EXCLUSIV Traumele femeilor abuzate de parteneri. Explicațiile coordonatoarei unui centru pentru astfel de victime
0Mariana Robea coordonează un centru pentru victimele violenței domestice din Galați și, de-a lungul anilor, a ajutat sute de femei să se despartă de trecutul traumatizant alături de foștii parteneri și să își refacă atât propria viață, cât și pe cea a copiilor lor.
Mariana Robea, directorul fundației „Familia” și coordonatoarea Centrului de Recuperare pentru Victimele Violenței Domestice din Galați, a vorbit, în exclusivitate pentru „Adevărul”, despre dramele femeilor care ajung în centru, despre teroarea la care au fost supuse de către soți și cât de greu le este să depășească traumele prin care au trecut și să își reconstruiască viața.
Care este procedura prin care femeile care au fost victime ale violenței în familie se pot caza pentru o perioadă în centrul pe care îl conduceți?
Vin fie singure, fie trimise de Poliție sau de către Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Cam toată lumea știe de existența centrului. Cazarea se face pe 6 luni, cu posibilitarea prelungirii acestei perioade, în baza cererilor depuse de femeile care sunt victime ale abuzurilor în familie, în limita capacității centrului.
Dacă nu sunt locuri, căutăm soluții temporare cu DGASPC și Direcția de Asistență Socială până se eliberează un loc. De regulă, după 6 luni reușesc să își găsească o locuință unde să stea cu chirie și să fie astfel independente.
Câte femei sunt cazate acum în centru și câte dintre ele au copii?
Centrul de Recuperare pentru Victimele Violenței Domestice din Galați are o capacitate de 15 locuri, iar în acesta pot fi cazați doar mame și copii care au fost victime ale violenței domestice. În prezent, toate locurile de cazare din centru sunt ocupate. Sunt 5 mame și 10 copii.
Este singurul ONG din regiunea de sud-est a României care oferă și cazare pentru victimele violenței în familie. Sunt și situații în care mamele au copiii mari și decid să vină la noi în centru din cauza violențelor la care sunt supuse de către soți. În 2022, 61 de mame și copiii lor au fost cazate în centru.
De ce facilități beneficiază în perioada cât sunt cazate în centru?
Toate serviciile sunt gratuite cât timp sunt cazate la noi. Vorbim de cazare, masă, consiliere juridică, psihologică și de orientare în carieră. Lipsa jobului la multe dintre ele este o problemă serioasă. Fie nu au avut niciodată un loc de muncă, fie au muncit pe perioade scurte de timp.
Pentru că au mulți copii acasă, nu au putut niciodată să facă și altceva, dar nici nu au fost sprijinite de soți sau concubini. Odată ajunse în centrul nostru, lucrurile se schimbă semnificativ. Copiii sunt transferați la o școală din apropierea centrului pentru a fi ușor de supravegheat.
Vorbim cu fiecare victimă a violenței în familie pentru a vedea ce studii are, dacă a mai muncit undeva și ce și-ar dori sa facă, iar în funcție de toate aceste aspecte, le recomandăm diverse locuri de muncă și am reușit să le angajăm. De multe ori, sunt femei din centru care s-au angajat și care recomandă la locul de muncă alte victime ale violenței în familie.
Sunt protejate în cazul în care partenerii de viață află unde stau și vin ca să le amenințe sau poate chiar să le facă rău?
Centrul este păzit în permanență, dar suntem sprijiniți și de polițiști atunci când situația o impune. Una din condițiile pe care le punem femeilor din centrul nostru este să nu le comunice soților sau concubinilor unde sunt cazate, pentru că astfel se pun atât pe ele în pericol, cât și pe celelalte beneficiare ale centrului.
De multe ori, femeile abuzate de parteneri sunt urmărite de aceștia, iar unii dintre ei încearcă să comunice cu ele. Au încercat să intre și în centru, dar nu au reușit niciodată.
Dacă forțează nota, sunt ridicați imediat de polițiști. Victimele violenței în familie sunt în pericol când părăsesc centrul, pentru că nu le mai putem asigura protecție. Dacă se reușește obținerea unui ordin de protecție, polițiștii pot interveni și mai rapid, iar agresorul se alege și cu dosar penal.
Câte din femeile abuzate de parteneri revin înapoi la agresori?
Până acum doi ani, majoritatea dintre ele se întorceau la partenerii de viață, dar în prezent nu mai avem femei abuzate de soți sau concubini care să se reîntoarcă la ei. Acest lucru se datorează unui cumul de factori. În primul rând, conștientizează că sunt multe alte femei în aceeași situație cu a lor.
Dispare astfel încet sentimentul de marginalizare și lipsa de încredere pe care o au în ele. Prind curaj și găsesc permanent noi motivații ca să își reia viața de la zero. În plus, copiii învață din ce în ce mai bine la școală pentru că au ieșit din acel mediu toxic pentru ei. Implicăm mereu familia extinsă a victimei în demersul nostru de reintegrare în societate.
Care sunt principalele motive pentru care femeile ajung victime ale violenței în familie?
Principalul motiv este lipsa de educație. Multe femei abuzate de parteneri au doar câteva clase sau chiar nu au niciun fel de școlarizare. Un alt factor important este implicarea într-o relație la o vârstă mică, de regulă în adolescență.
Preferă să plece de acasă pentru că acolo se confruntă cu sărăcia, crezând că vor scăpa de lipsuri intrând într-o relație sau căsătorindu-se în unele cazuri cu persoane mult mai în vârstă decât ele.
