Psihoterapeut: „80% dintre oameni vorbesc singuri pe stradă. Sunt îngrijoraţi. Nu mai ştim să trăim“
0
Carmen Amalia Chetrone (40 de ani) este psihoterapeut, fiind autoarea unei cărţi care vorbeşte tranşant despre motivele pentru care multe căsnicii sunt sortite eşecului, însă este şi designer vestimentar şi pictoriţă, având la activ câteva expoziţii personale.
Carmen Amalia Chetrone (40 de ani) provine dintr-o familie care a făcut lucruri fixe, cum îi place să spună. Mama ei a activat ca profesoară de matematică, iar tatăl a fost contabil. A crescut la ţară, într-un mediu sănătos, fiind de loc din comuna Grindu (judeţul Tulcea), iar ulterior a fost nevoită, la cererea părinţilor, să facă o facultate cu profil economic.
Nu i-a plăcut niciodată matematica, după cum ne dezvăluie, însă a salvat-o pictura, pe care o practică de când era copil. Chiar la testarea pentru admiterea la Şcoala de Arte din Galaţi a realizat, după discuţia cu unul dintre profesorii examinatori, că a pictat toată viaţa, numai că nu a fost conştientă de asta.
A fost premiată pentru lucrările sale, obţinând un loc doi în 2010 la un concurs internaţional la care au participat cursanţi de la şcolile de arte din 42 de ţări cu o creaţie vestimentară pictată pe o temă de folclor românesc.
„Din pânză de sac am creat fotele la doi dansatori populari, bundiţele lor au fost lipite şi am pictat toate motivele naţionale pe ia fetei şi pălăria băiatului”, ne descrie Carmen procesul migălos al îmbinării picturii cu tehnica designului vestimentar.
Ulterior, în 2012, şi-a adjudecat premiul al treilea la un alt concurs internaţional de pictură organizat la Los Angeles de Uniunea Artiştilor Amatori. A organizat şi două expoziţii personale cu picturile sale, un vernisaj în cadrul Congresului Naţional de Psihoterapie din 2016 şi unul la Şcoala de Arte din Galaţi în 2017.
Timp de 12 ani a lucrat pentru o firmă româno-elveţiană ca designer vestimentar. Nu a avut posibilitatea să îşi semneze creaţiile vestimentare, însă ne mărturiseşte că la acel moment s-a împăcat cu gândul, compensând pe partea financiară, pentru că era plătită foarte bine pentru lucrările sale. ”Nu am avut şansa, din păcate, să fiu cunoscută şi recunoscută pentru ce am făcut”, ne spune Carmen cu o uşoară umbră de regret.
Terapia prin artă
A fost dintotdeuna pasionată şi de psihologie, iar după ce a urmat studiile de specialitate, şi-a împlinit visul de a deveni psihoterapeut, fiind specializată acum pe psihologia de cuplu şi familie, dar şi pe terapii somatice.
„Omul ajunge la doctor, spune că îl doare ceva, dar nu se găseşte cauza acelei dureri. Atunci persoana respectivă este trimisă la psiholog, deoarece cauza acelei dureri este de natură psihosomatică”, ne introduce puţin Carmen în lumea complexă, dar şi fascinantă a psihologiei.
Tânăra a reuşit să îmbine pasiunea pentru pictură cu cea pentru psihologie, practicând cu copiii din grupul său de lucru ceea ce se numeşte în limbaj de specialitate ”art terapy”. Tehnica porneşte de la ideea dovedită ştiinţific că fiecare culoare are o influenţă biomagnetică asupra organismului.
De pildă, dacă o persoană vine îmbrăcată în negru, asta spune despre ea că este o persoană sobră, de regulă retrasă. ”Culorile influenţează la nivel energetic oamenii. Lucrez cu copiii care suferă de anxietate, au o fobie socială sau diverse frici. Le dau creioane sau acuarele şi îi las să deseneze ceva pe o anumită temă, însă aleg eu două sau trei culori. Prin această terapie, ei se restructurează la nivel mental prin aceste mici jocuri. E ca un fel de matematică aplicată în artă”, ne dezvăluie psihoterapeutul.
Crede că un bun psiholog trebuie să aibă, la rândul lui, o anumită experienţă de viaţă pentru a putea fi un bun psihoterapeut. Îi place să observe oamenii, iar recent a făcut o descoperire surprinzătoare ca psiholog.
„Cred că 80% dintre oameni vorbesc singuri pe stradă. Sunt îngrijoraţi. De fapt, noi nu mai ştim să trăim. M-am gândit de mai multe ori la un proiect, prin care oamenii să îşi ia 10 minute în fiecare zi ca să se gândească la spirit, la binele celorlalţi şi dacă au făcut ceva pentru planetă. Îmi amintesc că am vorbit unei persoane despre acest proiect şi s-a uitat la mine de parcă nu ştiu ce aş fi spus”, trage concluzia Carmen.
Are foarte multe proiecte de viitor, unul dintre cele mai ambiţioase fiind crearea unor grupuri de copii, adulţi şi persoane de vârsta a treia, care să îşi vindece problemele emoţionale şi psihice prin artă. Ei vor desena şi picta, iar lucrările lor vor fi reprezentative pentru starea lor mentală şi emoţională la acel moment, ajutând-o pe Carmen să găsească cele mai bune terapii pentru vindecare.
Masajul cu hipnoză
Un proiect care iese din tipare este masajul cu hipnoză. ”Vorbim de hipnoza terapeutică, care este total diferită de hipnoza la care se gândeşte, de regulă, lumea. Pe mine nu mă interesează să inhib senzorial pacientul, ci să-l dezinhib. În hipnoza de cabinet nu există inhibarea simţurilor, adică persoana respectivă va fi conştientă. Cu pacienţii voi lucra pe meridiane, adică pe centrii lor nervoşi, după ce mi-au transmis ce problemă au. După ce se relaxează, eu pot lucra medical pe zona dureroasă atât prin masaj, cât şi prin hipnoză”, ne dă detalii psihoterapeutul despre această tehnică inedită de vindecare.
Practic, Carmen îi transmite pacientului anumite cuvinte care, la nivelul inconştientului, sunt procesate analitic de creier, iar acesta practic se reorganizează. Nu întotdeuna este ceea ce îşi doresc pacienţii, ne mărturiseşte psihoterapeutul, pentru că mulţi vin la terapie de cuplu pentru a-şi salva căsnicia, însă realizează apoi că nu mai au nicio legătură cu persoana de alături şi se despart.
A scris şi o carte despre asta, ce vizează relaţiile partenerilor înainte de divorţ. Lucrarea tratează un subiect destul de evitat chiar şi astăzi, şi anume viaţa intimă a soţilor. Din experienţa sa de viaţă, dar şi ca psiholog practician, Carmen vine cu concluzia că atunci când partenerii au relaţii sexuale care nu mai implică şi sentimente, trebuie fie să meargă la un terapeut, fie să se despartă.
”Atunci când nu mai există dorinţă între parteneri, lucrurile au deraiat. Sunt mulţi care se căsătoresc de foarte tineri şi nu se cunosc îndeajuns unul pe celălalt, iar la un moment dat înţeleg că fiecare îşi doreşte altceva. Ideea este că se pot reconecta doar dacă vor acest lucru”, concluzionează psihoterapeutul.
Se încarcă comentariile...
