Banu, lăcaşul de cult fortificat, cu două muzee. Are ziduri groase de un metru şi uimeşte cu simbolul de la intrarea în altar
0
Veche de peste două secole, Biserica Banu are în grijă două muzee cu icoane rare, cărţi liturgice şi bisericeşti – cea mai importantă colecţie de carte veche din judeţul Galaţi –, toate protejate de un zid de incintă care stă mărturie a rezistenţei împotriva invadatorilor.
Comuna gălăţeană Nicoreşti are o istorie foarte bogată, ce se întinde pe mai bine de 500 de ani. Conform unor legende, Ştefan cel Mare a trimis în zonă mai mulţi vornici pentru a cerceta locurile. Unul dintre ei, vornicul Nicoară, ar fi ajuns la Nicoreşti, de unde a adus vinuri foarte bune.
„Domnitorul a rămas impresionat de vinuri şi a cerut să i se dea detalii despre ele. I s-a spus că unele au fost aduse de la nişte babe, iar altele de la nişte fete. A hotărât atunci ca vinurile aduse de la babe să se numească Băbească, iar cele de la fete să se numească Fetească“, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ Mihai Roşu, preot la Tecuci şi protoiereu al protoieriei Nicoreşti, cum s-a ajuns să fie denumite soiurile de vin care au devenit atât de cunoscute în ţară şi în străinătate.
Începând cu secolul al XVII-lea au fost ridicate la Nicoreşti şi primele biserici. Ele au fost construite mai întâi din lemn, iar ulterior din piatră, după ce ctitoriile ecleziastice au fost distruse în repetate rânduri în timpul invaziilor turceşti şi tătăreşti. În momentul de faţă, în Nicoreşti sunt trei biserici, toate declarate monumente istorice. Prima dintre ele este Biserica Negustori, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, ridicată în secolul al XVII-lea. Al doilea lăcaş de cult din Nicoreşti este Biserica Serdaru, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită în secolul al XVIII-lea.
Fortificaţii de 225 de metri
Biserica Banu este cea de-a treia biserică din comuna gălăţeană, iar potrivit documentelor istorice, a fost construită între 1800 şi 1807 de către banul Nicolae Lensu, de unde şi numele care i-a fost dat. „Acest boier ar fi venit în ţară cu Alexandru Moruzi, domn al Moldovei, şi a cumpărat mai multe proprietăţi la Nicoreşti.
A vrut să lase ceva în urmă şi din acest motiv a ridicat biserica“, spune preotul Mihai Roşu. După moartea lui Nicolae Lensu, biserica rămâne în grija fiicei acestuia, iar în 1824 închină lăcaşul de cult Mănăstirii Neamţului, până în 1863, când are loc secularizarea averilor mănăstireşti, una dintre reformele adoptate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea României.
FOTO Valentin Trufaşu
După ce biserica a fost transformată în mănăstire, s-au construit şi cinci chilii pentru călugări. Acestea s-au degradat şi au dispărut odată cu trecerea timpului. Astăzi mai pot fi văzute doar urmele fundaţiilor. În incinta bisericii s-a păstrat şi o cramă construită de călugări, unde aceştia îşi păstrau rezervele de hrană pentru iarnă. O legendă a locului spune că din cramă se putea ajunge la conacul boierului care a ctitorit biserica, în ideea să se poată refugia acolo dacă lăcaşul de cult era atacat.
Este una dintre puţinele biserici fortificate din judeţul Galaţi, cu ziduri de incintă groase de peste un metru şi o înălţime de 4,5 metri, pe o distanţă de 225 de metri. După Al Doilea Război Mondial, fortificaţiile au fost întărite cu contraforţi. Biserica s-a păstrat aproape intactă, iar în interior adăposteşte o adevărată zestre de comori spirituale şi culturale. O pictură a lui Gheorghe Petraşcu care poate fi admirată şi astăzi în biserică înfăţişează lăcaşul de cult cu trei turle, astăzi ctitoria având doar două turle.
