Povestea dramatică a statuii care a ajuns „duşman al poporului”: împuşcată în cap şi închisă în grajd
0
Statuia revoluţionarului paşoptist I.C. Brătianu a stârnit controverse în mai toate epocile de-a lungul celui aproape un secol de existenţă. Între 1940 şi 1992 a fost ascunsă de ochii publicului şi deseori batjocorită.
Are aproape un secol şi a prins înfloritoarea Românie interbelică, ororile celui de-Al Doilea Război Mondial, escaladarea şi căderea comunismului, sălbăticiile şi progresele de după reinstaurarea democraţiei.
A fost turnată-n bronz şi ridicată pe soclu, la Galaţi, pentru a-l onora pe marele înaintaş I.C Brătianu, însă a ajuns să însemne mai mult decât atât, căci povestea ei este, în multe părţi, cu adevărat halucinantă.
Cântecul de lebădă al unui guvern liberal
La anul 1924, un comitet de iniţiativă condus de avocatul Mihail G. Orleanu (fost ministru al Industriilor, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor şi senator de Covurlui), propune municipalităţii gălăţene ridicarea unui monument închinat marelui patriot I.C. Brătianu.
Propunerea este întâmpinată cu entuziasm de primarul din acea vreme al Galaţilor, Ioan N. Prodrom, aşa că este demarată o acţiune de strângere de fonduri care se finalizează cu succes în numai câteva săptămâni.
Spre finalul anului 1924, lucrarea era comandată artistului Oscar Spaethe, aflat în acel moment în apogeul carierei, iar în 1926 monumentul era gata să impresioneze publicul. Turnată în bronz la Fabrica „V. V. Răşcanu” din Bucureşti, avea 3,5 metri înălţime, iar cu tot cu soclul din piatră ajungea la opt metri.
Este inaugurată cu mare pompă (mai ales că la guvernare erau liberalii), la eveniment participând aproape întreg Guvernul ţării. Printre ei se aflau, evident, şi doi dintre descendenţii lui I.C. Brătianu, respectiv Ion I.C.Brătianu (preşedintele Consiliului de Miniştri la acea vreme) şi Vintilă I.C. Brătianu (ministru al Finanţelor în acel moment).
Ciudat este şi că evenimentul de la Galaţi a fost ultimul la care a participat cabinetul Brătianu, care în 29 martie 1926 avea să-şi înceteze mandatul, pentru a face loc cabinetului format de Alexandru Averescu. Deşi au existat speculaţii că la căderea guvernului Brătianu a contribuit şi „bâlciul de la Galaţi” (aşa cum a numit o parte din presă deplasare întregului guvern la inaugurarea statuii de la Galaţi, dosarele istoriei consemnează cu totul altceva.
De fapt, liberalii stabiliseră că guvernul Brătianu trebuia să fie menţinut doar patru ani, după care să fie desemnat un alt guvern. Era un gest de aroganţă politică, după cum consemnează Nicolae Iorga: „Astfel Ion Brătianu se retrase, după ce mersese unde vroise şi întărise astfel declaraţia sa mândră că Partidul Liberal, adică el, stăpânul absolut al acestui partid, vine la putere şi pleacă de la putere când îi place”.
Ridicată în buricul târgului, printre consulatele Marilor Puteri
Amplasamentul statuii n-a fost ales la întâmplare. Comisia de iniţiativă (dar şi primul.ministru, evident) şi-a dorit un loc privilegiat, în inima comercială a Galaţiului, la intersecţia străzilor Griviţei şi Portului (undeva în zona actualului Liceu de Marină). Era „buricul târgului”, în apropiere fiind numeroase consulate ale Marilor Puteri, reprezentanţele comerciale ale unor mari companii europene, dar şi locuinţele oamenilor de vază ai oraşului.
Au existat, evident, şi ceva controverse şi acuzaţii de favoritism (în zilele noastre s-ar numi „trafic de influenţă”), căci, să nu uităm, Internele şi Finanţele erau în mâna a doi dintre fiii lui I.C. Brătianu.
Pentru că nebănuite sunt căile istoriei, la vremea inaugurării, pe strada Griviţa, la doar două sute de metri distanţă de noul monument, locuia Gheorghe Gheorghiu-Dej. Viitorul lider comunist, care era la acea vreme doar un muncitor oarecare la atelierele CFR. Tocmai se căsătorise cu Maria Stere Alexe (fata unui sifonar din Galaţi) şi locuia cu socrii.
Piaţeta unde s-a amplasat iniţial statuia lui I.C. Brătianu se numea „Sfinţii Apostoli” şi era în vecinătatea unei clădiri din care nu a mai rămas decât amintirea: Şcoala „Cuza Vodă”. O confirmă o carte poştală pusă în circulaţie în anul 1934, care înfăţişează monumentul şi vecinătăţile acestuia.
Statuia împuşcată şi mutantă-n grajd
În anul 1940, monumentul lui I.C. Brătianu aveau să treacă prin primele momente grele. Un cuib legionar a folosit statuia drept ţintă de tir, provocându-i daune importante. Autorităţile din acea vreme s-au ferit să ia vreo măsură, dat fiind că România trecea prin perioada în care liderul legionar Horia Sima era vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, iar grupările legionare era considerate ca făcând parte din forţele de ordine.
Şapte ani mai târziu, în 1947, comuniştii au desăvârşit „ opera” legionară. „Regimul comunist venit la putere a dat statuia jos de pe soclu. A fost adăpostită un timp în grajdul Primăriei, iar mai apoi în curtea Muzeului de Artă Vizuală”, menţionează criticul de artă Corneliu Stoica.
Demolarea monumentului a durat aproape o săptămână. „Mai întâi au tras-o jos cu patru perechi de boi, după care au târât-o către malul Dunării. După aceea, au demolat soclul cu târnăcoapele şi au folosit piatra pentru a astupa câteva din gropile de pe strada Griviţei. În fine, după câteva zile au dus statuia la grajdurile unde se ţineau caii de poliţie”, scrie istoricul Paul Păltânea.
La grajd, lucrarea a stat mai bine de două decenii, fiind folosită de grăjdari ca suport de hamuri, furci şi lopeţi. În anul 1968, la un an după înfiinţarea Muzeului de Artă din Galaţi, statuia este luată şi dusă în curtea instituţiei de cultură, ula solicitarea unui activist de partid care, cumva, auzise de liderul paşoptist.
Abia în anul 1992, Primăria Municipiului Galaţi a decis reinstalării statuii în piaţa de pe Faleză, loc în care se află şi în prezent. înainte de asta, a trebuit să treacă printr-un amplu proces de restaurare pentru a fi acoperite găurile făcute de gloanţele legionarilor şi pentru a i se repara mâna care dispăruse în timpul aventurii de mai bine de 20 de ani în grajd.
Se încarcă comentariile...
