Eleva care vede lumea în ecuaţii: „Ca să îmi treacă durerea de cap, am început să rezolv probleme la matematică“

Andreea Laura Antohi Foto: Valentin Trufaşu

Andreea Laura Antohi este elevă în clasa a VI-a la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi şi a reuşit performanţa de a participa în acest an la şase olimpiade judeţene, pentru ca apoi să îşi adjudece medalia de aur la Olimpiada Naţională de Fizică. Este pasionată de când se ştie de ştiinţele exacte, ajungând să calculeze matematic tot ce se întâmplă în jurul ei chiar şi când merge pe stradă.

Andreea Laura Antohi (12 ani), elevă în clasa a VI-a la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi, este una dintre cele mai prolifice olimpice din România, participând doar în acest an la şase olimpiade, cele mai importante fiind cele de fizică, matematică, română şi informatică.

Eleva a început să se facă remarcată la olimpiade încă din clasa a V-a, când a câştigat Olimpiada Judeţeană de Matematică şi s-a calificat la faza naţională, unde a obţinut medalia de bronz. Andreea este dezamăgită de rezultatul din acest an de la matematică, unde o cifră a împiedicat-o să ajungă din nou la faza naţională. Cifra în cauză era scrisă ciudat, spune Andreea, astfel că a luat-o drept un alt număr, o eroare ce a fost suficientă pentru a rata prezenţa la faza superioară a concursului.

Totuşi, munca ei a fost răsplătită. A reuşit să obţină, anul acesta, cel mai important rezultat de până acum la participările ei la olimpiade, devenind medaliată cu aur la fizică. „Am muncit atât de mult în laboratorul de fizică, încât mă luase durerea de cap. Ca să îmi treacă, am început să rezolv probleme la matematică“, ne declară cu umor olimpica. Cumva, rezultatul pare ciudat, pentru că până acum a fost pasionată doar de matematică şi nu ar fi crezut că vor ajunge să-i placă la fel de mult şi alte materii, dar iată că acest lucru s-a întâmplat.

Pasiunea Andreei pentru ştiinţele exacte a început în şcoala primară: „Atunci am început să învăţ lucruri din ce în ce mai interesante. Îmi amintesc că învăţătorul meu nu dorea să aplic metoda algebrică la exerciţiile pe care le făceam. Eu ştiam din clasa a II-a ce înseamnă să pui datele problemei în ecuaţie. Practic, tot ce iei din problemă, să notezi cu necunoscute şi, în urma unor calcule matematice, poţi obţine rezultatul“. Practic, Andreea folosea încă de pe atunci o metodă de calcul mult mai avansată pentru nivelul şcolar la care era, iar dascălul insista să rezolve problemele cu metoda de atunci, nerealizând potenţialul copilului pe care îl avea în clasă.

Va lucra în cercetare medicală sau în IT

Olimpica a profitat de faptul că avea mai puţine teme de făcut acasă şi a început să rezolve singură diverse probleme matematice pentru a-şi testa potenţialul. Un rol important în ceea ce a devenit îl are tatăl său, care o provoca mereu, îi punea întrebări-capcană pentru a-i testa cunoştinţele, ştiind că este ambiţioasă şi doreşte mereu să se autodepăşească. 

„Tatăl meu mi-a deschis ochii, spunându-mi tot felul de curiozităţi. El m-a încurajat mereu să fac probleme mai grele, chiar dacă uneori era o presiune pentru mine. Când eram mică, am simţit un fel de expansiune, un fel de Big Bang al cunoştinţelor şi al curiozităţii mele“, ni se destăinuie Andreea. 

A ajuns până la punctul în care calculează mental forţa de frecare a cauciucurilor la maşinile care trec pe stradă pentru a stabili ce consum de carburant au. „Nu pot să nu mă gândesc la un fenomen fizic care s-ar întâmpla în acel moment. Viteza care apare la cadrul maşinii ar putea suferi mici modificări din cauza forţei de frecare a roţilor cu asfaltul. Un exemplu ar fi şoferii care folosesc cauciucuri de iarnă vara. Se vede că forţa de frecare este mai mare, pentru că aceste anvelope au o aderenţă mai mare la asfalt, creşte timpul de deplasare şi implicit consumul de carburant“, ne explică procesul fetiţa de 12 ani. 

Nu este ceva ce vrea neapărat să facă, ci, pur şi simplu, aceste lucruri îi vin în minte, la fel de natural ca instinctul de a întinde mâna când intenţionăm să deschidem o uşă. A decis să facă şi liceul tot la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi, urmând ca după absolvire să lucreze în IT sau în zona de cercetare medicală, pentru descoperirea de noi medicamente. Nu ştie deocamdată pe ce afecţiuni se va axa în cercetare, un lucru care este cât se poate de înţeles, ţinând cont că are doar 12 ani, o vârstă la care alţi copii îşi petrec mai mult timp la joacă.

„Prea multe materii“

Andreea se gândeşte să urmeze facultatea în străinătate, mai ales din prisma experienţei pe care ar avea-o, dar recunoaşte cu umor că trebuie să se pună mai întâi la punct cu limbile străine, pe care încă nu le stăpâneşte foarte bine. Când vine vorba de învăţământ, i-ar plăcea ca toţi profesorii să se comporte ca şi cum ar fi din nou elevi şi ar avea de studiat aceleaşi materii ca şi ei. 

„Nu îmi plac acei dascăli care transmit ideea că ei sunt la catedră şi, dacă faci ceva ce nu le convine lor, poţi fi taxat oricând la notă“, punctează olimpica. Ea crede că se exagerează şi în privinţa materiilor introduse în programa şcolară, mai ales pentru cultura generală a elevilor, tocmai pentru că, de multe ori, asta înseamnă învăţarea unor noţiuni care vor fi uitate repede, fiind, deci, o pierdere de timp.

Problemă: „Cum poţi obţine energie electrică din lămâi?“

Andreea Antohi a ţinut să ne explice cum poţi obţine energie electrică din lămâi, un lucru pe care puţini dintre noi şi l-au imaginat măcar. „Dacă pui zinc şi cupru în acidul dintr-o lămâie, obţii energie cât să alimentezi un led. Cu cât se folosesc mai multe lămâi, cu atât se pot alimenta mai multe leduri sau becuri. Evident, e vorba de un circuit electric în miniatură, dar contează ideea, care ne arată încă o dată că sursele prin care putem obţine energie sunt practic infinite“, explică eleva de 12 ani. 

Andreea ne dezvăluie că secretul rezultatelor sale remarcabile la învăţătură stă în faptul că întotdeauna caută să înţeleagă un lucru din punct de vedere logic, să afle prin efortul propriu cum se rezolvă sau ce determină o anumită reacţie, dacă vorbim de fizică. „În clasa a V-a şi a VI-a este multă materie de memorat, iar mie nu îmi place asta. Îmi place mai mult partea experimentală a lucrurilor şi momentan nu am ajuns să lucrăm aşa. Vreau să testez anumite teorii care există de ceva timp şi să văd dacă există erori“, ridică din nou ştacheta olimpica.