Cum se „joacă” soarta căldurii Galaţiului. Cine-i de vină că gălăţenii n-au apă caldă şi care sunt speranţele pentru la iarnă
0
Deocamdată, vechea gaşcă din „decedatul” Apaterm se restaurează în „nou-născutul” Calorgal. Cristian Istrate, fostul administrator special al falimentarului Apaterm a fost trecut director general al Calorgal, noua firmă de distribuţie a agentului termic în oraşul Galaţi. Mircea Ispas a fost trecut director tehnic.
Speranţele gălăţenilor că vor avea apă caldă şi căldură la iarnă devin tot mai palide după ce toate promisiunile făcute de administraţia locală se risipesc ca nişte perdele de fum.
Deşi a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe, reînceperea furnizării de apă caldă (care fusese sistată de la 1 aprilie) este doar o iluzie, căci de ea beneficiază în fapt doar o treime din populaţia Galaţiului şi nici aceea complet: la robinete curge o apă călâie care, evident, este contorizată şi va fi plătită ca apă fierbinte.
De ce nu curge apa caldă
Potrivit unor statistici provizorii, circa 40% din populaţia Galaţiului nu mai depinde de apa caldă din sistemul public, după ce şi-a instalat centrale termice sau boilere.
Restul de 60% se împarte astfel: 35 de puncte procentuale fac parte din asociaţii care au contracte cu Calorgal (deci se bucură de apa călduţă ce curge prin ţevi), iar 25 de puncte procentuale fac parte din asociaţii care nu au apă pentru că nu au semnat contractele (cele mai multe pentru că au bani să plătească avansul pentru furnizare).
De ce nu curge apa caldă la robinetele celor care n-au contract este clar: nu poţi primi un serviciu fără să ai documente în acest sens. Însă când vine vorba despre cei care au contracte cu Calorgal, dar apa vine pe sărite, explicaţiile se complică.
Dincolo de faptul că ArcelorMittal nu are capacitatea de a furniza aburul necesar oraşului (ci doar o parte din consum), există şi realitatea că sistemul de distribuţie a agentului termic în oraş este praf şi pulbere. Ţevăraia nu a intrat niciodată într-un program serios de reabilitare (prin ISPA s-a făcut doar canalizarea şi reţeaua de apă rece), fiind preferate mici cârpeli făcute cu firme clientelare. Scump şi prost, adică. Însă despre acest aspect vom reveni într-un articol distinct, cu cifre, contracte şi nume de firme.
Proprietate a Primăriei Galaţi, sistemul de distribuţie a agentului termic a fost luat de câteva săptămâni de la falimentara Apaterm şi dat în custodia Calorgal, însă acest lucru nu este suficient ca el să funcţioneze eficient. În fapt, potrivit unor cifre vehiculate de surse din fostul Apaterm, pierderile din reţea se ridică la peste 40% din căldura livrată, iar acest lucru se regăseşte, evident, în facturile consumatorilor.
În termeni simpli, facturile gălăţenilor sunt aproape duble faţă de cât ar trebuie să fie, iar acest lucru nu se va rezolva foarte curând, dat fiind că reabilitarea reţelei ar costa, conform unor estimări provizorii, peste 25 de milioane de euro. Iar bani nu-s la buget, căci Primăria a plătit tot ce avea ca avans la subvenţie, într-o încercare disperată de a reporni sistemul de furnizare.
Iluziile deşarte ale unui sistem public năuc
Chiar dacă perspectivele sunt, cum arătam mai înainte, foarte sumbre, administraţia oraşului nu pare deloc convinsă că este cazul să treacă la măsuri radicale. Se aşteaptă în continuare o soluţie de la Ministerul Energiei, deşi este destul de evident că nu ar trebuie să ne facem prea multe speranţe.
Nu de alta, dar niciunul dintre oraşele româneşti care au trecut prin criza agentului termic nu au primit soluţii de la Bucureşti (ci doar multe promisiuni), deci au trebuit să se descurce cum au putut. Unele au apelat la operatori sută la sută privaţi (vezi cazul Ploieşti), altele au construit centrale proprii cu cogenerare, pe bază de credite bancare (vezi cazul Suceava), iar altele au renunţat definitiv la sistemul public (vezi Brăila).
Soluţia propusă de Galaţi (cu Statul partener într-un proiect ce, prin lege, ţine sută la sută de administraţia publică locală) nu se regăseşte nicăieri, deci sunt semne că ne învârtim în jurul cozii şi ne facem speranţe deşarte.
Deocamdată se plimbă şefii dintr-o parte în alta
Până când s-o rezolva (dacă s-o rezolva) problema producţiei de agent termic, deocamdată se fac „jocuri” administrative. Adică sunt plimbaţi nişte şefi din Apaterm în Calorgal, într-o patetică „restauraţie” cu substrat politic (căci vorbim despre oameni „atârnaţi” diferitelor partide).
Ciudat este că nimănui nu-i trece prin cap că nu poţi face un sistem să funcţioneze dacă îi pui să-l conducă tocmai pe cei care deja l-au falimentat o dată!
În urmă cu trei zile, fostul administrator special al Apaterm, Cristian Istrate, a fost numit director general al Calorgal, noua societate de termoficare din subordinea Consiliului Local. Decizia a fost luată în cadrul Consiliului de Administraţie, iar propunerea de numire a acestuia a plecat de la Primăria Galaţi.
În acelaşi timp, Mircea Ispas, care până săptămâna trecută acesta a avut şi atribuţii de director general, va rămâne director tehnic în cadrul societăţii.
Cristian Istrate este un om vechi în sistemul falimentar de producţie şi distribuţie a agentului termic. A fost director general al Apaterm (2004-2006), dar, ulterior, şi director general al Electrocentrale, iar apoi consilier personal al directorului general.
În luna august a anului trecut, Istrate a fost numit de Consiliul Local, la propunerea primarului Marius Stan, administrator special al Apaterm. Întrucât nu s-a respectat procedura prevăzută de lege, votul fiind la vedere, deşi se impunea a fi secret deoarece viza o persoană, nu a primit viza de legalitate din partea Instituţiei Prefectului, votul fiind reluat în luna octombrie.
Atât timp cât Istrate a condus entităţile menţionate, criza financiară a acestora s-a adâncit, deci nu putem vorbi că ar fi vreun potenţial salvator al oraşului. Faptul că aleşii gălăţeni l-au desemnat să asigure managementul Calorgal nu ţine aşadar de abilităţi manageriale speciale, ci de ţintarul politic, „joc” care este, în fapt, responsabil şi de scufundarea Apaterm.
Se încarcă comentariile...