Şarpele pe catapeteasmă, simbolul înţelepciunii
Simbolul şarpelui care străjuieşte intrarea în altar şi o icoană a Sfântului Mihail pictat cu mai multe chipuri stârnesc curiozitatea celor care trec pragul bisericii. „Crucea cu şarpele la bază reprezintă biruinţa Mântuitorului asupra Diavolului, prin asumarea răstignirii sale jertfitoare pe Sfânta Cruce. Iisus spune să fim înţelepţi precum şerpii şi blânzi precum porumbeii“, explică preotul Mihai Roşu semnificaţia acestor simboluri. Catapeteasma este originală, păstrându-se din timpul boierului Nicolae Lensu.
FOTO Valentin Trufaşu
În perioada interbelică, Biserica Banu a fost pictată de către Dumitru Brăescu, fratele Smarandei Brăescu, prima femeie paraşutist din România, campioană europeană şi mondială la paraşutism. Lucrarea a fost realizată de artist alături de soţia lui, iar din picturile iniţiale s-au păstrat până astăzi doar două mărturii: două picturi ce pot fi admirate imediat după intrarea în lăcaşul de cult. În 1946, pictorul C.Scuratovski a refăcut pictura iniţială a bisericii prin tehnica tempera.
Mărturiile din Evanghelie
Din donaţii, lângă biserică a fost ridicat un complex muzeal, care adăposteşte o bogată colecţie de icoane din secolele trecute şi una dintre cele mai importante colecţii de carte veche (cărţi liturgice şi bisericeşti) din judeţul Galaţi. „Am strâns toate cărţile vechi din cele 36 de parohii ale protoieriei. Avem biserici foarte vechi în zonă. De pildă, la Priponeşti este o biserică din 1726, care se păstrează în condiţii foarte bune. Sunt nişte lăcaşuri ecleziale care au o vechime considerabilă şi care ne-au dat nişte mărturii deosebit de interesante şi frumoase“, spune preotul.
FOTO Valentin Trufaşu
În muzeu pot fi admirate aproape 100 de cărţi bisericeşti vechi, cu caractere chirilice, în limba română, printre acestea numărându-se un Triod de la 1872 şi un Octoih din 1754. „Avem şi o Evanghelie, în care părintele Ene Hogaş mărturiseşte despre invazia rusească. Vorbeşte despre intrarea ruşilor în Moldova şi cum s-au apărat românii, dar şi teama care i-a încercat în acele momente.
Sunt evocate momente din război, dar şi de la cutremurul din 1940“, povesteşte preotul Roşu. În acelaşi loc pot fi aflate poveştile personalităţilor din zonă, preoţi sau oameni de cultură, dar este expusă şi o bogată colecţie de numismatică, cu peste 200 de monede romane şi vestigii dacice, romane sau greceşti, de la Piroboridava şi Gârbovăţ.
Al doilea muzeu, o istorie a tradiţiilor româneşti
La Biserica Banu există şi un al doilea muzeu, unde sunt expuse costume populare din zonă şi din Vrancea, căşti şi alte elemente militare, covoare tradiţionale, dar şi diverse obiecte folosite de săteni în propria gospodărie, pornind de la ulcele, până la fiare de călcat cu cărbuni şi un război de ţesut.
FOTO Valentin Trufaşu
„Încercăm să găsim acum costumul folosit de Smaranda Brăescu când a fost decorată de regele Carol al II-lea în urma recordului mondial pe care l-a obţinut. Dorim să îi aducem la Nicoreşti şi osemintele. Ea este din Hânţeşti, un sat de lângă noi“, enumeră preotul Mihai Roşu câteva dintre proiectele ambiţioase pe care vrea să le pună în practică. Un alt vis al său este să realizeze la Biserica Banu şi al treilea muzeu despre istoria vinului. Nicoreştiul are o tradiţie viticolă importantă şi a adunat deja numeroase instrumente tradiţionale de prelucrare a strugurilor.
Se încarcă comentariile...