După ce apar copiii, sunt legate cumva de agresor și încep să se obișnuiască cu situația și acest statut de victimă. Am avut recent o campanie de conștientizare a violenței în familie în mediul rural și am descoperit multe femei care nu își cunoșteau drepturile și nu știau la cine să apeleze ca să scape din această situație.
A fost șocant să aflăm că erau victimele violenței în familie și credeau că așa este normal să fie. Am reușit să ajutăm multe din aceste femei.
Dați-mi un exemplu sau două de femei ale căror povești de viață v-au impresionat.
Un caz fericit a fost în comuna Frumușița, unde o femeie care a avut o viață de coșmar timp de 20 de ani alături de soțul ei, a hotărât să plece de acasă cu cei șase copii. Niște oameni de bine i-au dat o casă bătrânească unde să locuiască cu copiii și am văzut ce impact major a avut asupra lor plecarea de lângă acel tată abuziv.
Au început să învețe bine și au reușit în timp să depășească traumele psihice, emoționale și fizice cu care se confruntau. De pildă, când avea un examen, unul din copii leșina, iar altul se deranja la stomac. Secretul este încrederea. Este puțin greu la început până când reușești să le reconstruiești încrederea în ele că pot să se rupă de parteneri și că pot să își refacă viața chiar dacă au mulți copii de crescut.
Nu e ușor să treci peste ani de violență fizică și psihică și peste jigniri care îți reduc mult stima de sine. La un moment dat chiar ajung să creadă că sunt așa cum le cataloghează partenerii lor. Dacă depășesc acest prag, rezultatele sunt uimitoare. Unele dintre aceste femei au reușit să finalizeze și o facultate, iar acum una este farmacistă, iar alta este inginer.
Am avut în centru mamă cu șapte copii care au văzut pentru prima dată cum curge apa la chiuvetă și au înțeles ce este curentul electric. De acolo s-a plecat în unele cazuri. Aceste exemple demonstrează că îți poți reface viața. Trebuie doar să îți dorești cu adevărat asta. Dacă mamele își redobândesc încrederea în ele, o transmit și copiilor.
Cum se poate diminua fenomenul violenței în familie?
Cred că acest fenomen s-ar diminua semnificativ prin înființarea unor centre pentru consilierea agresorilor. Baza legală există, dar nu s-au găsit deocamdată fonduri pentru a le crea. Cred că se pune prea mult accentul pe victimele violenței în familie și foarte puțin sau deloc pe agresori. Legea 217/2003, actualizată în 2020, prevede într-un articol că și agresorii trebuie consiliați.
Nu au existat până acum linii de finanțare pentru crearea acestor centre, iar fără bani nu poți face nimic. Dacă s-ar reuși acest lucru, agresorii ar fi consiliați și monitorizați o perioadă de timp, iar cel puțin unii dintre ei ar renunța la atitudinea agresivă față de partenerele de viață.
Acum, în cazurile mai grave, se emite ordinul de protecție, iar după expirarea lui sau dacă nu se mai prelungește, victima este din nou la mâna agresorului.
Ce le sfătuiești pe femeile abuzate de parteneri?
În primul rând, să aibă curaj. Nu vorbesc de curajul de a-l înfrunta pe agresor, pentru că asta l-ar irita și mai tare. Vorbesc de curajul de a pleca de lângă el într-un moment prielnic și de a cere ajutor, pentru că îl vor primi cu siguranță.
Cât de mult contează educația sexuală în cazul abuzurilor psihice, emoționale și fizice în familie?
Impactul este important, pentru că de cele mai multe ori acest subiect nu se discută, iar asta duce la adevărate drame. Vorbesc de fete mici care se trezesc în situația de a avea la rândul lor copii. Nu recunoaștem că avem această problemă ca societate și această negare ne-a adus unde suntem astăzi.
De la ce vârstă ar trebui inclusă în programa școlară pentru a reduce fenomenul violenței în familie?
Cred că educația sexuală trebuie să înceapă de la vârsta de 11-12 ani. Chiar dacă nu pare la prima vedere, copiii de această vârstă știu destul de multe despre actul sexual. Am făcut un experiment vara trecută la centrul de zi alături de câțiva medici.
Fiecare copil a scris anonim pe un bilet ce curiozitate sau nelămuriri are vizavi de relațiile sexuale și am constatat cu surprindere că știau foarte multe lucruri pe acest subiect. Una este să afli aceste informații de pe internet sau de la prieteni și cu totul altceva este să îți explice un medic specialist cum funcționează organismul la băieți și la fete, cum să previi contractarea anumitor boli și mai ales la cine să apeleze când se confruntă cu astfel de probleme.
Și asta pentru că de multe ori în familie părinții evită astfel de discuții cu copiii de rușine, iar în multe cazuri nici nu au cu cine să discute pentru că sunt crescuți de bunici. Și ceea ce văd la televizor îi influențează negativ. Sunt modele de bărbați și femei care nu reușesc în viață prin muncă, ci prin cu totul alte mijloace, iar educația nu contează aproape deloc.
Așa pot ajunge ușor într-un anturaj nociv, care îi poate duce pe un drum de multe ori fără întoarcere. O educație sexuală corectă cred că ar preveni nu numai violența domestică, ci și violența socială, care își are rădăcinile în această lipsă de informare.
Vorbim de fete bătute de alte fete pentru un băiat și invers. Nu în ultimul rând, ar scădea semnificativ numărul de copiii care au copii, acele mame adolescente ai căror micuți sunt abandonați și ajung în sistemul de protecție a copilului.
Se încarcă comentariile...
