicaţiile acestei crize sunt destul de complexe. Una dintre cauze este considerată aceea că au dispărut câteva „bazine”tradiţionale de donatori (mai ales odată cu desfiinţarea stagiului militar obligatoriu; soldaţii în termen fiind unii dintre cei mai importanţi donatori până în 1989), însă cel mai important motiv rămâne legat de isteriile create de informaţiile false răspândite de oameni.
De-a lungul timpului, zvonurile alarmiste au creat prejudecăţi adânc înfipte în minţile românilor, care în măsură covârşitoare resping ideea de a dona ceva, fie că vorbim de sânge, de organe sau de bunuri materiale. Strict la subiectul acestui articol, trebuie spus că deşi se bazează pe informaţii false, prejudecăţile subminează într-o măsură foarte mare eforturile sistemului medical de a face rost de atât de necesarul sânge pentru transfuzii.
Vă prezentăm în cele ce urmează şapte astfel de mituri (larg răspândite, pe fondul lipsei de cultură a românilor) care pun „beţe în roate” centrelor de transfuzii şi sistemului medical de urgenţă. Facem menţiunea că în România procentul de donatori este de 2% din populaţie, faţă de o media europeană de 10%, ceea ce demontează într-o oarecare măsură şi mitul potrivit căruia românii ar fi printre cei generoşi dintre europeni. Cifrele arată că, de fapt, suntem indolenţii Europei în privinţa donării de sânge.
Mit 1: Criza de sânge este o invenţie a medicilor
Mulţi se bazează în refuzul lor de a dona sânge pe informaţia că în cercul lor de cunoscuţi nu s-a întâmplat să fie cineva care să aibă nevoie de transfuzie, ca urmare cred că apelul medicilor în chestiune este exagerat şi că, de fapt, n-ar exista niciun fel de criză.
În realitate, însă, conform statisticilor medicale, în fiecare minut sunt, în spitalele din România, cel puţin 10 persoane care au nevoie de transfuzie. În cursul vieţii, o persoană din trei va avea nevoie la un moment dat de transfuzie de sânge şi, din păcate, sângele nu poate fi fabricat sau substituit. El trebuie donat de cineva.
Mit 2: Dacă ţii post sau eşti vegetarian nu poţi dona
Surprinzător, destul de mulţi români au impresia că persoanele care ţin post sau sunt vegetariene n-au sânge bun pentru a fi donat. Există chiar şi o aripă pseu-do-ştiinţifică a fenomenului care susţine că sângele persoanelor amintite nu ar conţine destul fier sau ale elemente importante.
În realitate, această prejudecată este o bazaconie. Medicii spun clar că dacă ţii post sau eşti vegetarian poţi dona fără probleme. Fierul necesar este asimilat din rezervele organismului şi odată stabilită o dietă echilibrată este menţinut şi înlocuit după fiecare donare.
Mit 3: Este dureros să donezi sânge
Evident, donarea de sânge implică folosirea unui ac şi a unui dren. Iar cu unii se tem de ace şi de durere, acest aspect îi face să fugă de donare.
În realitate, însă, durerea pe care o vei simţi nu este mai mare decât o înţepătură fină de ac. Micul semn pe care îl vei observa câteva minute după donare nu crează nici un disconfort, ci doar îţi va reaminti de fapta bună pe care ai făcut-o.
Mit 4: Poţi contacta infecţii la donare
Una dintre cele mai mari temeri ale românilor este că la donarea de sânge se pot contracta infecţii grave, potenţial mortale. Isteria a apărut în primii ani de după Revoluţie, când s-a vorbit insistent de infecţii cu HIV sau cu hepatită transmise prin transfuzii, deşi realitatea era că, de fapt, cele mai multe îmbolnăviri se produseseră prin folosirea de instrumentar medical (mai ales ace) nesterilizat în o serie de proceduri ce nu aveau vreo legătură cu transfuziile.
În privinţa donării de sânge există o procedură foarte clară, pe parcursul cărei sterilitatea este asigurată. Fiecare donator este înţepat cu un ac nou, nefolosit, care apoi este dus la distrugere. De asemenea, fiecare lot de sânge este testat multiplu, astfel încât să nu ajungă niciun agent patogen în rezerva naţională.
Mit 5: Donarea de sânge consumă mult timp
Unii români spun că nu donează sânge deoarece asta le-ar lua toată ziua, consum de timp pe care nu şi-l permit. De fapt, timpul necesar pentru întreg procesul de donare (consult preliminar şi recoltare propriu-zisă) nu durează mai mult de o oră.
Durata poate creşte doar în situaţiile când apar cazuri grave şi mobilizări de donatori, ceea ce creează aglomeraţie la centrele de donare. Un mare avantaj al donării este acela că poţi să obţii de fiecare dată, gratuit, un set de analiza cu privire la starea ta de sănătate, ceea ce te ajută să depistezi din vreme o serie de afecţiuni ale căror manifestări clinice apar mult mai târziu.
Mit 6: Nu e bine pentru sănătate să dai din sângele tău
Sunt destui şi cei care cred că în corp ar exista o cantitate de sânge limitată, deci este periculos pentru sănătate să donezi o parte din ea. În realitate, doar 450 ml de sânge este recoltat în timpul unei donări, adică sub 10% din total.
Medicii spun, de asemenea, că în corp avem sânge suficient din care se poate dona cantitatea standard fără niciun efect de imbolnavire. De altfel, corpul nostru produce rapid sânge nou după fiecare donare.
Mit 7: Sângele este vândut pentru cosmetice
Unul dintre cele mai urâte zvonuri este acela că, de fapt, spitalele n-ar avea nevoie de sânge şi că ar beneficia de ceea ce se donează, contra cost, o serie de firme medicale care produc medicamente anti-îmbătrânire sau produse cosmetice. Forumurile medicale sunt pline de astfel de păreri bazate pe informaţii false, la concurenţă cu cele legate de vaccinare, medicamente, experimente samd).
După cum orice om cu mintea întreagă înţelege, întreaga cantitate de sânge obţinută de la donatori este supusă unui control foarte strict: intră într-o „bancă naţională” de unde se distribuie gratuit spitalelor, în funcţie de necesităţi şi de gradul de urgenţă.
Se încarcă comentariile...
