Povestea mănăstirii transformate în spital pentru a fi ferită de bombardamente în timpul războiului. Cum arată acum FOTO
0Mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare şi Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din Galați a fost transformată în sediu de prefectură, apoi în spital de campanie, pentru a fi protejată de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial.

Mănăstirea şi Aşezământul social-filantropic „Sf. Vasile cel Mare“ sunt situate în aceeaşi locaţie, în centrul vechi al oraşului Galați, pe locul fostului Parc Central. Clădirea este una reprezentativă a Eparhiei Dunării de Jos, însă are o istorie zbuciumată.
Iniţiatorul acestui așezământ a fost Episcopul Cozma Petrovici al Dunării de Jos, care în anul 1925, înfiinţează un comitet eparhial. Acesta are ca sarcină să se ocupe de realizarea „în oraşul Galaţi a două internate pentru copiii de români săraci şi silitori la învăţătură, unde să li se dea întreţinerea trebuitoare şi buna creştere religioasă şi românească“, scrie părintele Gelu Aron în „Istoria frământată a unui aşezământ filantropic: Internatul de fete al Episcopiei Dunării de Jos”.
După obţinerea, în anul 1936, a terenului necesar, clădirea a fost ridicată în anii 1938-1940. Din cauza războiului a fost utilizată, în anul 1941, drept sediu al Prefecturii Judeţului Covurlui. Ulterior, a fost transformată în spital de campanie, fiind astfel ferită de bombardamente. De la sfârşitul războiului până la moartea Episcopului Cozma, în anul 1947, internatul a fost ocupat de trupele sovietice, susțin reprezentanții Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Inaugurat, prin străduinţa Episcopului locotenent dr. Antim Nica, la 8 martie 1948, aşezământul găzduia cinci monahii şi 60 de fete orfane, mănăstirea şi internatul de fete. A funcționat, însă, pentru puţină vreme, clădirea fiind preluată în 1950 de autorităţile comuniste.
Abia în anul 1998, odată cu retrocedarea imobilului, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos a iniţiat un amplu proces de restaurare a clădirii aşezământului. Reabilitarea mănăstirii a fost finalizată pe 12 octombrie 2000.
„După o lucrare grea, costisitoare şi de lungă durată, susţinută cu multă însufleţire de inimoşii ctitori locali galăţeni şi de unele asociaţii şi instituţii filantropice, din ţară şi din străinătate, clădirea Orfelinatului Sf Vasile cel Mare a fost inaugurată, în prezenţa Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolutui, a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ierarhilor tronului ecumenic şi din ţară, a autorităţilor centrale şi locale, civile şi militare, a ctitorilor şi donatorilor, a clerului eparhial şi a celor ce îşi recapătă demnitatea de copii iubiţi de Dumnezeu ca Tată şi de Biserica-mamă, prin eforturile celor ce vor lucra necontenit în casa aceasta. În anul 2000 al Întrupării Sale, Mântuitorul Hristos, apărătorul orfanilor şi Sfântul Vasile cel Mare, întemeietorul primelor locaşuri filantropice, să ne ajute să înţelegem valoarea faptei dezinteresate pentru slujirea semenului în necaz, în durere şi în lipsă şi să ne binecuvânteze“, se arată în documentul de sfinţire, publicat pe site-ul Arhipiescopiei Dunării de Jos .

În prezent, mănăstirea are un număr de șapte monahii, iar în aşezământ sunt ocrotite 25 de fete defavorizate social. Tinerele beneficiază în permanenţă de asistenţă religioasă, educaţională, socială şi sanitară.
Capela mănăstirii şi a aşezământului este situată la parterul clădirii, având o suprafaţă de aproximativ 30 metri pătrați. Pictura este realizată în stil bizantin, tehnica fresco, iar tâmpla este confecţionată din lemn de stejar frumos sculptat.